553 matches
-
antichității clasice. Precum școlile gnostice de atunci, multe școli sau mișcări științifice actuale se consideră apostoli ai unei ere noi, descoperitori ai unor noi adevăruri, care de care mai incitante, într-un eclectism redutabil și un sincretism deconcertant. Iar precum gnosticismul s-a destrămat prin activitatea excentricelor secte alexandrine, astăzi ni se oferă fragmentar o puzderie de modele subculturale, pseudoștiințifice, promovate de o puzderie de guru salvatori. Renasc, în forme noi, misteriile antichității. Actualele abordări, foarte tehnice și foarte specializate, tind
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
virtuți, printre care cunoașterea bucuriei și stăpînirea de sine. Templul Dumnezeului cosmic este Universul și "comoara sa de lumină". Hermetismul a inspirat masiv sistemele gnostice preși postcreștine, chiar dacă la majoritatea autorilor gnostici el apare modificat. Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
comoara sa de lumină". Hermetismul a inspirat masiv sistemele gnostice preși postcreștine, chiar dacă la majoritatea autorilor gnostici el apare modificat. Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine. Gnosticismul nu dezvoltă un cult pentru un întemeietor sau profet central, ci se dedică unei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine. Gnosticismul nu dezvoltă un cult pentru un întemeietor sau profet central, ci se dedică unei valori-principiu transcendente: gnosisul (cunoașterea de Dumnezeu), asemănător daoismului, construit în jurul lui Tao, Marele Principiu. Astăzi asistăm la o revenire în forță a ideilor gnostice. Să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
accentuat: mîntuirea seculară, așa-numita "mîntuire prin știință", o falsă știință de fapt, plină de aroganță cognitivă, dominată de "Zeița Rațiune", nu e posibilă. Atunci cînd timpul este discreditat, eternitatea își arată adevărata sa valoare", spu-nea Stephan A. Hoeller în Gnosticismul. O nouă concepție asupra străvechii tradiții a cunoașterii eului interior, Editura Saeculum I. O., București, 2003. Oamenii de știință ajung astăzi la concluzia că haosul ar putea fi mult mai real decît cosmosul. Suntem suprasaturați de informații, captivi într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Omul își făurește tot felul de zei falși, lipsiți de viață și-i proslăvește mai apoi cu mare fervoare. Progresul a devenit idolul sfînt căruia știința modernă i-a dedicat multe evanghelii în încercarea fadă de a ne inventa viitorul. Gnosticismul este, în același timp, foarte vechi și foarte contemporan, vital. Anumite similarități între epoca noastră și cea alexandrină din urmă cu 2000 de ani poate explica parțial acest lucru. Un amalgam de credințe și valori își disputau întîietatea atunci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ce nu exclude, ci dimpotrivă implică credința, speranța și dragostea, oferind lumina celui care o caută, lumină neîn-serată, lumină necreată. "La ceasul cînd se-adună atîta noapte, putem noi fi la granița luminii-adevărate?" (Yves Bonnefoy, citat de I. P. Culianu în Gnosticism și gîndire modernă: Hans Ionas, Editura Polirom, Iași, 2006). Pînă la urmă e vorba de a găsi ceea ce misticii iudaici numesc Shekinah, adică prezen-ța lui Dumnezeu în lume, în imanent, prezență subtilă și de prea multe ori uitată. Această Shekinah
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
bucurie, în fapte bune și închinare înfiorată. Ea se află în noi, în adîncul cel tainic al inimii și nu așteapă decît a fi slobozită ca să ne identificăm cu ea și astfel să ne reîntoarcem la Tatăl. Există similarități între gnosticismul antic și gîndirea lumii postmoderne. S-a spus că existențialismul, poststructuralismul și postmodernismul sunt curente neognostice, dar nu credem într-o astfel de aserțiune, întrucît nu găsim în ele credința arzătoare a gnosticilor în lumea de dincolo și speranța lor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
analizat în amănunțime, el se dovedește a fi haotic. Însă atunci cînd haosul este pătruns de un gen de conștiință modificată, cunoscută sub denumirea de gnosis, haosul se dovedește a fi o realitate implicită, care are propria sa or-dine" (în Gnosticismul, Editura Saeculum I. O., București, 2003). Se spune că pentru a înțelege un text gnostic trebuie să fii gnostic, adică izbăvit de lume. Și totuși, sunt texte accesibile și foarte frumoase. Iată, spre pildă, un fragment din Învățăturile lui Silvanus
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
călătoriile lor astral-spirituale către acasă (akasha), către sălașul Luminii celei adevărate și promisiunea de izbăvire pe care aceste incursiuni o aduc călătorului. Spre deosebire de alte religii sau sisteme religioase, unde credința s-a transmis indirect, fără cunoașterea nemijlocită a "obiectului" credinței, gnosticismul prețuiește deci această cunoaștere directă. Acest aspect important este subliniat și astăzi de către cercetători prestigioși, precum William James sau Harold Bloom. În Povestirile mileniului, acesta din urmă arată că și primii creștini utilizau termenul de gnosis cu acest înțeles de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
existențiale a umanității. El a eradicat bolile condiției uma-ne prin răspîndirea pneumei, a spiritului către suflet și minte. Harul său tămăduitor eliberează de atașamentul obsesiv față de lucrurile materiale și mentale, oferind, în schimb, eliberarea spirituală. Ca și hinduismul sau budhismul, gnosticismul consideră că mintea omenească sălășluiește într-o lume iluzorie autocreată, din care se poate elibera prin gnosis: "Izbăvirea desă-vîrșită este perceperea însăși a măreției inefabile. Fiindcă de vreme ce greșeala s-a ivit din ignoranță... întregul sistem, ce apare din ignoranță, se
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu inconștientul, cu dorințele și constrîngerile mayei, trăind și mu-rind senin, ca niște ființe suverane, pline de lumină și de putere. Ei se consideră nemuritori, copii ai vieții și biruitori ai morții, "stăpînii creațiunii și ai nimicirii" (Valentinus). Vestitorii renașterii gnosticismului în secolul al XX-lea au fost scriitorii germani și cehi, grupați în așa-zisa Școală de la Praga, ce se declarau urmași ai lui Marcion. Dintre cei mai cunoscuți, îi amintim pe Franz Kafka, Paul Adler, Max Brod și alții
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sau instituție nu poate oferi gnosisul, ci numai duhul și rîvna fiecărei persoane, mîntuirea fiind legată de relația personală a fiecăruia cu Dumnezeu. Reforma protestantă, ce pune un preț atît de mare pe experiența spirituală personală, are rădăcini clare în gnosticism, chiar dacă ele sunt mai puțin recunoscute. Un important gîn-ditor gnostic cu influență în acea perioadă a fost filosoful mistic german Jacob Boehme, apoi cel francez Saint-Martin, urmat de Voltaire cu celebrul Candide, dar și cu nuvela intitulată Visul lui Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
relatată în celebra Fama Fraternitatis, întocmai cum nici inspiratorul Ordinului Templierilor, Sfîntul Bernard de Clairvaux, cleric cistercian, nu era departe de învățăturile gnostice, dacă ar fi să avem în vedere măcar superba sa interpretare a Cîntării Cîntărilor. Se pare că gnosticismul a avut o influență semnificativă și asupra islamului, în special a variantelor sale mistice, cum sunt sufismul sau secta Isma'ibiya, pînă în zilele noastre. Marele maestru sufi Shurawardi, bunăoară, în lucrarea Filosofia iluminării, scrisă în 1186, recunoaște explicit sursele
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
psihologice, care a scris un fel de "Evanghelie gnostică", ca urmare a învățăturilor primite din partea unei entități spirituale numită Philemon, și pe Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, pe care Jung o vedea ca pe o variantă a teosofiei, amîndouă fiind considerate "gnosticism pur în straie hinduse". De altfel, asemănarea dintre gnosticism și unele religii orientale a fost recunoscută de multă vreme, termenul de gnosis fiind echivalat fie cu sanscritul jnana, care înseamnă cunoaștere spirituală, fie cu chinezescul tao -calea. Asemenea lui Atman
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca urmare a învățăturilor primite din partea unei entități spirituale numită Philemon, și pe Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, pe care Jung o vedea ca pe o variantă a teosofiei, amîndouă fiind considerate "gnosticism pur în straie hinduse". De altfel, asemănarea dintre gnosticism și unele religii orientale a fost recunoscută de multă vreme, termenul de gnosis fiind echivalat fie cu sanscritul jnana, care înseamnă cunoaștere spirituală, fie cu chinezescul tao -calea. Asemenea lui Atman, care este prezența lui Brahman în spiritul omenesc, pneuma
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
al revelației interioare personale; împlinirea spirituală presupune o evoluție în trepte, de la condiția unui profan (hyletic) pînă la cea a unui sfînt iluminat; principiul feminin al înțelepciunii (Sophia) joacă un rol extrem de important, de Maică ce ocrotește și salvează lumea; gnosticismul preferă mitul faptelor. Hristos e mai curînd un arhetip, un principiu, decît un personaj istoric; gnosticismul manifestă o tendință evidentă spre antinomianism, spre o slabă considerație acordată legilor sau poruncilor. Aces-tea sunt importante pe primele trepte ale scării spirituale, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pînă la cea a unui sfînt iluminat; principiul feminin al înțelepciunii (Sophia) joacă un rol extrem de important, de Maică ce ocrotește și salvează lumea; gnosticismul preferă mitul faptelor. Hristos e mai curînd un arhetip, un principiu, decît un personaj istoric; gnosticismul manifestă o tendință evidentă spre antinomianism, spre o slabă considerație acordată legilor sau poruncilor. Aces-tea sunt importante pe primele trepte ale scării spirituale, pe cele mai elevate, importanța lor scade, se relativizează treptat; gnosticismul disprețuiește popularitatea facilă, cultivînd un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
un principiu, decît un personaj istoric; gnosticismul manifestă o tendință evidentă spre antinomianism, spre o slabă considerație acordată legilor sau poruncilor. Aces-tea sunt importante pe primele trepte ale scării spirituale, pe cele mai elevate, importanța lor scade, se relativizează treptat; gnosticismul disprețuiește popularitatea facilă, cultivînd un anumit elitism spiritual. De aici, prețuirea simbolurilor, a tainelor și înțelesurilor ascunse; gnosticismul este monist din punct de vedere metafizic, ceea ce înseamnă că el tinde să depășească multiplicitatea evoluțiilor manifeste și să (re)dobîndească identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
legilor sau poruncilor. Aces-tea sunt importante pe primele trepte ale scării spirituale, pe cele mai elevate, importanța lor scade, se relativizează treptat; gnosticismul disprețuiește popularitatea facilă, cultivînd un anumit elitism spiritual. De aici, prețuirea simbolurilor, a tainelor și înțelesurilor ascunse; gnosticismul este monist din punct de vedere metafizic, ceea ce înseamnă că el tinde să depășească multiplicitatea evoluțiilor manifeste și să (re)dobîndească identitatea fundamentală. E foarte greu, desigur, de definit gnosticismul, dar am ales pentru încheiere o mărturisire a lui I. P
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
spiritual. De aici, prețuirea simbolurilor, a tainelor și înțelesurilor ascunse; gnosticismul este monist din punct de vedere metafizic, ceea ce înseamnă că el tinde să depășească multiplicitatea evoluțiilor manifeste și să (re)dobîndească identitatea fundamentală. E foarte greu, desigur, de definit gnosticismul, dar am ales pentru încheiere o mărturisire a lui I. P. Culianu dintr-o publicație germană editată de Jacob Taubes, Gnosis und politik, care poate ține, cred, locul unei definiții, chiar dacă mai lungă: "Cîndva credeam că gnosticismul era un fenomen bine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
greu, desigur, de definit gnosticismul, dar am ales pentru încheiere o mărturisire a lui I. P. Culianu dintr-o publicație germană editată de Jacob Taubes, Gnosis und politik, care poate ține, cred, locul unei definiții, chiar dacă mai lungă: "Cîndva credeam că gnosticismul era un fenomen bine definit, ce aparținea istoriei religiilor din ultima parte a antichității. Desigur, eram pregătit să accept ideea diverselor prelungiri ale străvechiului termen gnosis și chiar și aceea a generațiilor spontane ale concepțiilor lumii în care, în vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fenomen bine definit, ce aparținea istoriei religiilor din ultima parte a antichității. Desigur, eram pregătit să accept ideea diverselor prelungiri ale străvechiului termen gnosis și chiar și aceea a generațiilor spontane ale concepțiilor lumii în care, în vremuri diferite, caracteristicile gnosticismului apar din nou. Curînd aveam să aflu că eram cu adevărat naiv. Nu numai gnosisul era gnostic, ci și autorii catolici erau gnostici, și neoplatonicienii. Reforma era gnostică, comunismul era gnostic, nazismul era gnostic, liberalismul, existențialismul și psihoanaliza erau și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sufi prin care plutesc efluvii de poeme de-ale lui Rumi, Hâfez, Khayyâm, din poezia populară a femeilor paștune, sau din romanele lui Khalil Gibran, dar și alte voci provenite din varii lecturi, care merg de la romantismul creștin înmuiat în gnosticism al lui Victor Hugo, pînă la Camus, Hemingway, Faulkner sau Duras, totul sublimat de privirea lucidă și tăioasă, deja multiculturală, pe care scriitorul o îndreaptă către realitățile țării sale, către legendele acesteia, sau viața femeilor ei. Caleidoscopul identitar al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe care postmodernismul le oferă într-un mod aproape halucinant, cultivând diferența și prezervând diversitatea punctelor de vedere, chiar dacă acestea sunt conflictuale. Hassan observă augmentarea intervenței minții în cultură, dar și în natură, situație pe care a denumit-o "noul gnosticism". Constructivismul se remarcă și în multiplicarea ipotezelor euristice despre lume, care se depărtează de credința într-un adevăr unic sau în principii fixe care pretind că pot explica totul sau pot ghida cunoașterea către un viitor în care ele se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]