KorAP: Find »[drukola/base=got & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...75 >

1,864 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

ele, explicabile prin rolul unificator al goților în cadrul acestei civilizații. Prin dominația lor politică și militară asupra întinsului areal est-european, în care au tutelat evenimente și fenomene istorice, goții au fost factorul determinant în apariția și evoluția culturii respective. Prezența goților este sesizabilă pe întreaga ei arie de răspândire. După instalarea lor în teritoriile de la Dunărea de Jos și Marea Neagră, istoria goților se va împleti tot mai strâns cu aceea a romanilor. Goții au receptat, în secolele III-IV, masive influențe din partea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
care au tutelat evenimente și fenomene istorice, goții au fost factorul determinant în apariția și evoluția culturii respective. Prezența goților este sesizabilă pe întreaga ei arie de răspândire. După instalarea lor în teritoriile de la Dunărea de Jos și Marea Neagră, istoria goților se va împleti tot mai strâns cu aceea a romanilor. Goții au receptat, în secolele III-IV, masive influențe din partea Imperiului. Influența civilizației romane s-a manifestat și în viața spirituală, mai concret în convertirea la creștinism a goților. Ca și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
determinant în apariția și evoluția culturii respective. Prezența goților este sesizabilă pe întreaga ei arie de răspândire. După instalarea lor în teritoriile de la Dunărea de Jos și Marea Neagră, istoria goților se va împleti tot mai strâns cu aceea a romanilor. Goții au receptat, în secolele III-IV, masive influențe din partea Imperiului. Influența civilizației romane s-a manifestat și în viața spirituală, mai concret în convertirea la creștinism a goților. Ca și alte popoare întâlnite în regiunea Dunării și a Mării Negre, goții erau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Marea Neagră, istoria goților se va împleti tot mai strâns cu aceea a romanilor. Goții au receptat, în secolele III-IV, masive influențe din partea Imperiului. Influența civilizației romane s-a manifestat și în viața spirituală, mai concret în convertirea la creștinism a goților. Ca și alte popoare întâlnite în regiunea Dunării și a Mării Negre, goții erau păgâni, fapt atestat de lipsa totală din așezări și necropole a obiectelor creștine. În plus, obiceiurile (ritul) de înmormântare erau în contradicție cu cele creștine, goții practicau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
romanilor. Goții au receptat, în secolele III-IV, masive influențe din partea Imperiului. Influența civilizației romane s-a manifestat și în viața spirituală, mai concret în convertirea la creștinism a goților. Ca și alte popoare întâlnite în regiunea Dunării și a Mării Negre, goții erau păgâni, fapt atestat de lipsa totală din așezări și necropole a obiectelor creștine. În plus, obiceiurile (ritul) de înmormântare erau în contradicție cu cele creștine, goții practicau pe scară largă incinerația, iar într-o măsură mai redusă inhumația, însă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a goților. Ca și alte popoare întâlnite în regiunea Dunării și a Mării Negre, goții erau păgâni, fapt atestat de lipsa totală din așezări și necropole a obiectelor creștine. În plus, obiceiurile (ritul) de înmormântare erau în contradicție cu cele creștine, goții practicau pe scară largă incinerația, iar într-o măsură mai redusă inhumația, însă după alte reguli decât cele creștine. Pătrunderea creștinismului în spațiul sud-est european dominat de goți se datorează contactelor dintre populația acestor teritorii și lumea romană. 14 Una

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În plus, obiceiurile (ritul) de înmormântare erau în contradicție cu cele creștine, goții practicau pe scară largă incinerația, iar într-o măsură mai redusă inhumația, însă după alte reguli decât cele creștine. Pătrunderea creștinismului în spațiul sud-est european dominat de goți se datorează contactelor dintre populația acestor teritorii și lumea romană. 14 Una din cauzele importante care au dus la creștinarea goților și altor popoare din regiunile stăpânite de ei a fost prezența în număr mare a captivilor romani, mulți dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
măsură mai redusă inhumația, însă după alte reguli decât cele creștine. Pătrunderea creștinismului în spațiul sud-est european dominat de goți se datorează contactelor dintre populația acestor teritorii și lumea romană. 14 Una din cauzele importante care au dus la creștinarea goților și altor popoare din regiunile stăpânite de ei a fost prezența în număr mare a captivilor romani, mulți dintre ei creștini și misionari ai noii religii. Fenomenul acesta al creștinării din secolele III-IV d. H. a fost amplu și a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
număr mare a captivilor romani, mulți dintre ei creștini și misionari ai noii religii. Fenomenul acesta al creștinării din secolele III-IV d. H. a fost amplu și a evoluat rapid, dovadă apariția lui Wulfila, misionar renumit al religiei creștine printre goții de la nordul Dunării de Jos, ajuns episcop, în 341. Wulfila se stabilește, în 348, cu un grup de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează propovăduirea noii religii printre populațiile din nordul fluviului. Astfel, Sava Gotul este martirizat, ca misionar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al religiei creștine printre goții de la nordul Dunării de Jos, ajuns episcop, în 341. Wulfila se stabilește, în 348, cu un grup de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează propovăduirea noii religii printre populațiile din nordul fluviului. Astfel, Sava Gotul este martirizat, ca misionar creștin, în 372, fiind înecat în râul Buzău, prin hotărârea aristocrației gotice păgâne. Convertirea la creștinism a goților și a altor populații din nordul Dunării este confirmată nu numai de surse scrise, dar și de descoperiri

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de creștini în sudul Dunării, dar nu abandonează propovăduirea noii religii printre populațiile din nordul fluviului. Astfel, Sava Gotul este martirizat, ca misionar creștin, în 372, fiind înecat în râul Buzău, prin hotărârea aristocrației gotice păgâne. Convertirea la creștinism a goților și a altor populații din nordul Dunării este confirmată nu numai de surse scrise, dar și de descoperiri arheologice. În acest fel, practica incinerării este treptat abandonată, iar inhumația este tot mai frecventă în necropolele descoperite. Convertirea la creștinism se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
frecventă în necropolele descoperite. Convertirea la creștinism se generalizează și are loc la nivelul tuturor comunităților sătești, în acest sens, misionarii creștini au avut un rol covârșitor, veniți din sudul Dunării și fiind latini. Pacea din 332 d. H. dintre goți și romani deschide o perioadă de liniște și prosperitate la Dunărea de Jos, este și perioada când civilizația (cultura) de tip Sântana de Mureș atinge maxima înflorire, iar misiunea creștină se intensifică și ea. Din această perioadă cunoaștem numele unor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de liniște și prosperitate la Dunărea de Jos, este și perioada când civilizația (cultura) de tip Sântana de Mureș atinge maxima înflorire, iar misiunea creștină se intensifică și ea. Din această perioadă cunoaștem numele unor episcopi, precum Teophil, episcop al goților. Relațiile dintre goți și romani, după 332, au fost pașnice, dar, sub împăratul Valens, au fost ciocniri înfrânt în teritoriile din nordul Dunării, el încheie pace cu Athanaric, regele goților, în 369. După câțiva ani, în 375, se declanșează invazia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
prosperitate la Dunărea de Jos, este și perioada când civilizația (cultura) de tip Sântana de Mureș atinge maxima înflorire, iar misiunea creștină se intensifică și ea. Din această perioadă cunoaștem numele unor episcopi, precum Teophil, episcop al goților. Relațiile dintre goți și romani, după 332, au fost pașnice, dar, sub împăratul Valens, au fost ciocniri înfrânt în teritoriile din nordul Dunării, el încheie pace cu Athanaric, regele goților, în 369. După câțiva ani, în 375, se declanșează invazia hunică, ce schimbă

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
această perioadă cunoaștem numele unor episcopi, precum Teophil, episcop al goților. Relațiile dintre goți și romani, după 332, au fost pașnice, dar, sub împăratul Valens, au fost ciocniri înfrânt în teritoriile din nordul Dunării, el încheie pace cu Athanaric, regele goților, în 369. După câțiva ani, în 375, se declanșează invazia hunică, ce schimbă istoria estului Europei, dominată până atunci de goți. Impactul venirii hunilor și plecarea goților, care, după 376, se retrag în sudul Dunării, a fost deosebit de puternic asupra

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dar, sub împăratul Valens, au fost ciocniri înfrânt în teritoriile din nordul Dunării, el încheie pace cu Athanaric, regele goților, în 369. După câțiva ani, în 375, se declanșează invazia hunică, ce schimbă istoria estului Europei, dominată până atunci de goți. Impactul venirii hunilor și plecarea goților, care, după 376, se retrag în sudul Dunării, a fost deosebit de puternic asupra populațiilor din zona Dunării și Mării Negre, și a dus la sfârșitul civilizației Sântana de Mureș-Cerneahov.15 Hunii În ceea ce privește dominația hunilor, N.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ciocniri înfrânt în teritoriile din nordul Dunării, el încheie pace cu Athanaric, regele goților, în 369. După câțiva ani, în 375, se declanșează invazia hunică, ce schimbă istoria estului Europei, dominată până atunci de goți. Impactul venirii hunilor și plecarea goților, care, după 376, se retrag în sudul Dunării, a fost deosebit de puternic asupra populațiilor din zona Dunării și Mării Negre, și a dus la sfârșitul civilizației Sântana de Mureș-Cerneahov.15 Hunii În ceea ce privește dominația hunilor, N. Iorga o rezumă, în sinteza sa

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sfârșitul civilizației Sântana de Mureș-Cerneahov.15 Hunii În ceea ce privește dominația hunilor, N. Iorga o rezumă, în sinteza sa, într-o metaforă, "În umbra lui Attila". Asupra lumii sătești dunărene ce trăia în tiparele ei vechi (obișnuite) și în bună conviețuire cu goții, se întindea, la sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, stăpânirea hună, un nou tip de dominație barbară. Anume, acela din lagărul închis care strângea pe toți ostașii în ring, grupare concentrată de oameni, pe care

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
atac de mari proporții, o irezistibilă năvală ce i-a adus într-un an până în Dacia. Ambrosius, istoric bisericesc, prezintă modul în care invazia hunică peste Don s-a întins până în centrul Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați". 17 Într-adevăr, așezând (mânând) pe alanii supuși înaintea lor și înglobându-i în confederația lor războinică, hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mari proporții, o irezistibilă năvală ce i-a adus într-un an până în Dacia. Ambrosius, istoric bisericesc, prezintă modul în care invazia hunică peste Don s-a întins până în centrul Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați". 17 Într-adevăr, așezând (mânând) pe alanii supuși înaintea lor și înglobându-i în confederația lor războinică, hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în formă de vultur, încrustate cu pietre prețioase și colane, toate obiectele fiind din aur! Tezaurul este însoțit de o inscripție cu caractere runice, cu semnificație sacră (magică). Tezaurul acesta este considerat printre cele mai importante din Europa perioadei migrațiilor. Goții tervingi, sub presiunea hunilor, au emigrat în masă de pe teritoriul de sud-est al Daciei, între 376-380, de aici explicația că majoritatea cimitirelor (necropolelor) și așezărilor de tip Sântana și-au încetat existența după 376. Este posibil ca grupuri restrânse de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
tervingi, sub presiunea hunilor, au emigrat în masă de pe teritoriul de sud-est al Daciei, între 376-380, de aici explicația că majoritatea cimitirelor (necropolelor) și așezărilor de tip Sântana și-au încetat existența după 376. Este posibil ca grupuri restrânse de goți să fi rămas pe loc, dar ei vor fi asimilați de populația locală, dacică sau daco-romană. Invazia (migrația) hunilor nu a avut un caracter atât de catastrofic și imediat. Istoricii Ammianus și Ambrosius ne-au lăsat o imagine demonică asupra

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Invazia (migrația) hunilor nu a avut un caracter atât de catastrofic și imediat. Istoricii Ammianus și Ambrosius ne-au lăsat o imagine demonică asupra lumii hunice. Primul șoc asupra locuitorilor Europei a fost foarte puternic, în condițiile strămutării masive a goților la sud de Dunăre, cu toate consecințele pentru partea răsăriteană a Imperiului. Apariția unor grupuri umane aparținând unor neamuri distincte sub aspect rasial și lingvistic a provocat o mare emoție. În contextul înfruntării dintre huni și goți, istoricul Zosimos amintește

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
strămutării masive a goților la sud de Dunăre, cu toate consecințele pentru partea răsăriteană a Imperiului. Apariția unor grupuri umane aparținând unor neamuri distincte sub aspect rasial și lingvistic a provocat o mare emoție. În contextul înfruntării dintre huni și goți, istoricul Zosimos amintește faptul că împăratul Teodosius I a înfrânt și respins peste Dunăre, în 381, un grup de sciți și carpo-daci, alături de care se găseau și huni. În contextul evenimentelor istorice de la sfârșitul secolului al IV-lea, în nordul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
prin intermediul unor grupuri de ostrogoți sau alani aliate cu hunii. Un control direct și exclusiv ar putea fi admis numai pentru zona în care hunii acționează ca mercenari sau foederati. După anii 420-425, este plauzibilă (posibilă) dominația hunilor prin interpuși, goți, alani și gepizi, prezenți la est de Munții Apuseni, în Transilvania. Realitățile istorice ne impun o tratare mai nuanțată a naturii puterii hunice. Astfel, stăpânirea hunilor dobândește forme mai organizate sub conducerea lui Rua, dar mai ales sub cea a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]