591 matches
-
Istoria artei francmasonice rămâne cel mai bun exemplu în acest sens. Dacă kitsch-ul ilustrează incertitudinile relației cu trecutul, utopia se naște dintr-o profundă angoasă în fața viitorului imediat. Erudiții au văzut în utopie un simplu camuflaj ideologic al ereziilor gnostice din vechime. Prezentul apare ca un scenariu avortat al unui Trickster inuman. Ulcerată de resentimente și ispitită de reverii adamice, utopia a încercat - de la Campanella până la Marx - să proiecteze promisiunea edenică într-o istorie naturaliter entropică. Într-o lume industrială
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
argumente, de pildă) în raport cu tradiția precedentă? Nu întâlnim totuși o mare diferență de înțelegere a acordului între credință și revelație la Toma d’Aquino (1225-1274) și Sf. Maxim Mărturisitorul (580-662). Geniul din spatele sintezei hristologice bizantine afirma în celebrele sale Capete gnostice (¬9) următoarele: „Credința este o cunoștință adevărată întemeiată pe principii ce nu pot fi demonstrate, ca una ce este temelia lucrurilor mai presus de minte și de rațiune”2. O asemenea premisă de lucru n-ar fi putut schița arhitectura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scopul facilitării unei mai bune recepții și înțelegeri a operelor Părinților deșertului egiptean, dar mai ales a lui Evagrie Ponticul. Punctul culminant al muncii lui Antoine Guillaumont l-a constituit descoperirea în câteva manuscrise siriace (păstrate la Londra) a Capetelor Gnostice; editarea lor a urmat în anul 1962. Legatarul operei savantului francez, fostul titular al catedrei de „Creștinism și gnoză în Orientul preislamic” la Collège de France (1977-1986) este filologul Paul Géhin3, responsabil pentru continuarea editării operei lui Evagrie. Reaplicând categoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în opera unor sfinți precum Ioan Casian, Maxim Mărturisitorul, Isaac Sirul sau Grigorie Palama - se ascunde în faimoasele sale „tratate practice”, veritabile bijuterii ale gândirii ascetice de inspirație biblică, iar nu în speculațiile cosmologice de inspirație origenistă, care compun Kephalaia gnostica. Acestea sunt „doar o tentativă (discutabilă adeseori) de a contrapune o gnoză ortodoxă gnozei heterodoxe, o încercare cifrată de a umple, cu mijloacele intelectuale și specifice ale epocii, spațiul dintre asceza «practică» și mistica «teologică». Ele și numai ele în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta” (Luca 10, 21)1. Chiar atunci când nu este de influență gnostică, lectura subiectivistă a Scripturii dă naștere unor reprezentări arbitrare sau aberante ale proclamației apostolice. Cei care „nu mai suferă învățătură sănătoasă își îngrămădesc învățători ca să le răsfețe auzul” (II Timotei 4, 3). Prin urmare, tipărirea și traducerea Sfintei Scripturi în afara
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și Occident. Nunțiii indieni vin în misiune la Roma sub Augustus și sub Antoninus Pius. Informațiile despre India trebuiau adîncite și în mediile de cultură romane. De aceea H. von Glasenapp crede posibil, chiar verosimil, ca doctrinele filozofice neoplatonice și gnostice să fi primit influențe din teoria emanației și din doctrina reîncarnării, din cosmografie și din practica meditativă indiană [27]. De obicei se consideră că raporturile dintre India și Occident încetează în secolul VI d.Hr., pentru a fi reluate după
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
teoria celor trei etape ale cosmologiei 61, care postulează sistemul cu trei modele cosmologice, numite platonician, kantian și einsteinian, pentru a le confrunta cu etapele devenirii viziunii poetice eminesciene. Primul este modelul cosmologic pitagoreic, cristalizat de Platon, îmbogățit cu elemente gnostice sau creștine, care a rezistat până în secolul al XVII-lea ca viziune a universului sferic, a cărui lege e armonia muzicală, a cărui mișcare e dansul sau rotirea ritmică a aștrilor după cum explică cercetătoarea de la Cluj. Ipotezele heliocentrice ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de investigare fiind precizată din subtitlu: Motivul demonic la Lermontov și în romantismul european. Un excurs preliminar definește conceptul „daimon” - caracter vag, nesupus figurativului, aparținând zonei obscure a simțămintelor, spirit înzestrat totodată cu însușiri aparținând naturii umane. Ipostaze veterotestamentare și gnostice sunt convocate pentru a contura îmbinarea celor două aspecte, divin-antidivin și uman-antiuman, ale daimonului, așa cum se va regăsi el în literatură. Cain, Manfred, Conrad, Ghiaurul sunt tipuri intens personalizate, nonconformiști religioși, cu conștiința deplină a negației și a aspirației către
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
nu ar fi torturați sau arși pe rug, cum procedau ei cu cei bănuiți de erezie, ci s-ar fi bucurat de un tratament mult mai omenos. Întotdeauna dogma și gândirea închistată au constituit piedici majore în dezvoltarea unor sisteme gnostice bazate pe precepte raționale. Dacă putem ierta comportamentul aberant și inuman, crimele și tortura practicate de Biserică în Evul Mediu împotriva celor care propuneau idei gnostice și raționaliste diferite de acel „crede și nu cerceta” propovăduit de ei, în schimb
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
omenos. Întotdeauna dogma și gândirea închistată au constituit piedici majore în dezvoltarea unor sisteme gnostice bazate pe precepte raționale. Dacă putem ierta comportamentul aberant și inuman, crimele și tortura practicate de Biserică în Evul Mediu împotriva celor care propuneau idei gnostice și raționaliste diferite de acel „crede și nu cerceta” propovăduit de ei, în schimb ar fi o mare eroare să uităm vreodată acele fapte abominabile, practicate cu devotament „creștinesc” în numele „dreptei credințe”. Și ca să vedem cât de dreaptă ar fi
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
atestate în alte tradiții, inclusiv acelea transmise de anumiți midrașim. Mitul androginului ilustrează o credință destul de răspândită: perfecțiunea umană, identificată în Strămoșul mitic, comportă o unitate, care este în același timp o totalitate. Vom judeca importanța androginiei discutând anumite speculații gnostice și hermetice. Să precizăm că androginia umană are ca model bisexualitatea divină, concepție împărtășită de numeroase culturi 7. 54. Paradisul pierdut. Cain și Abel Grădina Edenului, cu fluviul său care se desfăcea în patru brațe și ducea viață în cele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sistematizate în Iran. Să amintim doar pe cele mai însemnate: articularea mai multor sisteme dualiste (dualism cosmologic, etic, religios); mitul Mântuitorului; elaborarea unei eshatologii "optimiste" proclamând triumful definitiv al Binelui și salvarea universală; doctrina învierii trupurilor; foarte probabil unele mituri gnostice; în fine, mitologia lui Magus, reelaborată în vremea Renașterii, atât de către neoplatonicienii italieni cât și de către Paracelsus sau John Dee. Totuși, de îndată ce lectorul nespecialist se apropie de izvoare, el este decepționat și contrariat. Trei sferturi din Avesta veche s-au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a religiei socialiste. Credința în salvarea prin știință nu e nouă, ea a avut forme de expresie celebre în Antichitate, alături de ermetism și neoplatonism. Această aparentă similitudine i-a condus pe cîțiva autori la evocarea, în legătură cu "socialismul științific", a tradiției gnostice. Dacă cuvintele au un sens și istoria religiilor o realitate, gnoza are drept principiu, comun tuturor variantelor sale, detașarea "pneumei" de materie, reducînd la zero toate mediațiile introduse de credința creștină. Gnosticul mizează Eternitatea împotriva Timpului, Revelația contra Istoriei, Sufletul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca și de neant ; acestui Dumnezeu îi corespunde omul treaz, conștient de diferența care îl face altul în fața indiferenței lui Unu. într-adevar, constatarea înglodării noastre temporale, degenerescența noastră disecată cu obișnuita vervă asasină a lui Cioran descoperă o sensibilitate gnostică familiară într-un spațiu în care revelația bunătății nu a generat opere considerabile și lui Eminescu: „[...] Că sîmburele lumii e-eterna răutate!” (Mureșan). Cioran adoptă interogația fundamentală a Gnozei: Unde malum ? și validează, înaintea lui Culianu, acest tip de interpretare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
a spiritului uman, bravînd mode și epoci. Deja în secolul al IV-lea ». H., filosoful platonician Heraclit din Pont vorbește de fenomenul deplasării infernului subteran în cer, caracteristic perspectivei acelei perioade de neliniște care va vedea înflorind, mai tîrziu, cosmogoniile gnostice; o acțiune a Satanei, pe care Eminescu o rezumă de o manieră surprinzătoare în același poem: „Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele”. Destinul astfel determinat de astrele demoni (vezi arhonții din mitul lui Mani) îl scapă pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
muncit toată ziua să-mi pun hârtiile și cărțile în ordine. și am întocmit un program de lucru care va intra în vigoare de luni 7 iulie. Nu pot începe până când toate lucrurile nu vor fi în ordine. Seara - vizită „gnostică“, sau mai curând „agnostică“, la Ariadna [Luscalov]... 6 iulie 1952 Noapte agitată sau mai bine zis - întreruptă... La douăsprezece și jumătate, iacătă-l pe Aranjuez, care mă făcu să-i ascult lamentațiile până pe la orele două trecute. Am încercat să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
într-o culegere de aforisme de acum câțiva ani, că sfârșitul omului înțelept este acela de a se epuiza în înger. Cer scuze că mă autocitez, dar m-am întrebat dacă cuvintele lui Mincu nu sunt dictate de aceeași tonalitate gnostică (aceea, între altele, ce străbate întreaga operă a compatriotului său Cioran), dacă androginia la care aspiră, în ipostaza lui Ovidiu, nu reprezintă excesul produs de acel pariu ultim, de acel rămășag ce opune lumii acesteia (și, prin urmare, acestui trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
al unei emoțiuni depresive individuale, ci de un plâns cosmic, cu sensul resorbției în sine a Creațiunii, în ultimă esență a Erosului originar („L’Amor che move il sole e l’altre stelle”) sau a acelui Logos spermatikos din cosmogonia gnostică. E totuși vorba de „depresiune”, dar în alt înțeles, în acela de încetare a tensiunii generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor, deci în înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a transformat În simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și În sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și reactualizarea unor texte gnostice, În care Maria Magdalena joacă un rol mult mai apăsat și central decât În Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt În exclusivitate femei. De altfel, În ultima parte a studiului ne vom ocupa și de ipotezele avansate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
unor asemenea puncte de vedere nu sunt În exclusivitate femei. De altfel, În ultima parte a studiului ne vom ocupa și de ipotezele avansate de un reprezentant masculin al paradigmei (excluzându-l pe Dan Brown, firește). Mărturii apocrife Câteva texte gnostice vorbesc pe larg despre Maria Magdalena, prezentându-ne-o ca un discipol aparte. De pildă, În Pistis Sophia se spune: „Isus, milostivul, răspunse și-i zise Mariei [Magdalena]: Preafericită Maria, tu, cea pe care te voi face desăvârșită [inițiindu-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Îndrăzneală, tu, a cărei inimă se Întreaptă spre Împărăția cerurilor mai mult decât frații tăi”. Din cele o sută cincisprezece Întrebări pe care ucenicii I le adresează Învățătorului, șaizeci și șapte sunt ale Mariei Magdalena. Ea apare și În Evanghelia gnostică a lui Toma cu o Întrebare: „Cu ce se aseamănă ucenicii Tăi?” (logion 21). Dar cele mai bogate și interesante mărturii sunt Evanghelia Mariei și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena Îi Încurajează pe apostolii Îngroziți de perspectiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
doilea rând, trebuie subliniat conflictul dramatic cu Petru, conflict care Îmbracă o semnificație simbolică. Petru, recunoscut ca șef al apostolilor În evangheliile canonice, este contracarat de Maria Magdalena, văzută ca inițiată În tainele cele mai secrete de către Isus, În tradiția gnostică. Opoziția dintre ortodoxie (fără sensul confesional de azi) și gnosticism se reflectă În opoziția dintre apostolul Petru și Maria Magdalena. În Evanghelia Mariei, Petru are un complice, pe apostolul Andrei, care, la capătul revelației Mariei, mărturisește că nu crede o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
tu ca să o tăgăduiești? Nu e nici o Îndoială, Mântuitorul o cunoaște foarte bine. De aceea o iubea pe dânsa mai mult decât pe noi”. În fine, Maria Magdalena se vede Învestită cu o funcție misionară, ea legitimând astfel răspândirea curentelor gnostice În paralel cu cel ortodox, petrinic. Faptul că o evanghelie Întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura În rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Mariei Magdalena, Întrucât ea singură deținea, din gura lui Isus Însuși, taina Învierii Sale. Odată cu ea riscă deci să dispară martorul privilegiat al celui mai important eveniment din istoria creștinismului. 8. Opoziția Petru - „ucenicul iubit”. De Boer invocă unele texte gnostice, În care opoziția dintre Petru și Maria Magdalena apare la lumina zilei (de pildă, În Evanghelia Mariei). În Evanghelia lui Ioan rolurile sunt Împărțite: Petru primește În grijă grupul de ucenici și autoritatea de a-i ghida (funcție pastorală), În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
comunității ioaneice s-a dizolvat, după schismă, În curente secundare: gnosticism și montanism. Curentul minoritar s-a lăsat asimilat de „orthodoxie”. Acum, se știe că Evanghelia lui Ioan a ridicat mari probleme Înainte de a fi acceptată În canonul eclezial. Sectele gnostice o foloseau cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei În care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, În vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la noi, ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]