569 matches
-
Zürich, 1951. —, Gnostic Studies I-II, Nederlands Historisch-Archaeologisch Insituut in her Nabije Oosten, Istanbul, 1974-75. Paul Radin, The Trickster: A Study in American Indian Mythology, 1956; Schocken Books, New York, 1972. The Rediscovery of Gnosticism: Proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Conn., March 1978, vol. 1: The School of Valentinus; vol. 2: Sethian Gnosticism, Brill, Leiden, 1980-81. Helmer Ringgren, Word and Wisdom: Studies in the Hypostatization of Divine Qualities and Functions in the Ancient Near East, Ohlsson
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
The Trickster: A Study in American Indian Mythology, 1956; Schocken Books, New York, 1972. The Rediscovery of Gnosticism: Proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Conn., March 1978, vol. 1: The School of Valentinus; vol. 2: Sethian Gnosticism, Brill, Leiden, 1980-81. Helmer Ringgren, Word and Wisdom: Studies in the Hypostatization of Divine Qualities and Functions in the Ancient Near East, Ohlsson, Lund, 1947. James M. Robinson, „From the Cliff to Cairo: The Story of the Discovery and the
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
and notes by Violet Macdermot (NHS 9), 1978. —, ed., The Books of Jeu and the Untitled Text in the Bruce Codex, translation and notes by Violet Macdermot (NHS 13), 1978. H. Schmidt-Glintzer, ed., Chinesische Manichaica, Harrassowitz, Wiesbaden, 1987. Walter Schmithals, Gnosticism in Corinth: Investigations of the Letters to the Corinthians, trans. J.E. Steely, Abingdon Press, Nashville, 1971. Eugen Heinrich Schmitt, Die Gosis: Grundlagen der Weltanschauung einer elderen Kultur, vol. 1: Die Gnosis des Altertums: vol. 2: Die Gnosis des Mittelalters und
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
J.E. Steely, Abingdon Press, Nashville, 1971. Eugen Heinrich Schmitt, Die Gosis: Grundlagen der Weltanschauung einer elderen Kultur, vol. 1: Die Gnosis des Altertums: vol. 2: Die Gnosis des Mittelalters und der Neuzeit, E. Diderichs, Leipzig - Jena, 1903-7. G. Scholem, Jewish Gnosticism, Merkabah Mysticism, and Talmudic Tradition, JTS, New York, 1970. —, Sabbatai Swi: The Mystical Messiah 1626-1676, Princeton Univ. Press, Princeton, NJ, 1973. —, Origins of the Kabbalah, ed. R. J. Zwi Werblowsky, trans. A. Arkush, Jewish Publication Society-Princeton Univ. Press, Princeton, NJ, 1987
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1948-1969, Brill, Leiden, 1971. Louise Schottroff, Der Glaubende und die feindliche Welt: Beobachtungen zum gnostischen Dualismus und seiner Bedeutung für Paulus und das Johannesevangelium, Neukircher, Neukirchen-Vluyn, 1970. Alan F. Segal, Two Powers in Heaven: Early Rabbinic Reports About Christianity and Gnosticism, Brill, Leiden, 1977. —, „Ruler of This World: Attitudes About Mediator Figures and the Importance of Sociology for Self-Definition”, in Jewish and Christian Self-Definition, vol. 2: Aspects of Judaism in the Graeco-Roman World, Fortress Press, Philadelphia, 1981, pp. 245-68. A.F.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Strothmann, ed., Makarios-Symposium über das Böse, Harrassowitz, Wiesbaden, 1983. Gedaliahu A. G. Stroumsa, Another Seed: Studies in Gnostic Mythology (NHS 24), 1984. Studi copti. Recenzii sub coord. lui Tito Orlandi și Giancarlo Mantovani (secțiunea „Gnosticismo”), in Vetera Christianorum, 1978. — Studies in Gnosticism and Hellenistic Religions (Festschrift Quispel), ed. R. van den Broek and M.J. Vermaseren (EPRO 91), Brill, Leiden 1981. Lawrence E. Sullivan, „Lévi-Strauss, Mythologic, and South American Religion”, in F.E. Reynolds and R.L. Moore, eds., Anthropology and Study of Religion CSSR
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
London, 1987. Robert Smith Wilson, Marcion: A Study of a Second Century Heretic, James Clarke & Co., London, 1933. Harry Austryn Wolfson, The Philosophy of the Church Fathers, 2 vols., Harvard Univ. Press, Cambridge, MA, 1956, (19763). Edwin M. Yamauchi, Pre-Christian Gnosticism: A Survey of the Proposed Evidence (1973; reprint, Baker Book House: Grand Rapids, MI, 1983). Frances Young, From Nicaea to Chalcedon: A Guide to the Literature and Its Background, Fortress Press, Philadelphia, 1983. R.C. Zaehner, Zurvan: A Zoroastrian Dilemma, Clarendon
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
to Chalcedon: A Guide to the Literature and Its Background, Fortress Press, Philadelphia, 1983. R.C. Zaehner, Zurvan: A Zoroastrian Dilemma, Clarendon Press, Oxford, 1955. CUPRINS - Cuvînt Înainte - Cuvînt de mulțumire - Introducere Capitolul I: Dualismul: o cronologie Capitolul II: Mituri despre gnosticism: o introducere Capitolul III: Mitul gnostic 1: Înțelepciunea căzută Capitolul IV: Mitul gnostic 2: Demiurgul ignorant Capitolul V: Abolirea Legii și a Tatălui real: Marcion din Sinope Capitolul VI: Mitul maniheist Capitolul VII: Paulicianismul sau marcionismul popular Capitolul VIII: Bogomilismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se înscrie în orizontul adevărului și astfel conține în sine posibilitatea nelimitată a propriei traduceri. Reflecții interesante în marginea textului lui Benjamin sunt de găsit la George Steiner. În primul rând, sunt identificate sursele unei astfel de concepții: Goethe, Hölderlin, gnosticismul iudaic. Primul reper menționat este deja discutat în prologul epistemo-critic. Interesant este conceptul de fenomen originar, asimilat acum „limbii pure“ a paradisului. Dezvoltările istorice ulterioare căderii duc la pluralitatea limbilor, aflate însă nu într-o relație discontinuă, ci într-o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în anul 325, când s-a produs ruptura definitivă de antichitate, prin consacrarea Sfintei Treimi: "Cultura noastră este una a întrupării legii în caz; ca atare, cu manifestările ce decurg din întrupare, ea proclamă peste tot ceva întreit. Împotriva oricărui gnosticism, incapabil a înțelege cum trei să fie una, s-a decretat că trei sînt efectiv una. În termeni filozofici, ființa este și ea trinitară, neînsemnând numai legea, nici realitatea individuală numai, ci laolaltă legea, realitatea individuală și determinațiile sau procesele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din atare perspectivă, origini în tradițiile esoterice europene și orientale. Un asemenea interes pentru spiritualitatea orientală l-a manifestat taofizica lui Fritjof Capra, în contextul mai larg al "gnozei de la Princeton", care, în pofida recuperării sacrului dinspre știință, tocmai prin tentația gnosticismului, unii savanți au crezut că pot întemeia o "nouă religie" universală 252, ceea ce a dat apă la moară mișcării New Age, care este produsul cel mai nefericit al postmodernismului, fals întors spre "transcendență". Cât privește strădaniile lui Eugen Rosenstock-Huessy, acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ține de istorie, iar nu de teologie. În realitate, Iisus n-a existat exclusiv ca om, ci doar s-a coborât, în ipostas de Fiu, la condiția umană printr-un act kenotic. Cu un Iisus atestat istoric se poate face gnosticism, nicicum o religie de amploarea și profunzimea creștinismului. 285 Ibidem, p. 429. 286 Ibidem, pp. 189-190. 287 Apud ibidem, p. 198. 288 Ibidem, p. 310. 289 Bart D. Ehrman, Adevăr și ficțiune în Codul lui Da Vinci, Editura Humanitas, București
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de istoria religiilor de factură diferită, de la cele de antropologie culturală referitoare la practici magico-religioase sau la imaginea evreului în folclorul românesc la analiza sensurilor magico-rituale ale „dreptei” și „stângii” sau la dialogul din 1984 cu Ioan Petru Culianu despre gnosticism, bogomilism și nihilism. Revenind în amplul studiu Cosmos vs. Chaos. Myth and Magic in Romanian Traditional Culture (1999) asupra unor subiecte care l-au preocupat mai demult, O. abordează în perspectivă comparatistă diferite teme magico-rituale și motive mitologico-religioase românești situate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
sufi prin care plutesc efluvii de poeme de-ale lui Rumi, Hâfez, Khayyâm, din poezia populară a femeilor paștune, sau din romanele lui Khalil Gibran, dar și alte voci provenite din varii lecturi, care merg de la romantismul creștin înmuiat în gnosticism al lui Victor Hugo, pînă la Camus, Hemingway, Faulkner sau Duras, totul sublimat de privirea lucidă și tăioasă, deja multiculturală, pe care scriitorul o îndreaptă către realitățile țării sale, către legendele acesteia, sau viața femeilor ei. Caleidoscopul identitar al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
găsi aici numeroase puncte de reper, idei-forță pentru generarea unui nou salt calitativ. De asemenea, remarcam faptul că epo-ca noastră seamănă foarte bine cu cea alexandrină, în care diferite școli, doctrine și sisteme își disputau întîietatea, evidențiindu-se hermetismul și gnosticismul. Am considerat că ideile și principiile hermetice revin în forță astăzi, că ele oferă un sistem interesant și pentru știință, inclusiv cea economică, că oferă o deschidere ce poate fi valorificată ca filosofie inspiratoare a unei științe noi, mai umane
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
după parcurgerea prin-cipalelor fundamente filosofice ale științei eco-nomice de-a lungul timpului, am considerat deocamdată suficientă această "punere în pro-blemă", urmînd, cum spuneam, să revenim, sub auspicii eventual superioare. Știința actuală pare tot mai mult influențată de hermetism și de gnosticism. Am pu-tea crede că ne aflăm într-o situație asemănătoare cu cea a alexandrinilor de acum două mii de ani, de la sfîrșitul antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice și foarte specializate, tind
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
virtuți, printre care cunoașterea bucuriei și stăpînirea de sine. Templul Dumnezeului cosmic este Universul și "comoara sa de lumină". Hermetismul a inspirat masiv sistemele gnostice preși postcreștine, chiar dacă la majoritatea autorilor gnostici el apare modificat. Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
comoara sa de lumină". Hermetismul a inspirat masiv sistemele gnostice preși postcreștine, chiar dacă la majoritatea autorilor gnostici el apare modificat. Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine. Gnosticismul nu dezvoltă un cult pentru un întemeietor sau profet central, ci se dedică unei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine. Gnosticismul nu dezvoltă un cult pentru un întemeietor sau profet central, ci se dedică unei valori-principiu transcendente: gnosisul (cunoașterea de Dumnezeu), asemănător daoismului, construit în jurul lui Tao, Marele Principiu. Astăzi asistăm la o revenire în forță a ideilor gnostice. Să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
accentuat: mîntuirea seculară, așa-numita "mîntuire prin știință", o falsă știință de fapt, plină de aroganță cognitivă, dominată de "Zeița Rațiune", nu e posibilă. Atunci cînd timpul este discreditat, eternitatea își arată adevărata sa valoare", spu-nea Stephan A. Hoeller în Gnosticismul. O nouă concepție asupra străvechii tradiții a cunoașterii eului interior, Editura Saeculum I. O., București, 2003. Oamenii de știință ajung astăzi la concluzia că haosul ar putea fi mult mai real decît cosmosul. Suntem suprasaturați de informații, captivi într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Omul își făurește tot felul de zei falși, lipsiți de viață și-i proslăvește mai apoi cu mare fervoare. Progresul a devenit idolul sfînt căruia știința modernă i-a dedicat multe evanghelii în încercarea fadă de a ne inventa viitorul. Gnosticismul este, în același timp, foarte vechi și foarte contemporan, vital. Anumite similarități între epoca noastră și cea alexandrină din urmă cu 2000 de ani poate explica parțial acest lucru. Un amalgam de credințe și valori își disputau întîietatea atunci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ce nu exclude, ci dimpotrivă implică credința, speranța și dragostea, oferind lumina celui care o caută, lumină neîn-serată, lumină necreată. "La ceasul cînd se-adună atîta noapte, putem noi fi la granița luminii-adevărate?" (Yves Bonnefoy, citat de I. P. Culianu în Gnosticism și gîndire modernă: Hans Ionas, Editura Polirom, Iași, 2006). Pînă la urmă e vorba de a găsi ceea ce misticii iudaici numesc Shekinah, adică prezen-ța lui Dumnezeu în lume, în imanent, prezență subtilă și de prea multe ori uitată. Această Shekinah
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bucurie, în fapte bune și închinare înfiorată. Ea se află în noi, în adîncul cel tainic al inimii și nu așteapă decît a fi slobozită ca să ne identificăm cu ea și astfel să ne reîntoarcem la Tatăl. Există similarități între gnosticismul antic și gîndirea lumii postmoderne. S-a spus că existențialismul, poststructuralismul și postmodernismul sunt curente neognostice, dar nu credem într-o astfel de aserțiune, întrucît nu găsim în ele credința arzătoare a gnosticilor în lumea de dincolo și speranța lor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
analizat în amănunțime, el se dovedește a fi haotic. Însă atunci cînd haosul este pătruns de un gen de conștiință modificată, cunoscută sub denumirea de gnosis, haosul se dovedește a fi o realitate implicită, care are propria sa or-dine" (în Gnosticismul, Editura Saeculum I. O., București, 2003). Se spune că pentru a înțelege un text gnostic trebuie să fii gnostic, adică izbăvit de lume. Și totuși, sunt texte accesibile și foarte frumoase. Iată, spre pildă, un fragment din Învățăturile lui Silvanus
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]