10,090 matches
-
seamă în adeziunile politice, încît omul simplu nu știe de unde să-l apuce, e derutat și confuz. La Eminescu accentul cade, indiferent de nuanțe, pe venerație, pe iubire, pe ură, toate, sentimente puternice și clare. La Caragiale, pe deriziune, pe glumă, pe emoții, așadar mai puțin nete. Chiar dacă artistul din Caragiale e profund serios, temeinic, intratabil, ca și acela din Eminescu, acest lucru e dincolo de pragul de percepție comun și nu cîntărește mai nimic în balanță. Repetata tentativă de a-i
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
în care plouă/ de trei ori pe săptămînă/ Un bătrîn și o bătrînă/ Două jucării stricate/ Merg ținîndu-se de mînă". Paginile despre Minulescu, inexistentul sub raport literar Al. Cazaban și întreg cortegiul de șezători, mult îndrăgite de memorialist, cu farsele, glumele și chefurile obișnuite, sînt recreate cu culoare aplicată. Una peste alta, amintirile lui Virgil Carianopol se citesc cu interes și, pentru unele evocări, pot fi înregistrate și drept contribuții de istorie literară. Virgil Carianopol, Scriitori care au devenit amintiri. Pagini
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
Limbajul este mai degrabă colocvial, liber tare pe alocuri, fiind el însuși un punct de atracție. Tonurile și registrele folosite atît în piesă, cît și pe scenă, variază de la clovnerie sau bufonerie grotescă, la ironie și auto-ironie, la poezie și glumă amară, la o disperare tragică îmbrăcată în haine comice. Pentru a preîntîmpina riscurile unei monotonii, totuși inevitabilă la un moment dat, autorul introduce un personaj secund, ca pe un truc dramatic care învîrte altfel mecanismul, dînd senzația că monologul s-
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
neputința, a pustiu, si aia-măsii, mă tot aștept că, de după nouri, să văd apărînd zîmbetul calm și îndelung-răbdător al lui Blaga și să-i aud vocea lancrămă spunîndu-mi: pass-mal auf, Gări - jetzt kommt der ăfututză (asta se leagă de o glumă politică anti-germană, din anii războiului)." Recursuri și replici Dacă ar fi să ne luăm după ziarele de marți, 18 curent, în România a avut loc un adevărat cutremur popular iscat de faptul că la o emisiune t.v. fotbalistul Gheorghe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
atunci nu știe, dacă se preface, atunci știe. Întrebarea însă merită să fie pusă direct. Huizinga e de părere că jucătorul știe, jucîndu-se, că nu e de-a adevăratelea. Chiar și copilul ar avea această intuiție, că e numai în glumă. N-aș bagă mîna în foc. Aș fi înclinat să disting jocul adultului de joacă copilului. Profit și de dubletul românesc, inexistent în nici o limbă. Cred că joaca e de-a adevăratelea, jocul, nu. Iar dacă eu l-am citit
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
spunem că se maturizează și pierde pofta de joacă. Ideea mea este că Alonso Quijano este un copil mare care, în loc să bată mingea, lucru inacceptabil la cincizeci de ani, se joacă de-a personajul literar. Dar pe bune, nu în glumă. Nu e nimic reprobabil în asta, nici măcar un sîmbure de nebunie: la fel procedează Cervantes, jucîndu-se de-a scriitorul și, îndefinitiv, toți cei că el pentru care literatura e Marea Joacă. Nu joc, joaca: Cervantes, Shakespeare, Sadoveanu se joacă de-
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
deveneam premergătorul unei ocupații care, peste ani, avea să se transforme într-un adevărat sport național. Dacă aș ține la întâietăți și dacă nu mi-ar repugna protocronismele, aș putea susține că sunt unul din strămoșii lui Truti & comp.! Lăsând glumă la o parte, îmi va fi greu să uit că, vreme de mai mulți ani, poziția vestică a Timișoarei mi-a dat prilejul să fericesc destule soții de scriitori cărora le trimiteam plicuri de Vegeta și că orice vizită la
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
încearcă disperat să iși justifice lor înșiși ori celorlați prezenta, ocuparea unui anumit post academic, așa-zisele interese de cercetare. Oxfordul e o lume în esență moartă. Dar impasibilitatea și inactivitatea ei ajung să declanșeze scriitorului nu rictusuri ironice ori glume pentru inițiați (că la Lodge, de exemplu), ci, printr-o translație literala cumva, reflecții despre moarte. Nu fantoșa intelectualului depășit ori a profesorului cu morgă, priviri goale și vid interior reprezintă subiectul românului, ci moartea, în sens grav și absolut
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
al XVII lea de un suedez. Pentru că fusese alungat din țară de către reprezentanții clerului luteran, autorul, un anume Andreas Kempe, se distrează descoperind burlescul savuros al acestei goane după Eden și descrie un Paradis care pare mai curînd preluat din glumele vremii noastre: cu o Eva sedusa de șarpele care îi șoptește vorbe dulci și fatale în franceză, un Adam danez și un Dumnezeu vorbitor de suedeză. Lui Leibniz îi datorăm, se pare, ipoteza inițială a indo-europenei, pentru că el vorbește despre
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
pare mai degrabă un adolescent viril, prea degrabă crescut mare. Frunte vastă, bărbie preominentă, sprincene puternice, nas român desenat cu riglă. După tata este german de origine: Karl Erik Suckert. Drept pseudonim și-a ales numele de Malaparte, explicînd în glumă: "Napoleon se numea Bonaparte și a sfîrsit-o rău; eu sînt Malaparte și-o voi sfîrși bine." Deocamdată, pentru el, existentă nu fusese deloc lesnicioasa, căci, direct din școala, la șaisprezece ani (în 1914) trecuse Alpii și se înrolase, voluntar, în
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
își demonstrează din plin profesionalismul, reușind - performanță foarte dificilă - să-și modeleze vocile recompunînd un intreg aproape fără fisură prin continuitate, modelarea frazării, preluări netezi, omogenizarea emisiei, adaptarea la sonoritatea partenerelor etc. Totul se petrece lejer, fără crispări, ca în glumă, dificultatea "sportivă" și artistică reală fiind mascată de zîmbet, umor, bucuria de a cînta. Ceea ce se transmite și ascultătorilor. Nu sunt cîtusi de puțin primadone fixate într-o tipologie. Au o mare flexibilitate stilistica adaptată la repertoriul divers, dar nu
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
acum să nu credeți că ar fi fost un cine știe ce... care și-ar fi dat și sufletul pentru binele poporului său. Tot un fel de Sulică potcovaru'!), deci pe vremea lui Ceașcăîmpușcat, un vătaf al său, Titi-Par, (primsecretar, funcție nu glumă!), primește în audiență un pârlit, și el slugă tot la împărat: - To'arășul, știți, eu, cinci copii, că avorturi nu se mai fac, socru, soacra, bătrâni săraci, unul din ei, paralizat, îți dai și dumneata seama că pute a rahat
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
depășite constrîngerile exterioare, politice, în structura tipului de discurs au apărut unele modificări. Programele de televiziune au inovat în modul cel mai evident, substituind modelul autorității științifice (meteorologul, sobru, posesor al unui limbaj ezoteric) prin cel al comunicării (tinere prezentatoare, glume, surprize vizuale, dezinvolutură, limbaj colorat de colocvialisme). Ziarele s-au angajat mai puțin în transformare, ele rezervînd de obicei meteorologiei un colț pur informativ, cu date prezentate succint (cifre, hărți, simboluri). De mai multă vreme, se manifestă totuși un caz
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
dar pe care să i-l fac, în cinstea evenimentului, îi recitasem teatral Albatrosul pe care il știam pe dinafara din anii liceului: Souvent, pour s^amuser, leș hommes des equipages... Bătuse radioasa din palme după ce terminasem sonetul interpretat în glumă cu dramatism... În al treilea rînd, după mărturisirea ei, eram primul ins care vizită muzeul după vreo trei-patru zile de total dezinteres turistic... Cred că, în ultimul rînd, mai fusese și vraja ce ma cuprinsese pătrunzînd în odăița în care
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
Hope - istoria mișcării muncitorești engleze, după un documentar despre grevă minerilor, urmat de unul despre grevă docherilor, Ken Loach, putea deveni o victimă a prea-încercatilor nervi de spectator! Dar domnul micuț și firav ce privea timid după ochelari, spunea publicului glume de la filmări, era conciliant în fața ziariștilor și exclama disperat "Doamne, ce film prost am facut!" Tot după doi ani s-au întors la Salonic și Bernardo Bertolucci și Lucian Pintilie, dar numai prin ultimele lor filme: Besiged și Terminus Paradis
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
provoacă îmbolnăvirea. Astfel bolnavii foști psihiatri încep să omoare locuitorii orașului, generează exodul, rămîn singuri apoi pînă la autodistrugere. Cătălin Mihuleac nu dezvăluie nici un moment vreo intenție satirica sau moralizatoare, șfichiul biciului sau literar nu este usturător, el pare o glumă amicală, o amenințare surîzătoare. Se amuză, uzînd de ironie sau autoironie într-o lume aparent ireala, imaginara, dar cosntruită după date cunoscute, sporind astfel mai mult echivocul. Scriind cu mare verva și veselie lingvistică, înaintînd din poanta în poanta, pare
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
normal, cu nume binecunoscut, cu o geografie bine stabilită și chiar guvernat din bine-stiuta funcție de primar. Înrudit stilistic cu Horia Gârbea și Răzvan Petrescu, Cătălin Mihuleac se înscrie în această serie cu un verb puternic, original, care propune mai în glumă, mai în serios o eliberare salvatoare de sub tirania complexelor, a mitologizărilor devastatoare și a istoriei colective.
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
cu sine: "pe atunci anca mă considerăm deștept (smart)". Evident, noi am râs, de unde ănainte fuseserăm cam intimidați de prezența lui. Acesta era de altfel și scopul mărturisirii. Care mărturisire ansa mie nu-mi plăcu. Chiar și an chip de glumă nu mi s-a părut, intuitiv, nici sinceră, nici corect adresată. Mă iritase an plus o umilință atât de prost plasată. Găseam că e de preferat eroarea brava, daliniană unei modestii lase și azilante. E adevărat pe de altă parte
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
va lua la puricat fiecare program de televiziune în parte, ci tendințele care au dus la asemenea producții de măscări televizate. Așa-numiții comici de serviciu ai fiecărui post t.v. s-au luat la întrecere în timpul anului trecut în privința glumelor fără perdea, a expresiilor de nereprodus cărora le-au găsit variante, chipurile, decente și a unor exprimări licențioase de așa-zisă largă circulație pe care cea mai mare parte din populația activă a României nu le cunoaște. Admițînd însă faptul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
Nicolae Manolescu Titlul editorialului meu nu este, din păcate, o glumă. Acuzația pe care el o conține a fost formulată și a circulat în media românească și europeană. Am luat cunoștință de ea din ziarul Adevărul, din 11 noiembrie. Indicînd drept sursă postul de radio Deutsche Welle, citat de Agenția RADOR
Cum am periclitat aderarea României la structurile europene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17439_a_18764]
-
acest eveniment de cultură. Au fost prezenți, bineînțeles și seniorii, membrii fondatori ai ACSR: scriitorii Alex Cetățeanu președintele Asociației, doamna Ionela Manolescu și Alteța sa Eugen Caraghiaur, așa cum i se adresa, cu respect, toată lumea. Am rămas surprinsă, crezând că e o glumă, dar nu era deloc așa! Așa cred că au gândit și reprezentanții americani, în frunte cu președintele David Eisenhower, când în 1954, la baza aeriană Edwards din California, au avut primul contact cu ambasadorul extraterestru coborât dintr-un OZN Alteța Sa
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
el s-a prezentat și a semnat un pact oficial cu Statele Unite ale Americii. Americanii, fără nici un respect față de titlurile monarhice și monarhie, cu care „aparent” au rupt-o la Independența din 1776, au crezut și ei că e o glumă. Dar nu a fost așa! De atunci, filmele de science-fiction, nu mai apucă să țină pasul cu realitatea! (informație preluată din cartea „Guvernul secret” de Milton William Cooper, ediția 1999, editura Louise Courteau, Canada). Autorul a murit în 2001 sursă
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
și numerotate) protagonistului de către Mircea Horia Simionescu, sub titlul Lucrurile care ne leagă. Iată cîteva: "Sistematică aproape didactica nu-i secătuiește verva, gustul sau schemă povestirii orale, din care, încă o dată rafinat, se-alege scrisul.( 24) Baroc că preclasicii, folosind glumă în cheia lor, niciodată vulgar.(25) Sofist, da. (26) Fără nici cea mai subțire înclinație pentru morbid, extravaganțe, plăsmuiri destructurate, aleatoriu, calambur, happening.(27) Solar. (28) Soliditatea morală, sensibilitatea trăirilor pana la detaliu, nepriceperea organică de-a disimula, de-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
Când Ivan o pictează pe Ruby cu două trompe, îi explică elefăntiței că asta „se cheamă licență artistică”. Menirea lui e să le arate copiilor că râsul e propriu și animalelor. În limba română i se spune deseori televizorului, în glumă, „cutia cu maimuțe” (dacă asta e o metaforă, copiii se pot întreba ce realitate metaforizează? despre ce maimuțe e vorba - și de ce au fost ele alese spre a defini televizorul?). Aici expresia e potrivită, fiindcă la televizor vede Ivan prima
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
și Nicolae Oprea. Președintele USR și-a exprimat regretul că cineva dintre jurați a divulgat (măcar) o parte dintre numele premianților, ceea ce explică absența din sală a celorlalți nominalizați. Invitat să vorbească, din partea selecționerilor, Livius Ciocârlie s-a oferit, în glumă, să-și recunoască indiscreția (deși ar fi fost ultimul bănuit...), pentru a nu mai figura în viitoare jurii. Micul discurs, plin de autoironie fermecătoare, a prefațat înșiruirea categoriilor de premianți, dinspre debut spre marele premiu, pentru a întreține, de bună
Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2481_a_3806]