4,147 matches
-
un animal sălbatic! Olga simulă un aer de vinovăție‚ dar reuși să spună: - Nu, nu, vă rog, doamnă, nu e frumos din partea mea să las ceva în farfurie, motivă ea, am început-o deja... - Chiar așa mă gândeam și eu, glumi mama Inei, tu ești o fată bine crescută, Olga, și... După ce ieșea mama Inei din cameră, fetele se înfundau iar în cărți. Așa le găsi și tatăl Inei care intră vesel, îmbrăcat din cap până-n picioare într-o veselie molipsitoare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fete decât fustele! N-a rămas fată din clasa noastră să nu fie sărutată de el. Le îmbată cu vorbe meșteșugite pe toate, ca pe niște gâsculițe. Speră poate ca la o invitație atât de directă, să-i dai curs, glumi Ina. - Ei, și tu! I-am recomandat să facă pași... ce credea el!? Intuind că dialogul lor se poate dilua, Ina luă manualul de biologie de pe noptieră, începu să-l răsfoiască, semn că era timpul să părăsească discuțiile laterale: - Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
am cunoscut la colțul străzii, replică ea aparent îmbufnată, și apoi... Dacă l-ai vedea, ți-ai da seama că e un gentleman. Nu, nu vreau să-l vezi, am o vagă bănuială, că ai putea să mi-l răpești, glumi ea, tu ești mai stilată și mai ai, cum spune bunica mea, drăgănele. - Nu-ți fă griji gratuite, nu am nici cea mai mică curiozitate să-l cunosc pe Marcel al tău! - Și nu mergi cu mine la mare? - Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fă griji gratuite, nu am nici cea mai mică curiozitate să-l cunosc pe Marcel al tău! - Și nu mergi cu mine la mare? - Nu spuneai tu că am drăgănele și aș putea să ți-l răpesc!? - Ei, tu, am glumit, chiar ai luat-o în serios? - Și apoi, trebuie să știi, că pe mine marea nu mă prea atrage. M-am sfătuit cu părinții să mergem undeva la munte. Poate la Slănic-Moldova sau la Borsec. Au și ei nevoie de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
supără, aș îndrăzni să vă ajut eu, mi se pare că sacoșa a depășit gabaritul legal! - Nu, nu e nevoie, ... mulțumesc, sunteți foarte amabil. - Vă rog, insist! În afară de cuvântul nu, dumneavoastră mai aveți și alte cuvinte pe care le uzitați, glumi el? Ina nu avu altă ieșire. Îi întinse sacoșa cu o oarecare reținere. În pas mărunt, studiindu-se reciproc, cu decență, străbătură mai multe străzi, însoțiți de o tăcere în care poate ar fi existat cuvinte, dar acestea nu dobândeau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cele care stăm toată ziua în preajma paturilor ca proastele în ploaie, le ducem plosca, le schimbăm feșele, le dăm apă, le administrăm tratamentul prescris, și... vrând, nevrând, suportăm toate capriciile bolnavilor care, ca să fiu sinceră, nu sunt vinovați. - Și plicul? glumi Ina... - Nici un plic n-a învățat drumul spre halatul nostru! - Tu să fii sănătoasă, Olga, să ai noroc de un băiat bun, să poți face o casă de piatră, cum se spune, lasă-le încolo de plicuri... - Nici cei de pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
dimineață a poposit la fereastra mea o păsărică ce mi-a șoptit, ca pe o taină, că astăzi aș putea deveni mireasa ta! - Nu te-ai întrebat nici o clipă dacă păsărica aceea n-a greșit fereastra? avu el tăria să glumească, ca apoi să adauge: ce-a vrut să însemne demonstrația aceasta? - Că mă simt mai bine așa. În căldura asta de la tine mă sufoc și apoi, pot bea cafeaua și în pat. Ba chiar aș putea renunța la cafea, dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în timpul acesta vom discuta... Te rog să te îmbraci! - Ce-i cu tine Alex? Ce ai? Nu mă vrei, nu-ți plac? - Te rog să faci ceea ce ți-am cerut, te rog mult! Olga își dădu seama că Alex nu glumește, se putea vedea acest lucru din ton, din atitudine, din gestică. Fără să manifeste nici o jenă ea se ridică atunci din pat, zăbovi câteva clipe în aceeași ținută în fața lui, contrariată, apoi începu să se îmbrace. O străfulgeră un gând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
reproșă îndelungata absență. Știa că Alex se pregătește pentru predarea unei fastuoase clădiri, destinată a fi Banca Agricolă a urbei și, trecând peste tentația de a-i face reproșuri, îi ură bun venit. - Iată că vine și muntele la Mahomed, glumi el. - Bună, Jane! Nu știam că te-ai convertit la islamism, îi întoarse el gluma. - De fapt, n-ar fi de mirare. În zilele noastre, trecerea de la o religie la alta a devenit un fapt obișnuit... Știi, totuși, îmi fac
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
al mâinii, grăbită să motiveze de ce Jan, Înainte de a respecta protocolul casei, în care se aflau destule alte tentații culinare, alergase la acea sticlă de vin: - Știi, Alex, de câtă vreme se chinuie Jan să scoată dopul de la sticla asta? glumi ea. - N-o fi găsit tirbușonul, veni el cu o motivație unde se intuia trimiterea la o practică avocățească, altceva ce l-ar fi putut opri? - Ei, vezi că nu știi? spuse Valentina, cu o intonație în care exista o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de a face cu ceea ce ar scrie, și, fără motive sau dovezi, totul ar părea forțat. Își anunță echipa că va sista lucrările din motive morale și de fonduri, însă nimănui nu îi veni să creadă, toți erau convinși că glumește, dar nu și puteau explica figura serioasă, chiar tristă a criticului; apoi fiecare i-a întors spatele lăsându-l neînțeles în mijlocul glumelor lui nesărate. Situația îi scăpase lui Zara de sub control, poziția sa în echipă nu mai conta, oricine ar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ivi la geam cu un copilaș înfofolit tot în scutece, din care i se vedea doar fața. Alex îl privi o clipă, apoi îi spuse mamei soacre: - Așa roșii și măslinii arată toți copiii la naștere!? - Păi de unde vine el, glumi ea, nu prea era lumină, dar se va drege în câteva zile, ai să vezi! Un cui totuși pătrunse prin inima ei de mamă: parcă era cam oacheș nepoțelul ei, în a cui sămânță s-o fi aruncat oare!? Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e brunețel... Încercă el să se consoleze. - Ce nume vrei să-i punem? - Nu spuneai tu că dacă e băiețel, o să l cheme Mihai? - Bine, așa o să-l trecem în acte: Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zodia imprevizibilului. Alex renunțase la apartamentul de serviciu oferit de șantier și de câtva timp, locuia împreună cu Ina în casa părinților ei. Mai în glumă, mai înadins, Alex spunea uneori: în loc să mă însor, eu m-am măritat! - Alex, sper că glumești, știi că mama nu suportă să afle că ginerele nu se simte bine în casa ei. Ce-ți lipsește? - O casă, o casă a mea, a noastră... - Avem noi acum banii trebuitori? - Vom avea. Am găsit ceva convenabil și sper
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
străzi până ajunseră în centrul orașului. Prima vitrină în fața căreia se opriră fu cea a unui magazin de mode. - Aici parcă nu prea se găsește nimic de pus în frigider, încercă Olga să ia un aer de novice. - Mai știi, glumi el. Dacă tot am ieșit în oraș, poate n-ar fi lipsit de interes să-ți comanzi o rochie după gustul și inima ta. Să fie aceasta prima din viața ta de doamnă cu numele de Olga Stamate. - Dragul meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
programului de rutină, Alex o strigă pe Ina din bucătărie: - N-ai vrea să mergem până la casa noastră? - De ce nu, numai să mă îmbrac. Îl luăm cu noi și pe Mihăiță? - Mai ales pe el, nu este el moștenitorul nostru? glumi Alex. Ina se îmbrăcă cu o repeziciune care nu intra în obiceiurile ei. Îl strigă pe Mihăiță din curte unde stătea la sfat cu bunicul lui, făcând un haz nebun din cine știe ce pricină. Ina îi motivă tatălui că vor să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vom descoperi după teiul de la poartă. Știai că la poartă avem un tei mare, pe care m au sfătuit mai mulți să-l tai, dar eu nu m-am îndurat? Ce, atunci când ajungi bătrân, trebuie să fii doborât ca netrebuitor!? glumi el. Ina gustă gluma soțului ei, dar cu ochii urmărea să vadă o așezare cu aspect de șantier în care să se afle claie peste grămadă materiale de construcții în neordine. În pașii Inei se simțea o neliniște nemărturisită, un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și când glumești pui uneori și câte un cui înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia celor câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să o acopere cu o voită dezinvoltură. - Mi-am îngăduit și eu o după-amiază de odihnă, te miră!? - Sigur că mă miră, căci tu ești mai însurat cu șantierul decât cu mine. - Cred că glumești, Ina, dar tu și când glumești pui uneori și câte un cui înroșit în vorbe. Ina confecționă un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia celor câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total de taina cuprinsă într-o caligrafiere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mare, că prin părțile acelea nu se mai văzue așa om, și totuși, nu trezea vreo suspiciune,vreo teamă, vreo tresărire, în vreun om, cum, că, Molocea Călifar ar fi existând , cu adevărat, printre cei vii. Râdeau, pe seama lui, si glumeau, lotcarii din micul port de mai la vale de Galați: bă, fraților, s-o știți de la mine, că, ăsta, de-i zicem noi Molocea, nu e-n stare să sperie nici măcar o muscă. Dacă, in timp ce doarme deamiază, o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în ea? Îl adusese pe lume? Nu știu. În această cameră care se făcea din ce în ce mai strâmtă și mai întunecată ca mormântul îmi petreceam timpul așteptându-mi femeia, dar ea nu venea niciodată. Să fi fost ea cauza chinului meu? Nu glumesc. Erau trei ani, nu: doi ani și patru luni - dar ce sunt anii și lunile? Asta n-are sens pentru mine; pentru cine e închis de viu într-un mormânt, timpul nu are valoare - doi ani și patru luni de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
căruia îi ridică brusc bărbia, spunându-i: "Capu' pe spate și gându' la patrie, meștere!". Și-o fi zis că durează mai mult..." "Și ce dacă! Aici trebuia să-nțepenească, nu să-mi umble mie aiurea. Poate își închipuie că glumesc cu mopu' ăla. Ei, văd că mă pune pe picioarele dindărăt, vacarena asta a ta." " Da' nu-i a mea deloc, domnu' doctor. Ce, eu v-am adus-o pe cap?" " Da' cine stătea hlizindu-se cu ea aici?" "Păi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
județul... Discuția noastră, evident, devenise periculoasă. Cu atât mai mult cu cât interlocutorul meu putea să bată șaua anume, ca să mă bage pe mine la apă, ceea ce nu credeam totuși că s-ar putea întâmpla. Nu vă e frică să glumiți așa? - îl consolez eu pe Regizor. Crezi că se poate glumi altfel? - zâmbește el cu privirilei sclipitoare, ca atuncea când profesorul de matematică, dându-i elevului, o problemă dificilă de rezolvat, așteaptă să vadă cum se descurcă acesta, la tablă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cât interlocutorul meu putea să bată șaua anume, ca să mă bage pe mine la apă, ceea ce nu credeam totuși că s-ar putea întâmpla. Nu vă e frică să glumiți așa? - îl consolez eu pe Regizor. Crezi că se poate glumi altfel? - zâmbește el cu privirilei sclipitoare, ca atuncea când profesorul de matematică, dându-i elevului, o problemă dificilă de rezolvat, așteaptă să vadă cum se descurcă acesta, la tablă. Deja se crease terenul propice unor confesiuni mai serioase. Limbut cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce-i drept, slabă de înger, iar el plin de bani și...Fostul meu soț nu va ierta niciodată această greșeală. Zicea că va merge până-n pânzele albe numai să ne vadă pe amândoi rași de pe suprafața pământului. Tu nu glumești? - o privesc insistent. N-am cum să glumesc. Raiul petrecut cu celălalt soț, chiar dacă în sinea mea nu-l iubeam deloc, s-a transformat alături de actualul soț, în iad. E adevărat. Gicu e mai tânăr decât Vlad. Tot ce spun
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]