20,979 matches
-
Criste - au rămas pe garduri gargare popești nu mai știu citi în stele - nici măcar în stânci Maica Lumii - umilită - a căzut în brânci: rugăciuni - podoaba scârnei - vomitate-n zori cruci de ipocrită soartă ies de sub urdori pân' și rău-i gol de rosturi și scârbit de farduri: „bine” - bărbierit de raze și-mpuțit de narduri... histrionii duc solia Minciunii Supreme ...rănit Criste - simți în coasta-Ți alifii și creme... ...mi-a-nghețat și verbu-n frază - delicată ciumă molime-n imperiul morții hotărăsc cutumă
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
și firul alb voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în valoarea sa/ circulatorie./ În golul rece al durerii,/ în chinuri zvârcolite./ respectul temător/ acolo/ unde atârnă El/ ca Tu/ să știi să ceri și de la tine.” Momentul esenței se ridică iar și iar pe umerii goi ai sufletului flămând de el și de tot ce
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
13 ianuarie 2017. Nu pot să-ți mai vorbesc cum îți vorbeam atunci când păsările luminii vibrau în serile cu ochi de chihlimbar învăț tăcerile albe cu gândul îmbracat în dorul de tine țărână călcată de corbi se surpă în golul lăsat în partea aceea de suflet rămasă dincolo brațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgirea mușc din ploi îmi las morganele îmbrățișate de cer rană copiilor mei nenăscuți la geamul unde nu plouă din umbra cu luciri de ape curg
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
lacrimă prinsă-n tristețea nopților să te găsesc ... Citește mai mult Nu pot să-ți mai vorbesccum îți vorbeam atuncicând păsările luminii vibrauîn serile cu ochi de chihlimbarînvăț tăcerile albecu gândul îmbracatîn dorul de tinețărână călcată de corbise surpă în golul lăsatîn partea aceea de sufletrămasă dincolobrațe întinse pe hotarele depărtării încolțesc amăgireamușc din ploiîmi las morganele îmbrățișate de cerrană copiilor mei nenăscuțila geamul unde nu plouădin umbra cu luciri de apecurg spre tineaprinde o candelă în inimălacrimă prinsă-ntristețea nopțilorsă te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
sublim! Dar oare câți dintre noi,l-au și găsit? Și l-au trăit cu-adevărat, Sau l-au mimat crezând că este-adevărat! Oare câți au confundat iubirea, Cu un sentiment banal, De obișnuință și confort, Cănd sufletul le era gol? Nu aveau sens, nu aveau rost! De câte ori nu ne-am mințit, Că suntem buni și generoși, Cănd mai mereu ne lamentam, Că n-avem noi cu ce trăi? De câte ori n-am afirmat, Că suntem foarte fericiți, Dar sufletul în noi
INTREBARI... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380725_a_382054]
-
un scriitor ce a umplut rafturi de biblioteci cu volumele sale în calitate de ... VII. DINCOLO DE APARENȚE, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016. Amestecând adesori pământul cu cerul știe să privească în sus. Umple cu lumină goluri din inimi, poartă Universul pe umeri ca și cum ar duce un sac de grăunțe la moară, are ochii umezi, blând melancolici, sufletul ascunzătoare de fluturi și flori, raiul patimilor pe drumul Golgotei. Nu simte greutatea Crucii, doar sete și-o foame
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
sete și-o foame cumplită de iubire, cuvintele au roit în inima sa. După o perdea țesută din licurici clopotele vestesc o vecernie între sihăstrii. Citește mai mult Amestecând adesori pământul cu cerulștie să privească în sus.Umple cu lumină goluri din inimi,poartă Universul pe umerica și cum ar duce un sac de grăunțe la moară,are ochii umezi, blând melancolici,sufletul ascunzătoare de fluturi și flori,raiul patimilor pe drumul Golgotei.Nu simte greutatea Crucii, doarsete și-o foame
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
când ploaia se revarsă pe pământ, când ne cerșim și ne iubim plângând, când ardem în plecări și-n regăsiri, când ne-nvelim cu fum și cu uimiri, când frânt de dor mă exilezi la pol și experimentăm căderile în gol, când valul se întoarce către sine și mă alungi să fii pustiu de mine. Nesăbuită, aruncată peste stânci mă sinucid în ochii tăi adânci. Și iarăși mă întorci ca să-ți fiu dar. Se-ntâmplă-n viața mea ceva bizar. Ego
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
cândva în infinit Cuprinsă de magia unui dor Și-ntr-o zi pământul m-a oprit Chiar când crezusem că știam să zbor. Iubirea lui Prometeu Din iubirea asta doar vulturul a mai rămas și acum desenează pe cer, implacabil, golul rotund ca un ceas sau ca o secundă încătușată în carnea sărutului ars. Așteptarea îmbrățișării s-a preschimbat în așteptarea năpustirii. Și mai mult decât dorul de foc îl doare fiorul devorării când vulturul îi smulge în fiecare seară din
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
de plumb, le-aș legăna cu viața mea. Scara Eram pe scara aceea spre cer amândoi hipnotizați de lună și de dor. „Mi-e din ce în ce mai greu, iubito”, îmi spuneai cu ochii arzând de teama că pasul următor va fi în gol, că scara se va sfârși brusc și curând, iar pașii ne vor rămâne suspendați, prinși în capcana căderii spre lume. Fugeam amândoi, evadați din propriile noastre vieți, hipnotizați de lună și de dor prea nebuni ca să fim oameni, prea nebuni
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
sublim! Dar oare câți dintre noi, l-au și găsit? Și l-au trăit cu-adevărat, Sau l-au mimat crezând că este-adevărat? Oare câți au confundat iubirea, Cu un sentiment banal, De obișnuință și confort, Când sufletul le era gol? Nu aveau sens, nu aveau rost! De câte ori nu ne-am mințit, Că suntem buni și generoși? Când mai mereu ne lamentam, Că n-avem noi cu ce trăi! De câte ori n-am afirmat, Că suntem foarte fericiți, Dar sufletul în noi
DE CÂTE ORI... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380776_a_382105]
-
marginea satului lângă o baltă mare din care nu te-ai fi uimit deloc dacă ieșea un balaur să te înghită. Spre norocul său Lirică nu știa nimic despre balauri și stătea zile întregi pe malul bălții uitându-se în gol. În spatele privirilor fiind tot un gol se vede treaba că Nirvana îi era foarte la îndemână, lucru care-l mulțumea pe deplin. Poate din cauza aceasta Lirică dezvoltase un limbaj straniu rezultat din comunicările frecvente cu broaștele și cu țânțarii. Însă
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
din care nu te-ai fi uimit deloc dacă ieșea un balaur să te înghită. Spre norocul său Lirică nu știa nimic despre balauri și stătea zile întregi pe malul bălții uitându-se în gol. În spatele privirilor fiind tot un gol se vede treaba că Nirvana îi era foarte la îndemână, lucru care-l mulțumea pe deplin. Poate din cauza aceasta Lirică dezvoltase un limbaj straniu rezultat din comunicările frecvente cu broaștele și cu țânțarii. Însă consătenii, oameni de o rară inteligență
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
de la 1957. Dedicat fotbalului, numărul din iulie 2006 al revistei TOMIS, e un foarte eficace generator de mici autoficțiuni. Povestioare hazoase sau ușor grandomane, egolatre, în care aproape toți cei chestionați își descoperă nemaipomenite veleități sportive. Cariere întrerupte ori refuzate, goluri spectaculoase, fanatisme fără vârstă ș.a.m.d. se repartizează uniform în rândurile semnate de Liviu Ioan Stoiciu, Ștefan Caraman, Octavian Soviany, Nicolae }one, Nicolae Iliescu, Robert Șerban, Mihai Vakulovski, Șerban Foarță, Marius Ianuș. Ultimul dintre ei e și cel mai
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
îi spuneai zahăr candel, îl îndesai printre/ buzele tale subțiri, printre gingiile lucitoare. vroiai/ cu adevărat să arunci în aer umanitatea de care/ ți se făcuse milă până atunci.// câteodată vorbeai despre suferință, despre/ copilărie - o iarnă geroasă unde umblai gol sau/ o toamnă petrecută lângă tunuri. adolescent în artificiile/ bombardamentelor, te-ai fi aruncat asupra orașului,/ te-a oprit prietenul cel mai bun. foc de artificii a fost apoi/ prietenul cel mai bun. De logodnica lui părăsită nu te-ai
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
o experiență a cărei inferioritate te scutește de obligația de a mai trebui s-o înțelegi. Ești împotriva curentului și crezi că împotrivirea ta poate ține loc de argumente, cînd în realitate nu faci decît să te dai singur de gol: bravezi în van arborînd o atitudine de zgomot contestatar. În ambele cazuri devii impostor și ajungi să rostești verdicte asupra unor chestiuni în privința cărora îți lipsește nu numai pregătirea, dar chiar și acea minimă punte de legătură pe care am
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
plutesc, iar el dispare ca și când niciodată nu ar fi fost, dar rămâne În mine parcă veșnic. Am rămas leșinată În nisip, dar am Încercat să scriu cu degetul pe nisip, desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Berkley University, și producțiile teatral-muzical-coreografice cu The Legend of the Evening Star din 2005 și 2008 de la New York. Reacția auditoriului contrazice categoric teza irelevanței lui Eminescu. Ele mi-au scos Însă În evidență, de fiecare dată, cât de mare este golul informației - lipsa materialelor de propagandă chiar generală și, În special, lipsa traducerilor credibile. Prin ce ne facem cunoscuți? Poate că este complexul de inferioritate al unei culturi mici ( În sensul de „cultura culta'), apărută târziu și exprimată Într-o limbă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ce, se vede, va fi căutat mult formula lămuririi ei definitive. O strigare de Iov, închisă într-un suspin, dă măsura unei lirici gonite, într-o sticlă, de la mal: "De ce să strig: cine-i acolo, cine?/ de ce să chem, cînd golul nu-mi răspunde,/ să gem, de ce? cînd nu mă tem de moarte, -/ să fug, duh zăbovit în zori, - dar unde? Cuvîntul care-i? vraja s-o dezleg/ nod gordian, obscur ca un descîntec/ păstrat în a mileniilor carte,/ iar paloșul
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
răcoare-n adânc/ sunt pământul mănânc/ dintr-un sân, dintr-o stea// umbra ta, umbra mea/ același pas/ drum și popas/ plecare ningea" (pe câmp nearat). Căci blestemul nu se poate aplica pe neființă, pedeapsa nu poate avea ca obiect golul. Și totuși tactica disoluției universale cuprinde și un asemenea artificiu, un soi de protocol al desființării: "Nu mă mai cert cu tine, am obosit./ Străin și dosit,/ sălciu și ascuns/ pe după întrebări la care n-ai răspuns,/ tu ai fost
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
mai cert cu tine, am obosit). Corelativ acestei confuzii (de fapt un reflex al firii telurice a subiectului care s-a desfăcut de orice articulație transcendentă, devenind cinic cu sine însuși), se ivește și fenomenul invers, al exacerbării materiei. Paradoxal, golul e desemnat prin recursul la materii dense, "grele", la lut și la plumb: "se-auzea coasa/ cuiva pe care nu l-am văzut/ codru-arăta veșted/ peisajul era de lut/ nicăieri nici o urmă/ perechi-perechi/ prin timpii celui de-al treilea pol
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
la materii dense, "grele", la lut și la plumb: "se-auzea coasa/ cuiva pe care nu l-am văzut/ codru-arăta veșted/ peisajul era de lut/ nicăieri nici o urmă/ perechi-perechi/ prin timpii celui de-al treilea pol/ ger uscăciune plumb și gol// golul care nu se mai curmă" (nu era casă-adevărata casă). Se află aci o instinctivă reacție la dispariție. Un paratrăsnet cvasifiziologic așezat în calea extincției. Un procedeu similar îl constituie melosul versului, incantația adesea de argheziană factură, în locul unui discurs
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
materii dense, "grele", la lut și la plumb: "se-auzea coasa/ cuiva pe care nu l-am văzut/ codru-arăta veșted/ peisajul era de lut/ nicăieri nici o urmă/ perechi-perechi/ prin timpii celui de-al treilea pol/ ger uscăciune plumb și gol// golul care nu se mai curmă" (nu era casă-adevărata casă). Se află aci o instinctivă reacție la dispariție. Un paratrăsnet cvasifiziologic așezat în calea extincției. Un procedeu similar îl constituie melosul versului, incantația adesea de argheziană factură, în locul unui discurs prozastic
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
L^ordre des chats noires"), fondat de Robert și Clara Schumann. Ca să vezi: pisici (și încă negre), gravuri, în fond un text-composition de la 1855. Nimic nu mă mai miră. Trec pe lângă o partitură de Ferneyhough. îi admir picturalitatea, reflexele vizuale, golurile și plinurile din tușa crochiului. Un lucru îmi scapă: muzica. Așa cum treptat mi-a scăpat și entuziasmul la întâlnirea cu un parc - La Vilette - aflat, în afară de Cite de la Musique, într-o curioasă și imprevizibilă hibernare. Jeu des hombres. Năluca vechilor
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
o mască (de spectacol) pe o față - într-adevăr; reușit de-a binelea trompe lîoeil (n.m.); o jumătate de clepsidră; o elitră; scheletu,-ntors, al unei rochii malacov (cu coșul amplu și, în talie, roșu); o cască,-ntoarsă, ca un gol care se cască sub cel al cărui nume e suspendat în aer, - nu fără plasa, dedesubt, al lui DIMOV". Prea-știutele calambururi delicate filigranate "Foarță", și o senzație, făcută din aglomerarea atîtor lucruri incomplete, de lipsă. A lui Dimov însuși, retras
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]