567 matches
-
conținând 37 de articole, reglementa toate problemele școlilor grănicerești, începând cu caracterul lor, drepturile și obligațile elevilor precum și ale docenților, structura și durata învățământului, atributele Comitetului administrativ precum și ale eforiilor școlare etc. El a constituit o adevărată constituție a școlilor grănicerești rămânând în vigoare până în anul 1895 când școlile au fost transformate în școli comunale care, însă, erau susținute din același fond. Rezinstând tendințelor de maghiarizare începute în 1879 și 1907 și culminate cu includerea lor în anul 1917 în așa
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
1895 când școlile au fost transformate în școli comunale care, însă, erau susținute din același fond. Rezinstând tendințelor de maghiarizare începute în 1879 și 1907 și culminate cu includerea lor în anul 1917 în așa zisa "zonă culturală maghiară", școlile grănicerești au fost preluate de statul român în 1921. "Fondul școlastic" ajuns la o valoare mai mult simbolică s-a menținut ca instituție juridică până în 1948 când a fost desființat. Monografii: Lucrări speciale și generale: Arhive: Memorii:
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
Rebrișoara. Tradiția vorbește de existența unui grup de locuințe sub dealul „Gruiu” unde erau așezate mai multe familii de ruși care au fost nimicite, înainte de 1848 de o alunecare de teren. După desființarea graniței militare, localitatea beneficiază, împreună cu celelalte sate grănicerești pentru susținerea socială și culturală a membrilor comunității. La 1900 era un număr de 619 case cu un număr de 3.095 locuitori dintre care 3.046 români și 42 evrei. În 1930, Rebrișoara avea o populație de 4.129
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
ce datează din secolele IV-V, ceea ce dovedește existența unei vieți creștine pe aceste meleaguri. Acesta a fost unul din motivele pentru care preotul din localitate a inițiat ridicarea schitului. S-a ridicat pe un teren ce a fost pichet grăniceresc. Schitul este așezat la o distanță de 200 m ,distanța de la intersecția care indică drumul spre Gornea și spre Moldova Nouă. Biserică a fost sfințită în 2006 cu hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” (21 noiemebrie).
Gornea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301084_a_302413]
-
Între 1762 și 1783 s-au militarizat treptat Valea Rodnei, Valea Șieului, Valea Bârgăului și a Someșului. Astfel s-a format ean purtand numele de Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr.17. Emblema sigiliului, la înființarea regimentului, înfățișa imaginea vulturului imperial austriac și inscripția Virtus Romana Rediviva - virtutea romană reînviată. În nenumărate rânduri, Districtul Năsăudean a fost vizitat de către persoane importante: împărați și membri ai guvernului provincial, episcopi, generali și
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
Năsăudean a fost vizitat de către persoane importante: împărați și membri ai guvernului provincial, episcopi, generali și alți demnitari civili și militari. Dintre toate, de neuitat au rămas vizitele Împăratului Iosif al II-lea de Habsburg care a inspectat teritoriul regimentului grăniceresc de trei ori în anii 1773, 1784 și 1786. Trupele regimentului grăniceresc de infanterie au luat parte, în cei aproape 90 de ani de existență, la 20 de campanii militare în care au desfășurat 133 de bătălii unde și-au
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
provincial, episcopi, generali și alți demnitari civili și militari. Dintre toate, de neuitat au rămas vizitele Împăratului Iosif al II-lea de Habsburg care a inspectat teritoriul regimentului grăniceresc de trei ori în anii 1773, 1784 și 1786. Trupele regimentului grăniceresc de infanterie au luat parte, în cei aproape 90 de ani de existență, la 20 de campanii militare în care au desfășurat 133 de bătălii unde și-au pierdut viața peste 3000 de ostași. Dintre episoadele cele mai dramatice care
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
Elena, Napoleon i-a evocat în memoriile sale - episodul bătăliei de la Arcole. După aproape un secol de existență, Regimentul Năsăudean a fost desființat în 1851, Împăratul Franz Josef I decorându-i steagul cu Medalia de Aur. În zilele noastre Muzeul Grăniceresc Năsăudean este cel care evocă tot ceea ce a reprezentat în vremurile de demult, ean.
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
profesor universitar român, reputat eminescolog. A fost fiul preotului Nicolae Todoran și al soției sale, Victoria (n. Sâmpălean), funcționară. A urmat școala elementară la Cluj, iar după absolvirea acesteia în 1929 a urmat studii la Liceul Militar din Târgu-Mureș, Liceul grăniceresc „George Coșbuc” din Năsăud și Liceul „Al. Papiu-Ilarian” din Târgu Mureș, finalizându-și studiile liceale în 1938. Între anii 1938 și 1942 a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, obținând diploma de licență în specialitatea istoria literaturii
Eugen Todoran () [Corola-website/Science/308876_a_310205]
-
331 din 14 mai 2015. (2^1) În cazul pajiștilor permanente deținute, în calitate de proprietari, de către formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, obști de moșneni în devălmășie, obști răzeșești nedivizate, composesorate, obști de cumpărare, păduri grănicerești, păduri urbariale, cooperative, alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, menționate în Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/279948_a_281277]
-
trivială, numită și "centrală" sau "capitală", pe care o frecventau fiii grănicerilor din satele aparținătoare companiei respective. Numele acestor școli veneau de la școlile din evul mediu, în care se studia un trivium de materii: gramatica, dialectica și retorica, în școlile grănicerești studiindu-se începând din acești ani: citirea, scrierea și socotirea. Inițial, în școlile triviale, limba de predare a fost româna și germana și abia începând cu anul 1837, când pe baza unui ordin al Consiliului aulic de război din Viena
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Racovița, investigațiile istoricilor sunt contradictorii. Astfel, istoricii școlilor năsăudene indică perioada anilor 1770-1790 în timp ce E. Micu o datează în 1773, în cazul în care se poate considera că și Racovița făcea parte dintre cele 12 localități unite în care "tineretul grăniceresc" român era instruit. Academicianul Constantin C. Giurescu se raliază părerii lui E. Micu în timp ce alți autori, printre care C. Stan, N. Albu și C.Göllner se mulțumesc numai cu citarea ei făra a indica și anul înființării. O comunicare primită
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
al Mariei Terezia. Învățătorul ei era "provincialist", salariat din "Fondul de provente" cu 4 florini și 10 cruceri pe lună. În anul următor, 1777, raportul generalului Johann Cristani von Rall întocmit la Sibiu în 20 mai, cu prilejul inspectării Regimentului grăniceresc de la Orlat, consemnează aici doar o singură școală, cu un număr de 42 de elevi având ca dascăl pe Vasilie Pop, situându-se astfel pe locul al II-lea pe regiment. Intențiile Curții de la Viena de extinde învățământul într-un
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
și în presa vremii. În acest sens este de menționat scrisoarea Protopopiatului greco-catolic al Sibiului din 4 mai 1852, care arăta următoarele: Tot cu referire la un decret gubernial din 22 mai 1852 care accentua ca „școlile din fostele sate grănicerești nicidecum să nu se neglijeze”, se difuzează prin protopopiatele unite o ordinațiune episcopească, dispunându-se luarea măsurilor de rigoare. Nivelul la care ajunseseră fostele școli grănicerești este reflectat în presa vremii prin intermediul unui corespondent sub pseudonimul „"De sub poalele Surului"”: Drept urmare
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
un decret gubernial din 22 mai 1852 care accentua ca „școlile din fostele sate grănicerești nicidecum să nu se neglijeze”, se difuzează prin protopopiatele unite o ordinațiune episcopească, dispunându-se luarea măsurilor de rigoare. Nivelul la care ajunseseră fostele școli grănicerești este reflectat în presa vremii prin intermediul unui corespondent sub pseudonimul „"De sub poalele Surului"”: Drept urmare, școala este pusă sub scutul bisericii, ea căpătând un puternic caracter confesional. La baza măsurii a stat ordinațiunea Curții din Viena din 1854, potrivit căreia toate
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
florini, șase "orgii" de lemne și "cvartir liber", anul de învățământ fiind redus la șase luni. Dionisie Drăgoiu și locotenentul Alexandru Halmaghi din Scoreiu, reprezentanți ai Companiei a VII-a fac o plângere forurilor superioare în care arată că „"învățământul grăniceresc în loc să steie în prima linie, e degradat"”, după care solicită ajutor Fondului școlastic, ajutor care s-a și aprobat. În aceste împrejurări, parlamentul maghiar votează în 1868 Legea nr.XXXVIII elaborată de către Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, baronul József Eötvös
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
bazându-se pe existența în arhiva parohiei Racovița a unui document intitulat „"Tabela sumaria privind statul scolei poporali si normale din Racoviția"”. Lipsită de un local corespunzător, această „școală normală” a fost abandonată odată cu începerea operațiunilor pregătitoare pentru înființarea „școlilor grănicerești”. Începând cu anul 1871, rând pe rând, pe teritoriul fostului regiment grăniceresc de la Orlat au fost organizate 21 de școli poporale, cunoscute ulterior sub denumirea de „școli grănicerești”, subvenționate din așa zisul „Fond școlastic al desființatului regiment”. Printre acestea s-
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Tabela sumaria privind statul scolei poporali si normale din Racoviția"”. Lipsită de un local corespunzător, această „școală normală” a fost abandonată odată cu începerea operațiunilor pregătitoare pentru înființarea „școlilor grănicerești”. Începând cu anul 1871, rând pe rând, pe teritoriul fostului regiment grăniceresc de la Orlat au fost organizate 21 de școli poporale, cunoscute ulterior sub denumirea de „școli grănicerești”, subvenționate din așa zisul „Fond școlastic al desființatului regiment”. Printre acestea s-a numărat și școala din Racovița. Oficial școala din sat a fost
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
școală normală” a fost abandonată odată cu începerea operațiunilor pregătitoare pentru înființarea „școlilor grănicerești”. Începând cu anul 1871, rând pe rând, pe teritoriul fostului regiment grăniceresc de la Orlat au fost organizate 21 de școli poporale, cunoscute ulterior sub denumirea de „școli grănicerești”, subvenționate din așa zisul „Fond școlastic al desființatului regiment”. Printre acestea s-a numărat și școala din Racovița. Oficial școala din sat a fost cuprinsă în rândurile școlilor centrale grănicerești începând cu data de 30 iulie 1871. Astfel, primul an
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
21 de școli poporale, cunoscute ulterior sub denumirea de „școli grănicerești”, subvenționate din așa zisul „Fond școlastic al desființatului regiment”. Printre acestea s-a numărat și școala din Racovița. Oficial școala din sat a fost cuprinsă în rândurile școlilor centrale grănicerești începând cu data de 30 iulie 1871. Astfel, primul an școlar a început pe 1 septembrie 1871, sub conducerea învățătorului Ioan Moldovan, teolog absolut de Blaj, „care știa scrie și citi și germănește și ungurește”. Din cauza problemelor materiale și financiare
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Legii XVIII din același an, lege inițiată de Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice(MCIP), Trefort Ágoston. Speculând niște nepotriviri între textele române și maghiare ale „Statutelor” Comitetului Administrativ al Fondului școlastic(CAFS), MCIP a încercat în repetate rânduri transformarea școlilor grănicerești în școli comunale, puse în exclusivitate sub conducerea și controlul organelor școlare maghiare comitatense. Autoritățile maghiare în frunte cu ministrul Bánffy Dezső, reușesc în 15 septembrie 1895 să scoată școlile de sub jurisdicția CAFS și să le transforme în școli comunale
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Dezső, reușesc în 15 septembrie 1895 să scoată școlile de sub jurisdicția CAFS și să le transforme în școli comunale, desființând eforiile școlare, locul lor fiind luat de așa zisele „scaune școlastice comunale”. Astfel, școala din Racovița a fost penultima școală grănicerească predată organelor comunale, drept dovadă stând „Protocolul” întocmit la data de 27 aprilie 1896. Prin acest act, școala a intrat într-un important declin generalizat atât de politica de maghiarizare forțată a școlilor românești din Ardeal cât și de începerea
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
de 12 iulie 1917 la propunerea aceluiași conte Albert Apponyi. Racovița a avut numeroși reprezentanți în înființarea, conducerea și administrarea Fondului școlastic pe întreaga sa existență, oameni care s-au implicat în organizarea și gestionarea materială și financiară a școlilor grănicerești. Dintre ei, s-au remarcat: căpitanul Dionisie Drăgoiu, Moise Panga, Ioan Măcelariu, maiorul Gheorghe Maxim, locotenentul major Dionisie Măierean, generalul-maior Dionisie Florianu, profesorul Liviu Florianu și nu în ultimul rând protopopul Valeriu Florianu. Cu sprijinul Fondului școlastic precum și cu contribuțiile
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
sud de Dunăre. Vestea ridicării la luptă a pandurilor a avut un efect imediat în toate teritoriile locuite de români. În oastea revoluționaă s-au înrolat aproximativ 1.500 de „ungureni” sau „dezertori din Transilvania” - militari români transilvăneni din regimentele grănicerești, care desfășuraseră o vie propagandă pentru „crăiuțul Todoraș”. Deși autoritățile transilvănene au făcut eforturi pentru cenzurarea veștilor din Muntenia, aceste vești nu erau doar transmise dar și comentate la nord de Carpați. Astfel, trei țărani români din comitatul Hunedoara erau
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
catolicii din Ilia își primesc înapoi biserică după 100 de ani, iar românii ortodocși sunt și mai oropsiți. Apare totuși o rază de speranță, datorită patentei imperiale a lui Iosif al II-lea care a acceptat înrolarea iobagilor în regimentele grănicerești și eliberarea acestora din iobăgie, scutirea de dârî și dijme. Rezultatul acestei patente a fo răscoală de la 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Și în Ilia țăranii români și secui s-au răsculat sub conducerea lui Iosif Buda și
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]