2,506 matches
-
propus să nu-i mai spun când voi rămâne, să-l pun în fața faptului împlinit, să înfrunt pe toată lumea cu dorința mea de a avea un copil. Dar...Dumnezeu obosise să-mi tot trimită suflete nevinovate, pe care eu le goneam din trupul meu sănătos. L-am întrebat odată: “Ai curajul să înfrunți lumea, dacă o să las un copil să intre în viața noastră?” După un timp de gândire, mi-a răspuns: „Dacă tu îți asumi răspunderea, îți dau voie.” (izbucnește
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
DRUMEȚIE ÎN ÎNALT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului mă pregătesc pentru plecare pe cerul toamnei azuriu mi-e ghid un stol de zburătoare și-o adiere vizitiu trăsura norilor gonește pe larga zorilor cărare soarele blând își risipește firave raze prin răcoare privesc tabloul de sub mine un vast pastel de toamnă plină al dimineților senine redefinite de lumină pădurile își cern povara de frunze cu destin grăbit să deie semn
DRUMEŢIE ÎN ÎNALT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383228_a_384557]
-
Dar, fiindcă Artemie era mereu dus, copiii, cu învățatul, rămânea doar Marieta, pe care bătrânul o iubea ca pe o fiică și o respecta mai mult decât pe toți. Oare, Marieta? Mira își scutură capul ca și când ar fi vrut să gonească amintirea asta. Nu reuși. Cu greu își strânse energiile pentru a demara spre un alt moment al terapiei intenționate. Tocmai când voia să creioneze un alt episod ce ar fi putut-o bucura pe mătuși-sa, se auzi telefonul. Stridența
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
te-am zărit... abia am avut timp să beau un vin fiert la gura sobei, să cânt la fluier o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se încet în seara picăturilor de ploaie. Umbra se va-ntinde
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
Stațiunii speră, în sinea ei, că Dumnezeu, care nu prea răsplătește faptele bune, să le pedepsească, măcar o singură dată, pe cele rele... Cât despre dezmățata de Caravella, ce-ar mai fi de zis? Într-o bună zi, o vor goni, poate, cu mic, cu mare, până dincolo de hotarul Stațiunii. Sau o vor ucide cu pietre, ca în Biblie; mai citesc, înainte de culcare. S-o scape Isusul ei, Eremitul! Dacă nu cumva o va păți și el... Cu Filozoful sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ce-ați fi vrut, să vă țin un discurs academic? Să vă invit la mine, peste noapte, sau să vă dau numere de ordine pentru zilele următoare? Să vă reduc din tarif? Să vă mulțumesc pentru faptul că nu mă goniți cu pietre? Ce vreți, de tot îmi țineți urma? De azi, gata, trag obloanele: am agonisit atâta cât să trăiesc onorabil până la sfârșitul zilelor! O-no-ra-bil! Am dreptul - dacă vreau - să ajung în Consiliul Stațiunii! Împotriva voinței voastre, a Magistratului, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are nici o șansă! Să vină Guvernatorul Țărilor Străine - KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor, când s-au năpustit lupii albi. Au gonit de-a lungul Stațiunii, spre prânz, vreme de un ceas, poate mai puțin, sfâșiind opt vilegiaturiști și șase localnici, din care doi omuleți. Soldații Garnizoanei și Gărzile au răpus paisprezece fiare: haita, după părerea multora, număra peste o sută. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care s-au opus au fost călcați în picioare. Chiar au primit și destule măciuci, de vreme ce patru au fost găsiți morți, iar nouă și-au dat duhul pe urmă. Mulți au rămas betegi. Întregi sau nu, cei scăpați au fost goniți, casele lor mici aprinse. Magistratul a dat o Ordonanță prin care întoarcerea lor în Stațiune e interzisă pentru totdeauna. Un punct câștigat de acesta: i-a prefăcut pe târgoveți din asasini în justițiari; îl vor urma, așa crede... § Ai ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care întoarcerea lor în Stațiune e interzisă pentru totdeauna. Un punct câștigat de acesta: i-a prefăcut pe târgoveți din asasini în justițiari; îl vor urma, așa crede... § Ai ucis piticii. I-ai schilodit. Le-ai aprins casele, i-ai gonit. Pentru a dovedi înclinația spre crimă a personajului colectiv. Pentru a-l introduce pe Vânătorul de lupi albi în roman, mai degrabă. Și haitele sale; te urmăresc și-n somn, stârnite de acesta: o marotă sau o dereglare psihică; visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ocupată, Camenița e oraș închis. — Luminăția-ta, nu cerem mult - zise spătarul Vulture. Trebuie să fi rămas cândva, pe undeva, un loc de ceva-cumva... — De ceva-cumva? - deveni atent viziriul. — Da, luminăția-ta, de ceva-cumva. De ceva-cumva cam atât? - grăi vizirul, gonind cadânele. Păi să ne socotim! - zise spătarul Vulture. Două de la logofătul Veardză, c-a rămas pe drumuri. — Două! - notă viziriul. — Două de la hatmanul Viezure, că i-au pângărit giupâneasa. — Patru! - zise viziriul. — Două de la clucerul Stănilă, că i-au pârjolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și el nu-și putea face dreptate dând în taică-său căruia îi mâncase averea umblând tocmai după fustele actualei neveste, sărdariul Basile Neaoșu, zis și Urechilă deoarece cu vreo trei ani mai înainte când oștile turcești intraseră în Iași gonindu-i pe cazaci, Basile le ieșise înainte țopăind de bucurie și strigând cât îl ținea gura „au venit frații noștri, oameni buni!”, iar turcii, necunoscând bine limba și crezând că face agitație antiotomană, îi tăiaseră brusc urechile, mitropolitul Nazazarie Iscariotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
al nisipurilor rămăsese nealterat. Își încordă privirea și văzu la orizont, exact în același loc unde cu o după-amiază înainte își făcuse apariția mașina lui Marcel Charrière, văzu un mic nor de praf. Un vehicul vopsit în alb și albastru gonea mâncând pământul, pe urmele vizibile ale roților celeilalte mașinii. După câteva minute se auzi clar zgomotul puternic al motorului iar când mașina ajunse aproape de tabără, toți membrii familiei stăteau în așteptare. Se opri aproape în același loc în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apoi, ține cont că sunt multe zile de competiție, multă căldură și multă tensiune, încât până și cel mai corect concurent poate să-și piardă cumpătul și să facă o greșeală. — Tu ai face o astfel de greșeală? — Eu nu gonesc prin deșert cu peste o sută de kilometri pe oră, sub un soare de-ți fierb creierii. Eu, la fel ca tine, zbor cu elicopterul, de aceea văd lucrurile din altă perspectivă. — Și care e perspectiva ta? întrebă Nené Dupré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceva ce nu reușesc să înțeleg. — Ce anume? — Lipsa lor de omenie. Uneori am impresia că pentru șefi oamenii și mașinile sunt totuna sau, cel puțin, că le acordă aceeași atenție. Afacerea asta funcționează datorită motocicletelor, mașinilor sau camioanelor care gonesc de la un capăt la altul al deșertului purtând anunțuri publicitare și datorită piloților care le conduc, acoperiți și ei din cap până-n picioare cu anunțuri publicitare. Important nu este omul sau mașina, ci prețul la care ajunge fiecare centimetru pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
obicei ca pe o cămilă. Cunosc foarte bine dictonul Mens sana in corpore sano și știu că ăsta nu este un concept care s-ar putea aplica la acest tip de „competiții sportive“ pe care le sponsorizează organizația ta. Să gonești prin deșert cocoțat într-o mașină nu este un sport care să facă bine corpului și cu atât mai puțin minții. Oricât de sănătos ar fi corpul, mintea poate fi bolnavă. Și, de fapt, s-a demonstrat că așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bolnav unul sănătos. — Este vorba de un caz izolat și mi se pare nedrept ca, din cauza unui imbecil, sute de nevinovați să suporte consecințele. Noi suntem cei ce suportăm consecințele unor fapte care nici măcar nu ne interesează. Dacă vor să gonească, s-o facă la ei acasă. Dacă vor să omoare oameni, să-i omoare pe-ai lor. Să organizeze în Europa un circuit cât vor ei de complicat și să-și petreacă timpul izbindu-se de stânci, dar să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spunându-se că raliul e un circ, dar, la drept vorbind, nu este un circ nevinovatul cu clovni și acrobați, ci un adevărat „circ roman“, unde împărații au fost înlocuiți de camerele de televiziune, leii care rag cu mașinile care gonesc, gladiatorii cu piloții ce-și riscă viața luându-se la întrecere pentru a vedea cine-i mai inconștient, iar „creștinii“ cu sărmanii băștinași pe care, din când în când, îi calcă vreo mașină. Spectacolul este inuman, dar colorat și strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să-și Împlinească destinul rîvnit În amintirile unui nebun... o să aștepte, o să fie cuminte, o să cumpere pîine, o să ia metroul. Iată-mă prinsă Între două forțe care mă trag În direcții opuse. SÎnt ca tîlharul legat de două cămile, una gonind spre răsărit, alta spre apus. La răsărit e un copil care culege pietricele În parcul Ioanid, un băiețel de doi ani, oacheș și vorbăreț. Îi simt mîna În mîna mea, Îi aud rîsul, Îmi lipesc fața de adîncitura moale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur continuu deșertîndu-și vlaga În canale de scurgere puțind pestilențial ca urmele de sînge rămase pe buza asfaltului și salvările marilor uzine, mașini albe cu perdeluțe și girofaruri albastre păstrate În garaje pentru cazuri extreme, gonind spre aeroport să-l Întîmpine cu toată pompa cuvenită pe reprezentantul unei firme dintr-o țară vecină. Și toate aceste convoaie În așteptarea unui produs nedefinit care e pe drum, mereu pe drum - nu vă Înghesuiți, rîndul ăsta e format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ghips a lui Beethoven și am luat-o la goană pe scări. Mă grăbeam, așa cum te grăbești să chemi doctorul când un prieten e pe moarte. Știi că doctorul nu poate să-l scape, dar simți că, mișcându-te și gonind, alungi de la tine imaginea suferinței care te umple de un sentiment insuportabil de milă. Scara se sfârși. În sala de mese de la subsol, picioarele se adaptară de la sine la dalele lunecoase de un alb-albăstrui. Ultimul geam mă orbi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
temător sau plin de îndoială, - îmi dădeam seama dacă are vreun sens s-o iau pe femeie de braț și să insist sau dacă trebuie să-i întorc spatele și să mă depărtez fără să salut. Uneori se întâmpla ca, gonind după o femeie care-mi prinsese privirea și mă chema cu ochii ei groaznici, o altă femeie din mulțimea care venea spre mine să-mi arunce aceeași privire tânjitoare și imperativă. Paralizat de nehotărâre și de nevoia de a alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o întrerup eu, înspăimântat la gândul că va apărea Sonia și va înțelege că această îngrozitoare bătrână este mama mea. Duceți-vă, când vă spun, să nu văd urmă din dumneavoastră, repet eu, spunându-i „dumneavoastră“ pentru că n-o puteam goni cu glas tare acolo, pe stradă. Și după ce am revenit la birjă și am urcat-o pe Sonia care tocmai se întorcea de la cabina telefonică, privind în ochii ei albaștri, mijiți într-o linie oblică din cauza soarelui care bătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Sonia pentru că era imposibil ca eu, băiatul visător, să-i povestesc despre Zinocika pe care o molipsisem de boala rușinoasă sau să-i vorbesc despre relațiile mele cu mama; cum aș fi putut să-i spun în ce fel am gonit-o eu pe mama ca să n-o vadă ea, Sonia? În sfârșit, cum aș fi putut să-i mărturisesc că banii cu care plătesc birjarii sau înghețata pe care o mănâncă ea sunt economiile bătrânei mele dădace? Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lăsat; ies destul de ușor din cameră și cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe garduri, pe geamuri și pe acoperișuri. Pierzându-mi respirația din cauza vântului, cu spinarea zgribulită de frig, pășesc disperat; nici nu apuc să ajung la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmi taie picioarele și mă apucă nevoia să fac pipi. Mama nu stă. Mama atârnă și privește drept spre mine cu fața ei vânătă de spânzurată. „A-a-a!“ încep eu să strig și ies fugind din cameră, de parcă mă gonește cineva; „a-a!“ strig sălbatic, zburând ca vântul prin sufragerie, dar, în același timp, realizez că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]