2,083 matches
-
să cunoască România adevărată !!! Sunt multe idei care așteaptă să fie puse în practică: trecerea de la ecologia propriu-zisă la ecologia spirituală, epurarea subconștientului colectiv de angoasele întreținute timp de decade la rând: deportări, morți, spaime, represiune politică, teama de a grăi românește... Unirea înseamnă supraviețuire. Timp de decade întregi, intelectualitatea a dus greul luptei de eliberare... Până astăzi au rămas uniți scriitorii, redactorii, artiștii, dascălii... Ei rămân avangarda luptei de eliberare a țării. Robust, bine așezat la vorbă, (poate și un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
individuale a activității fiecăruia dintre noi. Pot spune, chiar, că, din unele puncte de vedere, a lucra în colectiv impune pentru soți exigențe profesionale și personale mai severe decât cele specifice activității individuale. Aș dori să închei cu o întrebare grăită de cei mai mulți cititori și la care cu toții așteptăm răspuns: Pot spera românii din diasporă la reducerea taxelor consulare? In legătură cu această problemă deosebit de sensibilă, permiteți-mi să reamintesc faptul că, în cursul anului 2012, MAE a inițiat un proiect
Consulul României la Atena, Lucia Fătu: „Alături de cetăţeanul roman, construim imaginea externă a ţării…” [Corola-blog/BlogPost/93365_a_94657]
-
de la superiori. Țiriac își permite să fie sincer! De aceea e democrație. Într-un interviu televizat a afirmat pe șleau. „Eu nu prea mă ocup de banii mei, sunt destul de deștept să-mi dau seama că sunt prost”. Adevăr ai grăit maestre! Întrebat de către reporter ce crede despre anumite infracțiuni, celebrul bancher (care a fraudat, alături de ceilalți bancheri - cămătari, mii de români prin dobînzi frauduloase și comisioane abuzive) declara că nu s-ar da înapoi de la introducerea în lege a pedepsei
To’arășu cu număratul căpițelor e cuminte și va face ce i se dictează [Corola-blog/BlogPost/93434_a_94726]
-
în 1635: „Nu puțin m-am mâhnit, văzând că nu este nicăieri o astfel de hrană și adăpare sufletească ..., vădit din pricina împuținării cărților ..., ni s-a arătat nouă un bărbat străin, ieromonahul Meletie Macedoneanul, venit de la Kiev, care ne-a grăit”.De altfel, Petru Movilă a primit de la predecesorii săi una din cele mai bune tipografii, renumită în lumea ucraineană prin editarea multor cărți de slujbă și învățătură. Restabilind, în mare parte, baza materială a Lavrei Pecerska, Petru Movilă a trecut
SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383147_a_384476]
-
glumă. Se vedea și după recomandările cu privire la ruperea oaselor că era un dobitoc oarecare, ci un om cu multă chibzuință și bun simț. Dar să vedeți alt înțelept chitit pe latura psihologică pe numele lui Ghassan Ascha. Iată ce frumos grăiește: Instrumentul de pedeapsă (parul) trebuie ținut la vedere, pentru ca soția să-l vadă mereu”. Eee, adică prevenire, nu pedepsire! Corect și profund uman! Citesc mai departe cu un interes din ce în ce mai mare: Ghazi Al-Shimari, expert în relații familiale, Arabia Saudită: „Soțul trebuie
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
Însă deodat’ s-a-nspăimântat / Și sângele i-a înghețat În vine, căci a priceput / Că ceva rău s-a petrecut. Doar capetele din fereastă / O înștiințau că o năpastă Peste-a ei casă a venit. / Mergând la ușă, a grăit: „Trei iezi cucuieți / Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă: / Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, drob de sare /’ În spinare, Mălăieș / În călcăieș Smoc de flori / Pe subsuori.” Sfârșind cântul acest de zis / Iedul cel mic i-a
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
E bine cum zic eu. Nu crezi? / Căci «nici pe dracu’ să nu-l vezi, Și-apoi nici cruce să nu-ți faci» - / Zice o vorbă. De ce taci? Nu am zis drept ce am rostit?” / „Da cum nu? Bine ai grăit” - Răspunse capra - „dar știu eu / Că «pân’ ajungi la Dumnezeu, Sfinți-ți iau sufletul», copile! / Lasă-mă doar câteva zile Și îi vedea că de cutează / Să dea pe-aici, o încasează! Atent să fii ca nu cumva / Tu să
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
păru că nu se mai sfârșește. Al Treilea Cer e al Venerei, iar domnia ta ești un poet al iubirii... Unul foarte mare, adaug. Trase aer adânc În piept, iar apoi Începu pe neașteptate să cânte Iubirea care-n minte Îmi grăiește, continuând prima strofă În Întregime. Dulceața versurilor era accentuată de vocea sa caldă, În timp ce le scanda cu scurte semne din mână. Poetul, după surpriza inițială, cântă strofa a doua, iar apoi din nou Cecco intonă versurile următoare, până la sfârșit. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
eu Însumi cochetasem cu ideea și ignorând unde mă aflam. Uite că avea dreptate Roger Howard: ne place și credem În ceva atâta vreme cât cevaul respectiv rămâne la stadiul de prezumție, de aspirație sau de teorie. Practica ne omoară, just au grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această Eveline, sau Eva, sau cum o fi chemând-o În realitate, care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici de prăjitură... - Dăunează la siluetă, mă aud spunând fără nici o noimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întâia abatere de la regulile firescului; restul vine de la sine. Iar când șocurile se succed cu repeziciune, practic nici nu mai realizezi rostogolirea iremediabilă În vertijul noii realități. Nesfârșită este capacitatea noastră de adaptare, scuză-mi tonul prețios. Și adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai exiști și că Ți-au luat locul niște oameni de știință nebuni care Își experimentează fantasmele pe cobai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu-i așa? - dacă au renunțat să mai sară Într-un picior În timpul programului?! Dar Îmi Închipui că nu miracolul chinezesc vă preocupă pe dumneavoastră cel mai tare la ora acestui Început de mileniu atât de promițător pentru omenire... Adevăr grăia doamna Sonia Anderson: nu numai cel chinezesc, ci oricare alt miracol mă lăsa complet rece. - Spuneți-mi, vă rog, după ce informațiile pe care le adunați pleacă din departamentul dumneavoastră spre laboratorul de analize, se pierde orice legătură cu ele? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când în când capul cu grijire. Când ajunseră în Văioaga Ursului, făcură popas. — Preacuvioase Metodiu, grăi cel tânăr cu sfială, dar nu fără o zâmbire scurtă în colțul gurei, îi fi și matale ostenit de atâta cale. Să stăm oleacă întru Domnul. — Domnul a dat, Domnul a luat! oftă cel bătrân, așezându-și ciolanele turcește. Fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
LUAT ȘTIRE CEI DOI CĂLUGĂRI DE RÂNDUIALA TĂTĂRASCĂ Auzind vorbele bătrânului, tătarul își miji ochii oblic: — Lei parla italiano? - întrebă el. — Si, io parlo - răspunse înfricoșat Metodiu. Fața tuciurie, dar frumoasă a tătarului se încreți într-un zâmbet: — Bravo, signore, grăi el într-o italiană cursivă, mâhnitul meu suflet se bucură că întâlnește în aceste pustietăți un om de o aleasă educațiune a spiritului, iar urechii mele îi sunt plăcute zvonurile dulci ale unor cuvinte de viță nobilă, altele decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
împreună cu tovarășul pe care dacă-l mai ții mult sub sutană, încredințat fi-voi că va năduși. Tabăra mea e aproape. într-adevăr, călugărul cel tânăr abia mai răsufla. Rușinat și speriat, ieși la iveală. — Nu-ți fie teamă, fiule, grăi Metodiu. Domnul tătar e om de treabă. Apoi, întorcându-se spre hanul cel tânăr: — Vom veni la tine și te vom cinsti, dar nu mult, căci alte gânduri decât cele ale ospeției ne mână drumurile. Pulvis et umbra sumus! — Amen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimeni? — Ce’șt copil?! De la Râm! - șopti el. Mierla tăcu brusc. Episodul 4 îN DRUM SPRE HAREM Lăsându-i pe cei doi tineri mâncându-se din priviri să-și depene amintirile, hanul și Metodiu o luară agale spre harem. — Signore - grăi Metodiu cu glas coborât - acuma noi am luat-o agale spre harem. Eu pă matale te înțeleg, că ești în putere și vei fi având șapte vieți în pieptu-ți de aramă. însă eu... la harem... să-mi fie cu iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint. îl cheamă Mârzac. Se apropiară. — Bag samă că, în ciuda celor lumești ce vă stau în preajmă, gândul nu se sparie sub povara îmbierilor - grăi cu blândețe Metodiu către Mârzac. — Plăcut zvon vine urechilor mele - spuse Mârzac fără să ridice capul. Nu te mira, străine, că dulceața ispitei nu mă mai încearcă. Căci nu iaste alta mai de folos zăbavă decât cetitu cărților. — Adevărat grăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
grăi cu blândețe Metodiu către Mârzac. — Plăcut zvon vine urechilor mele - spuse Mârzac fără să ridice capul. Nu te mira, străine, că dulceața ispitei nu mă mai încearcă. Căci nu iaste alta mai de folos zăbavă decât cetitu cărților. — Adevărat grăiești - răspunse Metodiu. Dar eu așa cuget, că îi fi fost și matale tânăr odată și-ai cunoscut poate floarea păcatului. La vorbele acestea, Mârzac zâmbi amar și, drept răspuns, își arătă umărul stâng pe care erau tatuate cuvintele: IULIȘKA, MOHACI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
NU FĂRĂ TÂLC După ce se lămuri asupra rosturilor pe deplin întemeiate, atât de nobile, ale acelui harem-tiparniță, Metodiu, care avea nu puține primăveri în trupu-i tomnatec, simți nevoia să se hodinească. Nu obosesc a lăuda obșteasca osârdie ce văz aici - grăi el către tătar. Ochii-mi se desfată, inima se-nalță. Dar adevăr zic ție, mărite han, că nevrednicele mele picioare sunt departe de cuget și nu mai voiesc a-l asculta. Au greșesc mult dacă, văzând colea acel minunat jilț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au zis proorocii! oftă cu plăcere Metodiu. — Tuzuma, se-ntoarse hanul cel tânăr către o eunucă de prin preajmă, adă-ne, rogu-te, o cupă de kumâs. Eunuca dispăru fâșâind ușor și reveni cu două potire alburii. — Știi, mărite han - grăi Metodiu după ce gustă dintr-o cupă, uitându-mă eu prin ceaslovurile voastre, am băgat de seamă că slova poeticească nu-i nici mai lungă, nici mai scurtă, ci tocmai potrivită. Lucru de mirare: câți iambi, atâtea dactile. Suntem o cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de la foarte puțin. Ce zic eu? De la zero. Acum judecă și dumneata: puteam eu lăsa versul liber? O mare poezie trebuie să aibă ritm. Unde nu e ritm, acolo nu e poetică și o poezie va să zică ceva fără poetică? — Pricep, grăi Metodiu. Pricep și mă minunez. Să-ți dea Dumnezeu sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cel din mijloc, mai gras, bărbos, bine îmbrăcat, cu o căciulă de jder pe cap, ofta și se uita des în urmă. îl însoțeau doi tovarăși: unul înalt, spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile supt oameni, ci oamenii supt vremi. Ieri ai fost, azi nu ești. Ieri ședeai, azi umbli. — Oi, oi, oi, spătare Vulture! - se văită cel gras, trăgându-se de barbă. Măcar dacă apucam să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trăgându-se de barbă. Măcar dacă apucam să-mi iau cărțile! Episodul 9 DUPĂ CĂDERE — Acuma nu-ți fie cu supărare, mărite Doamne, că-mi las gura mai slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu căciula de jder. Mneata citeai și noi strângeam dările. Dreptate era asta? Veneau leșii, mneata citeai. Pârjoleau tătarii, mneata citeai. Prăpădeau cazacii, mneata scriai. Noroc c-au venit și turcii și te-au schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au schimbat, că eu unul mă săturasem. — Am vrut să fiu luminat, se tângui cel cu căciula de jder, abia ținându-se pe cal. N-am vrut să tai capete, am vrut să le luminez. Capul luminat sabia îl taie - grăi spătarul Vulture cu ochii în depărtare. Dacă nu-l tai dumneata, îl taie alții. Capete să fie, că săbii sunt destule. — Vai, cum grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
N-am vrut să tai capete, am vrut să le luminez. Capul luminat sabia îl taie - grăi spătarul Vulture cu ochii în depărtare. Dacă nu-l tai dumneata, îl taie alții. Capete să fie, că săbii sunt destule. — Vai, cum grăiești cu mine, spătare Vulture!... Nu mai departe decât alaltăieri, n-ai fi cutezat să-ți ridici glasul mai sus de unde-ți stătea capul. — Alte vremuri, alte glasuri, mărite Doamne! spuse spătarul. Degeaba înălțam eu glasul, dacă mneata nu plecai urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să zică Metodiu, dând mâna spătarului să i-o sărute. Am fost și-am vorbit. — Și ce-au zis? - întrebă cu nădejde cel gras, care rămăsese pe cal. — Ei, ce-or fi zis? Parcă nu știi mneata ce zic ăștia? - grăi Vulture în locul lui Metodiu. C-om vedea, c-om face, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, câr, mâr, mai poftiți, trăiască latinitatea, mă rog, farafastlâcuri. Ce le trebuie lor acolo școală românească? — Departe nu ești de adevăr, spătare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]