875 matches
-
obraji de mândrie, își ieși puțin din rol și schiță o reverență. —OK, foarte frumos, dar se poate și mai bine, zise MM, sărind jos de pe scaunul înalt și urcând pe scenă. Îmbrăcată în blugi și cu o bluza cu glugă, cu pantofii ei greoi și cu părul strâns neglijent la spate, ar fi trebuit să nu se simtă în largul ei, jenată de lipsa ei de strălucire în comparație cu delicioasele zânișoare și cu maiestuoasa Helen. Deși nu erau machiați sau complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
energie ale emisiunilor TV din toiul nopții pâlpâind prin cameră și împletindu-se incomod în țesătura viselor mele. Pesemne că se transmitea vreun film de groază, pentru că Hugo mă urmărea pe un coridor, cu un cuțit de vânătoare; purta o glugă mare, care-i acoperea fața, gâtul și umerii, dar știam că e el. M-am ascuns într-o nișă și, când a trecut pe lângă mine, l-am lovit în cap cu un drug de fier; îmi amintesc că mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-ți pune la dispoziție bare de fier cât ai clipi. Hugo a căzut ca bolovanul și cuțitul i-a scăpat din mână. Am îndepărtat cuțitul cu o lovitură de picior și am îngenuncheat lângă el, luptându-mă să-i scot gluga. Inima îmi bătea nebunește; speram, nejustificat, să nu fie Hugo sub ea. Dar el era. Sângele i se prelingea pe frunte și-i picura în ochi. A deschis ochii și mi-a spus: —Violet! Ai pățit ceva? Asta m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
loc. Hugo a simțit cum îi îngheață șira spinării. Oare uitase să-și curețe pantofii sau ce? Când a coborât și el privirea a observat că fiecare dintre pantofii marca Church, mărimea patruzeci și patru, era parțial acoperit cu o glugă din plastic de un albastru electric. Hugo era în continuare încălțat cu galoșii de la creșă. — Mulțumesc că mi-ai spus, a mârâit el către Shauna când a trecut prin fața biroului ei, după ce ieșise în goană din biroul lui Neil. Shauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
obișnuit de execuție aflat în afara orașului, pentru că mulțimea ar fi perturbat procesiunea. Bunurile lui Rinaldeschi au fost confiscate de către Cei Opt. Infractorul s-a spovedit unui preot și a primit iertarea păcatelor, si mai târziu în acea noapte membrii purtând glugi ai Companiei celor Negri (Compagnia dei Neri), confreria care conducea condamnații către execuție, l-au escortat către fereastră palatului unde a fost spânzurat. Trupul său a atârnat în afara palatului în dimineața următoare, ceea ce potrivit unei surse a reprezentat "o dublă
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
când am ieșit din nou În stradă. Ne-am Șaman 195 luat rămas-bun În fața pizzeriei și fiecare a pornit-o spre cul- cușul lui, care numai pentru primele două nopți avea să rămână separat de al celorlalți. mi-am tras gluga pe cap și am pornit spre les Bons matins, pensiunea unde trăsesem În acea dimi- neață. Aflasem de ea de la roberto, care stătuse aici În săptămâna de după 11 septembrie, În care Își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Începuse să burnițeze când am ieșit din nou în stradă. Ne-am luat rămas-bun în fața pizzeriei și fiecare a pornit-o spre culcușul lui, care numai pentru primele două nopți avea să rămână separat de al celorlalți. mi-am tras gluga pe cap și am pornit spre les Bons matins, pensiunea unde trăsesem în acea dimineață. Aflasem de ea de la roberto, care stătuse aici în săptămâna de după 11 septembrie, în care își așteptase rândul la zbor, când toate cursele transatlantice fuseseră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vedem. mai mulți fotografi profesioniști își fixaseră aparatele pe trepiede și așteptau răbdători „evenimentul” : invadarea definitivă a uscatului de către mare. momîia se agățase de brațul lui Bernard ca și cum ar fi căutat un fel de protecție. înfășurați în pelerine ample, cu glugile pe cap, cei doi se pierdeau perfect în mulțime. nimeni nu ar fi putut spune dacă erau doi amanți, un tată cu fiica sa, sau un cuplu banal fără vîrstă. — este ultima mea plimbare ? întrebă Bernard cu voce joasă, deși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în spume din compozițiile lui Géricault. Un câine mare, mops alerga înaintea lor, lătrând îndărătnic și apucând cu necaz, când putea, un ciucure al valtrapului. Înfășurați până aproape de gât în pături, Felix și Otilia primiseră pe cap și pe umeri glugi de zăpadă. Fulgii cădeau atât de deși și de mari, încît Otilia scoase limba afară, ca să culeagă câțiva și să-i guste. - Îți place? întrebă ea pe Felix. - Da! răspunse tânărul. Buna lui dispoziție era evidentă, dar se ghicea că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Baba Chirița, una puțină și slabă ca scândura, de nu mai avea dinți de loc, morfolea singură ocări văzând vânzoleala muierilor tinere care ieșeau repede afară. Pe zidurile reci jucau luminile luminărilor pentru morți. Din pereții afumați priveau sfinții în glugile lor de tencuială verde. Babele încremeneau cu ochii la săbiile arhanghelilor. Tot amestecul acela de cântec, de îngînări și parfumuri tari de primăvară le dădea o amețeală. Cuvintele rugăciunilor se amestecau, pe baba Tinca o apuca și un somn,de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
începu a merge încet, încet în lumina lunei pe stradele largi ale orașului, cu ferestrele și porțile închise, cu ziduri albe și gălbinite de lună, cu perdelele lăsate, cu câte un păzitor de noapte cu musteți înfundate în gulerul și gluga mantalei și c-o prăjină subsuori; în fine, o liniște somnoroasă, un aer cald de vară, luna strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele spre a le deschide iar, un cer albastru și fără nori, case înalte a căror
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a merge încet, încet în lumina lunei, pe stradele largi ale orașului cu ferestre și porți închise, cu ziduri albe și gălbenite de lună, cu perdelele lăsate, cu câte un păzitor de noapte cu mustața 8-nfundată în gulerul și gluga mantalei și c-o prăjină subsuori, în fine, o liniște somnoroasă, un aer cald de vară, o lună strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele spre a le deschide iar, un cer albastru și fără nori, case nalte a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vechi acoperit cu *** fier a cărui muri colțuroși erau înseninați de lună... Pe scena ce reprezenta grădina acelui castel, cu straturi nalte de flori, cu boschete tainice și cu șiruri de trandafiri, ieși Cezara într-un domino negru a cărui glugă era lasată pe spate... Era frumoasă astfel... fața ei de marmură contrasta cu dominoul de mătase neagră și părul ei propriu care cădea în șuvițe lungi, strălucite, negre pe umerii ei... din mânici se iveau mânuțele ei de regină cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ucide regele. Un rege de cârpe și de paie, dar urmarea o să te-nfioare, o să vedeți. Vom fi primiți și noi la rituri, iar confidențialitatea participării noastre va fi garantată de un prieten de nădejde. Au fost întâmpinați de bărbați cu glugă pe față ce le arătau calea pe care trebuia s-o urmeze. Când toți opt s-au aflat în fundul peșterii, s-a făcut o tăcere absolută. De prin despicături laterale începură să-și facă apariția, așezându-se în cerc, alți
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce le arătau calea pe care trebuia s-o urmeze. Când toți opt s-au aflat în fundul peșterii, s-a făcut o tăcere absolută. De prin despicături laterale începură să-și facă apariția, așezându-se în cerc, alți bărbați cu glugă și femei cu bucăți de câlți aprinși și cu mucuri de lumânare. În mijloc a fost aprins un foc. Tommaso s-a temut de ce e mai rău atunci când văzu ridicându-se un fum negru și dens care însă se îndreptă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
surd, pe stâlpii de beton, în fine, spre oamenii înșiși, care, pe măsură ce se înmulțeau și mișunau pe trotuare, semănau tot mai mult unii cu alții. Acum, în loc s-o ia printre blocuri, spre mahalale, trebui să țină centrul, stingher, cu gluga trasă pe cap și mâinile adânc înfipte în buzunare. Nu-i cunoștea pe oamenii din centru, ei nici măcar nu se dădeau la o parte, de parcă Petrache n-ar fi existat. Îi ocolea, ca și cum era singurul care putea să vadă. Și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei, când privea de pe creneluri răsăritul, Petrache se simți sleit. Bruma se topise, lăsând lespezile lucitoare, așa că nu se mai osteni să le frece. Se cuibări pe taburetul lui. Își trase gluga pe cap și rămase astfel, trăgând, din când în când, cu ochiul către statuie, ca să surprindă cel mai mic semn că bronzul încetase să mai fie bronz, că piatra încetase să mai fie doar piatră și că ceva dinăuntru se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre pragul ușii și se încovrigă, scâncind, pe covorașul de la intrare. În acest fel, povestea noastră se reînfiripă, chiar înainte să fi început. Și tot din acest motiv, bărbatul își trase gluga pe cap și își urmă calea. Se oprea, din când în când, să asculte, pe la răscruci, apoi pornea din nou, fără să se grăbească. În urma lui, felinarele pâlpâiau, dacă nu se stingeau cu totul. Ușa blocului era deschisă. Nu citi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sacului fusese strâns legată. Neputând să mai crească în lung și-n lat, corpul se îndesase în trunchi. Încât, judecând după mărimea pieptului, Coltuc ar fi trebuit să fie un flăcău înalt și vânjos. Așa însă abia dacă măsura, cu glugă cu tot, vreo doi coți, dacă socotim și căruțul, cu rulmenții de dedesubt. Scund, dar cu chip de- acum bărbătesc, cu nas încovoiat, tot așa, bărbătește, și cu tuleiele mijite ca niște cârcei de viță, Coltuc arăta ca un copil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ale celorlalți, încât, atunci când a vrut să iasă, nu a putut găsi marginile trupului ei, pentru a-l face să se miște. Poate că abia vederea bărbatului blond și slab, cu țeasta despicată și sângele uscându-i-se ca o glugă peste urechi, îi dăduse prima stare de luciditate. „Eu nu pot fi el !“, îi trecuse prin minte. Mai târziu a aflat cine este, nu-și putea explica ce forță țâșnise din paloarea obrajilor lui, poate că, în ambulanță, privirea ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
numele întreg din care, la repezeală, prietenii foloseau doar o prescurtare ce te îndepărta, în mod nedrept, de original. Căci Maca nu era doar, așa cum îi arătau statura înaltă și părul sârmos unindu-se cu barba într-un fel de glugă, un om ontogenetic. El era, dacă se poate spune așa, un om filogenetic. Un om care se repeta pe sine. Purta, în înfățișarea și gesturile lui, urmele adâncurilor sarmatice, ale glaciațiunilor și ale desprinderii ritualice a mării de uscat și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
intrare și, luminat de un reflector, se îndrepta în șiruri de câte doi spre scenă, pe care se urca, așezîndu-se în jurul ei. Bandiții purtau cagule negre găurite la ochi. Pe scenă, în anumite momente ale piesei, își lăsau pe spate gluga, păstrând totuși mereu cîte-o mască pe față. Pe placardele de afară erau pictați bandiții în cagule, ceea ce atrăgea pe copii. Aceștia se aflau în culmea emoției când vedeau trecând pe lângă ei convoiul. Cronicarii mobilizați ai spectacolului făceau și aici o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
devenit o adevărată patimă, vânătoarea. Se înfățișează, ca și stareța, îmbrăcat după moda zilei și cu o eleganță căutată, modificându-și portul monahal: „Văzui la el pe mâneci cusătură/ Cu găitan din blană scumpă, sură,/ Iar spre a și prinde gluga sub bărbie,/ Un bold sengroșa cu-o gămălie/ Din aur, înnodat cu funta deasă.” 554 Se comportă liber și desconsideră public porunci augustiniene precum interdicția de a sta prea mult în mijlocul mirenilor. Nimic din înfățișarea lui nu trădează abstinență, post
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cerealele se păstrau prin podurile caselor, în camere nelocuite sau în gropi de bucate. Aceste gropi se săpau adânc, în formă de ventuză, se ardeau bine, se lipeau și se văruiau ca să împiedice pătrunderea umezelii. Deasupra gropilor se ridicau, uneori, glugi de ciocani sau căpițe de paie, în același scop, dar și pentru a feri bucatele de eventualii prădători, căci de ăștia au fost în toate timpurile. Fig. 3 Unelte și ustensile agricole: 1 - coasă; 2 - lopată; 3 - îmblăciu; 4 - traglă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sau anotimp ploios, cultivarea inului și a cânepii constituia o activitate cu caracter permanent. Cânepa de vară și inul, după cum am arătat mai sus, se smulgeau și se făceau chită (mănunchi) de câte 12 fuioare. După ce se uscau în mici glugi la soare, se băteau cu îmblăciul pentru a se scutura sămânța. Din sămânța de cânepă prăjită se obținea uleiul sau bătută cu chilugul, fiartă și amestecată cu miere se făcea jolfa, bună de mâncat mai ales în post sau cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]