528 matches
-
și apăsător și-și astupă cu mîna degetul mare de la mănușa uzată. O luă și el după cel mai În vîrstă. Biroul era exact unde mi se spusese: imediat la stînga, după aleea cea Îngustă. Am dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din fustele ei și jacheta ei de la uniforma școlară, În timp ce ea și-a pus un pulover peste uniformă. Ne-am comparat În oglindă, am stins lumina și ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre camera de zi, am șoptit prin sticla lăptoasă: „iată-mă“, „iată-mă“ - și apoi, În cor: „Și care-i care?“ Desigur, maică-mea nu a ghicit. Când am deschis ușile, a râs și ne-a zis că, cu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să merg și eu imediat la Bayonne și dacă nu puteam să vin eventual peste cîteva zile, iar tatăl meu mi-a răspuns calm „nu e nicio problemă, poți să ajungi mîine sau poimîine”. Ușurat, am coborît din tren, ușile glisante ale vagonului s-au închis și trenul s-a pus în mișcare. în adîncul sufletului meu însă vinovăția continua să crească întrucît îi dădusem de înțeles tatălui meu că în acele două zile urma să „lucrez” intens, dar de fapt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cuvânt, de text, de limbă. E o influență a culturii arabe sau e pur și simplu atributul poetului care sunteți? Este iubirea pentru limbă. Pentru istoria cuvintelor, pentru circulația lor. Sunt fascinat. Sartre are o vorbă frumoasă, limba este „ușa glisantă“ între literatură și dicționare. Iubesc nespus dicționarele. În scrierile dvs. vă autodefiniți în acest fel: „mă constitui simbolic în credința arabă“. Cum s-a strecurat în această definiție o anume distanțare de origini? Credința eu nu o repun în discuție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
tipic acces de contrapragmatism, ne-am abătut din drum pentru a vizita unul dintre cele mai impresionante temple zen din Tohoku, Zuiganji, ridicat de preoții din secta budistă Tendai în secolul al nouălea și celebru mai ales pentru ușile sale glisante (fusuma). Ajunși, în fine, pe plajă, suntem literalmente sufocați de aerul fierbinte (este luna august) și de miile de trupuri care umplu aproape fiecare centimetru pătrat acoperit cu nisip sau cu piatră. În depărtare, șters, se zărește un mic promontoriu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
până când nu vizitează un asemenea loc. Odăile sunt aproape complet goale (reamintind de obsesia extrem-orientală a vidului omniprezent, mu), podeaua este acoperită cu tatami (un fel de parchet din bambus, în forma unor rogojini, însă extrem de stilate), iar ușile sunt glisante și tapetate cu hârtie japoneză, albă și poroasă, ca în vechile albume de artă. Aerul condiționat este singura concesie acordată civilizației contemporane. Pereții sunt din lemn și creează spontan senzația spațiilor alienante în care se desfășurau fantasticele exerciții de kung-fu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu cumva tocmai această lipsă de specificitate îi asigură autonomia estetică. Deși construite și mobilate, în mare parte, în stil occidental, cu parchet, canapele și mobilier greu, casele păstrează invariabil o cameră în stil japonez, cu podea din tatami, uși glisante și, mult mai rar, ro sau apertura din podea, destinată ceainicului utilizat în ceremonia ceaiului. Astfel, în pofida cosmopolitismului asumat, insularii par a-și fi păstrat, ascunsă în însăși fibra intimă a locuinței, un element al tradiției, după cum trupul funcționarului de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
printr-un insolit transfer ontologic, falică; întregul episod are consistența unui viol vizual. Obiectul propriu-zis al contemplației chiar dispare, fiind substituit de elementele de decor, redimensionate și recontextulizate de psihicul privitorului. Astfel, Kaoru "surprinse o foșnitură de mătase. O ușă glisantă de deasupra promenadei era, întâmplător, întredeschisă. Privind înăuntru, el observă că, în ciuda izolării așezământului, priveliștea ce i se oferea era surprinzător de netedă și de clară. Perdelele erau întrucâtva răvășite, permițându-i să privească până departe". Prin contrast, scena de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dincolo de Rezvan. Cum ar putea? Învinsă în fața ludicului, trag cu coada ochiului. Poate că e și asta o formă de contemplație mă consolez, bicisnic. Iat-o acolo, în genunchi, în prag, cu robele ei negre umplând golul minuscul al ușii glisante, ridicându-se elefantin și explodând în falduri de moliciuni, rupând armonia severă a liniilor ce construiesc cu răbdare spațiul geometric al încăperii, pășește cu bubuituri pe bambusul ce se retrage în el, căutând adăpost sub pașii ei triumfători. Ea aduce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
greblau nisipul umed, speriind pescărușii care se ridicau țipând, în fâlfâit leneș, pluteau un timp și se reașezau, îngrămădiți unii într-alții, ca o turmă îmblânzită. Până în 2 Mai a mers pe jos, erau câteva sute de metri, peste podul glisant, în urma unei căruțe cu coșuri mari de nuiele care săltau goale. A ajuns înainte de ora 7, s-a așezat pe o piatră lângă poștă, așteptând. N-a auzit-o când a apărut. A simțit-o doar dintr-odată lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca nici o dată. O broască dintr-un anume loc se hotărî să se ducă la Kamigata și se luă după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era întunecată și friguroasă. Singurul lucru care sărea în ochi erau ușile glisante alcătuite din patru panouri pe care erau pictați niște șoimi cu ochi pătrunzători. La castelul Edo sau la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de sumbre și răcoroase ca și aceasta și de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înălțime, aproape 10 metri lățime și aproape 26 de metri înălțime. Un stânjen marin are aproximativ 183 de centimetri, așadar catargele mari vor avea în jur de 27 de metri, iar catargul mic, în jur de 24 de metri. Ușă glisantă din hârtie cu rama din lemn de bambus. Cea mai mare dintre insulele arhipelagului filipinez. Nordul Japoniei. Capitala imperială era Kyōto. Pronunția japoneză a numelui Velasco. Nueva España se pronunță în japoneză Nobesupania. Koku este o unitate de măsură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adăpostit Creierul. Sub ochii lui, ușile enorme de oțel de deasupra s-au deschis, iar nava a intrat în puțul imens construit pentru eventuala evacuare a Creierului în caz de pericol. Evident, carena navei era mobilă sau poate avea uși glisante, care permiteau expunerea aproape totală a interiorului. Ceva încă și mai important: totul fusese prevăzut pentru a asigura protecția Creierului față de posibile atacuri aeriene. Protuberante de oțel, adâncituri în pereții de metal ai structurii, felurite dispozitive de fixare permiteau transportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE COMANDĂ ERA UN SISTEM DE COMBINAȚII CU ZECE BUTOANE NUMEROTATE DE LA 0 LA 9 ȘI UN AL UNSPREZECELEA PENTRU PORNIRE. SE PUTEA FORMA ORICE NUMĂR, CA LA O TASTATURĂ. MARIN FORMĂ 100 ȘI APĂSĂ PE BUTONUL DE PORNIRE. UȘILE GLISANTE SE ÎNCHISERĂ. LIFTUL COBORA RAPID, CU UN ZGOMOT UȘOR. BUTOANELE NUMEROTATE DE LA 0 LA 9 SE LUMINARĂ SUCCESIV. LA 10, "0" AVU O LICĂRIRE ALBĂ, IAR "1", UNA ROȘIE. LA "11", "1" SE COLORĂ ÎN ALB ÎN JUMĂTATEA DREAPTĂ, ÎN TIMP CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Harry în urmă cu ceva timp. E uluitor cât de puțin le pasă oamenilor. Atâta timp cât au o bucătărie cu plita incorporată în dulap și un cuptor construit în zid, o baie cu o chiuvetă dublă și o sufragerie cu uși glisante din sticlă, până în tavan, nu le pasă ce văd când se uită prin acele uși. Nu le pasă dacă se uită la mimoze sau la stejari sau la un pustiu plin de săpături. Singurul motiv pentru care pâlcul din depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sută, atunci nu mai puțin de șaptezeci. Nișă de dormit lângă nișă de dormit, ei întruchipau de decenii, cu un echipaj din care unii mureau, iar alții veneau constant din urmă, căminul de bătrâni coordonat de Caritas. Printr-o fereastră glisantă a chiliei sale, călugărul supraveghetor avea sub ochi zi și noapte sala și, în ea, moșnegii decrepiți și lipsiți de viață, apoi imediat mișcați din nou de neliniște și de accese de tuse care se perpetuau sau de ciondăneli bruște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn își aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în contact, coborî din mașină și deschise portbagajul. Fanny răsari lângă el în timp ce-și descarcă bagajele pe trotuar. Îmi pare rău, Creighton! îi spuse ea, simțindu-se îngrozitor. Distracție plăcută. El se îndepărta fără un cuvânt. Canaturile ușii glisante se traseră în lateral, apoi se închiseră în urma lui. Fanny urca în mașină, isi ajusta că pentru sine scaunul șoferului, porni motorul și deschise radioul. „Familia regală a primit vestea la Balmoral, unde își petrece în mod tradițional vacanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sa, rămânea întinderea umană ce înconjura perimetrul din care se ridicau rachetele borduriene. Pentru Tintin și Haddock devenea din ce în ce mai greu să țină cursul zilelor care se scurgeau. În acest laborator penitenciar, cerul nu se arăta decât foarte rar, atunci când plafonul glisant era înlăturat, ca parte a probelor tehnice, doar pe timp de noapte. În absența acestor semne pe care lumea înconjurătoare le trimitea celor din infern, nimic nu mai putea indica apartenența la umanitatea din exterior. Luminile artificiale nu se stingeau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse pe lângă el și atinse un punct din perete. Urmă un clinchet. După care peretele se puse în mișcare, dovedindu-se a fi o ușă glisantă. În spatele ei era o lumină puternică. Gosseyn n-avu nevoie să fie îndemnat. Imediat ce-l împinseră peste prag, păși înăuntru de bună voie. Și iată-l într-o încăpere. Era o cameră largă, cu pereții și tavanul dintr-un material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se-ntoarse să se uite, văzu un individ solid, îmbrăcat tot într-o uniformă gri, care tocmai se așeza. Pe moment - la prima vedere - nu observă nici un indiciu despre locul de unde apăruse noul sosit. Fără îndoială, din vreo altă ușă glisantă. Solidul avea o față pătrată și un cap mare, cu o claie de păr castaniu care-i ieșea de sub chestia aceea complicată de pe cap pe care și el o purta. Trebuie să-și fi dat seama că Gosseyn se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
o cameră cu două paturi? — Dacă vreți pături, vă costă trei sute de yeni. Omul a răspuns dinăuntru, așa că nu i se vedea fața. — Bine, fie. Endō i-a împins trei bancnote de câte o sută de yeni prin deschizătura ușii glisante. — Mergeți la etaj. A doua ușă la dreapta. Ar fi mai bine să vă luați încălțămintea în cameră. Aici se fură, nu glumă! Gaston a urcat scara îngustă în urma lui Endō. Mirosul de animal care îi izbise nările de cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe coridor. Endō nu mințise. Exista o singură scară spre parter. În plus, toaleta, judecând după miros, era tocmai în capătul celălalt al holului. Gaston clipi. Își trecu mâinile-i uriașe peste fața de cal, ștergându-și lacrimile. Erau uși glisante de ambele părți ale coridorului, uși de pe care fusese smulsă hârtia pe alocuri. Printr-una din crăpături se auzea un sforăit sănătos. Și pe aici te izbea același miros de animal. Pe neașteptate, cineva l-a strigat în șoaptă. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
păreau lipicioase din pricina căldurii înăbușitoare. Casa fusese bordel, mai demult, dar de când cu legea împotriva prostituției, s-a transformat în han. Mirosul îndrăgostiților care-și petrecuseră aici nopți de desfrâu părea să mai dăinuie încă în pereți și în ușile glisante pictate cu flori și păsări. Nimeni nu s-a sinchisit să îndepărteze urmele țânțarilor striviți pe pereți. Endō stătea întins și privea în tavan, umezindu-și buzele uscate cu limba. Umbra lămpii semăna cu un liliac. Gaston își scosese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime. Se închiseră cu un zgomot surd. - Sper sincer pentru dumneata, zise Gosseyn, că sunt închise într-adevăr și că nu se pot deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]