576 matches
-
s-au luat măsuri de mare importanță cu privire la dezvoltarea învățământului. Grănicerizarea locuitorilor și implicarea profundă a Bisericii Române Unite în îmbunătățirea procesului educațional, cultural și patriotic au avut o pondere covârșitoare în dezvoltarea învățământului și a sistemului educațional, în districtul grăniceresc. De asemenea o contribuție foarte importantă a avut și comandamentul militar, prin implicarea directă și susținerea financiară a demersurilor școlare, în derularea acestui proces. O primă măsură a fost dată imediat după înființarea regimentului, în plină organizare, în 1764, măsură
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
dată imediat după înființarea regimentului, în plină organizare, în 1764, măsură ce prevedea întemeierea a câte o școală la sediul regimentelor de graniță și în fiecare batalion, urmat în 1766 de un alt act normativ ce viza tot organizarea învățământului grăniceresc. După aceste acte normative, s-au înființat în etape succesive cinci școli triviale (Trivialschulen). În prima etapă, până în 1770, s-au înființat școli triviale la Năsăud, Maieru și Monor, iar în a doua etapă , în 1786 s-au înființat la
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
de provente al regimentului a 6996 fl. În scopul înființării acestei instituții educaționale ce trebuia să pregătească viitoarele cadre necesare armatei și administrației precum și să favorizeze formarea de cetățeni disciplinați și credincioși. Între 1825-1830 s-au înființat în toate satele grănicerești școli elementare naționale (National-Gemeinde-Schulen), pentru populația districtului militar aceste școli reprezentând cea mai apropiată și mai general frecventata categorie de școli. Instituția graniței militare se desființează în 1851, fiind înființat apoi Districtul românesc Năsăudean din care face parte și localitatea
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
în mare parte în biserica din Iași, locul de baștină al ieromonahului Isaia. În același an, 1761, biserica din Dejani a fost declarată unită de către comisia aulică, deși "nu exista nici un credincios unit în sat". Înființarea în 1765 a "Regimentului grăniceresc al districtului Făgăraș" a însemnat militarizarea a 13 sate submontane printre care și Dejaniul. Prin grănicerizare, satele au fost declarate automat unite. Familiile care au refuzat înscrierea ca grăniceri și implicit să-și schimbe credința au fost alungate din localități
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
să abandoneze ortodoxia și să îmbrățișeze uniația(grecocatolicismul). Satul era compus acum din boieri, iobagi, libertini și coloniști turdeni. Cert este că în cele din urmă, tunurile generalului Buccow, armonizate cu persecuția economico-confesională austriacă, cu șantajul violent practicat de către autoritățile grănicerești, cu aducerea coloniștilor uniți din zona Turdei, cu apostazia diplomatică și oportunismul materialist al unei părți a clerului ortodox care a trecut la uniație din dorința de a avea și el ""privileghiomurile popilor papistășești"", scutiri de dări și titluri nobiliare
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
praznic, revenind la viață prin mila Domnului și râvna iubitorilor de sfântă frumusețe, strălucind ziua în lumina amiezei, iar noaptea, revelându-se luminată feeric de două puternice proiectoare care-o fac vizibilă din depărtare. A luat naștere după modelul comunelor grănicerești, funcționând la început într-o casă particulară până în 1873 când s-a edificat un local propriu din lemn și acoperit cu țiglă. A avut caracter confesional. În 1910, în intenția de a maghiariza școala, oficiul pretorial din Făgăraș, interzice prin
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
fiind de altfel și eroul satului, voluntar în războiul din 1877 pentru Independență și preot al satului între anii 1878-1914. Acesta s-a născut în anul 1852 urmând mai apoi cursurile școlii primare din satul Râușor, a terminat apoi școala grănicerească și a urmat cursurile școlii de preoți din Sibiu. În timpul studiilor însă, împreună cu alți prieteni, au fugit de autoritățile austriece pentru că erau ortodocși. Ajungând la Câmpulung Muscel în anul 1877 s-a înscris ca voluntar în armata română participând în
Râușor, Brașov () [Corola-website/Science/300959_a_302288]
-
i-a urmat a fost "Iacob Cocișiu", care își ținea și el lecțiile acasă. Cei doi învățători nu primeau salariu, însă erau scutiți de serviciul militar pe care ar fi trebuit să-l satisfacă, știind că Vadul era un sat grăniceresc, iar grănicerii erau oameni liberi, dar trebuiau să poarte arme și să facă serviciul militar. Au urmat alți doi învățători, "Gheorghe Raica" și "Eftimie Urian", în timpul cărora a fost realizată prima construcție școlară din Vad, cu 2 săli de clasă
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
învățământul românesc vreme îndelungată. "Gheorghe Păsărariu", absolvent al școlii normale din Blaj, a fost învățător începând din anul 1880 și a educat elevii din Vad, până în anul 1898, când a ieșit la pensie. Elevii din clasele superioare mergeau la școala grănicerească din satul vecin, Ohaba, care avea trei posturi de învățători și se bucura de un bun renume între locuitorii Țării Făgărașului. Absolvenții școlii din Ohaba puteau să-și continue studiile în școlile secundare. Din anul 1898, la școala din Vad
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
aparținând satului Dorna. Hotarele comunei coincid în zonele de N, V și S cu hotarele dintre Moldova și Transilvania existente pâna in 1769, anul în care comuna a fost încorporată districtului militar al Rodnei, fără a fi cuprinsă în comunele grănicerești. Ca localitate de graniță, Coșna a aparținut Ardealului, aflat sub regim austriac, până în 1867, în stăpânirea Ungariei dualiste până la Marea Unire din 1918, în județul Năsăud până în 1926, în județul Câmpulung până în 1940 și sub ocupație maghiară până în 1944. Reintegrată
Comuna Coșna, Suceava () [Corola-website/Science/301944_a_303273]
-
împotriva turcilor. Astfel, au trecut în ținutul Aradului cca. 70-80.000 de sârbi împreună cu episcopul lor din Ipec Arsenie Petrovici. În felul acesta biserica ortodoxă din regiune este pusă sub ierarhia bisericii sârbești. Colonizații primesc mai multe privilegii în schimbul serviciilor grănicerești. Însă conviețuirea cu administrația feudală a regiunii nu se dovedește în totalitate viabilă. Astfel, între 1751-1752 la Pecica izbucnește revoluția căpitanului Pero, în urma înnăbușirii căreia emigrează un număr de cca. 32.000 de sârbi emigrează în stepele din dreapta Nistrului. Un
Pecica () [Corola-website/Science/299642_a_300971]
-
Mavrocordat)”. Un Vasile Hojda din Maramureș (probabil din Moisei) cutreieră satele de pe Valea Someșului, pictând între altele biserica din Ilva Leșu, unde în 1785 compune un pomelnic al ctitorilor, scris în roșu și cu meșteșug, care se păstrează în Muzeul Grăniceresc din Năsăud, precum și un sfânt. În anul 1912 , noul departament a fost reprezentat, prin Dr. Iuga, la serbările „Astrei”, ținute în 27-28 august la Blaj, la care a fost reprezentată și Asociațiunea prin Dr. V. Chindriș, iar poporul și clerul
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”. Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos, în urma exlamației „Vă salut mici nepoți ai Romei!” (în ). După moartea mamei sale, Iosif, în vârstă de 39 de ani, poate să-și exercite puterea. Una dintre primele măsuri pe care
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
-se în anul școlar următor 1895-1896 la Preparandia din Gherla pe care a absolvit-o la 15 iunie 1898 al 7-lea din 28 de elevi. În toți anii studiilor la Gherla a primit ajutor bănesc (bursă) de la Fondurile Școlare Grănicerești așa încât după absolvire, într-o scrisoare datată 30 iunie 1898 arăta printre altele: Dumitru Eremeiu era căsătorit din anul 1902 cu Maria Catarig l. Dumitru din Rebrișoara, așa încât, s-a stabilit în Rebra împreună cu familia în care i s-au
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
avut 5 copii - 1 fecior și 4 fete - dintre care a purtat la școli mai înalte doar pe feciorul Patriciu - absolvent de gimnaziu și fiica Gvendolina - absolventă a Preparandiei din Gherla în anul 1921, cu ajutorul bunesc al fondurilor de burse grănicerești. Iată cum descria Ioan Boroș situația familiei sale în anul 1917, când se adresa fondului de burse năsăudean pentru un ajutor fiicei sale Gvendolina: Localurile școlii: În prezent învățământul preșcolar își desfășoară activitatea în două localuri, unde sunt cuprinși 110
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
instalarea toleranței religioase, model practicat peste secole în Transilvania. Masacrul de la Siculeni (numit și Siculicidium) a fost o execuție în masă organizată în anul 1764 de armata austriacă împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit încorporării în nou înființatele regimente grănicerești secuiești ale graniței militare. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
(n. 2 octombrie 1898, Budapesta - d. 27 martie 1970, Cluj-Napoca) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române. Descendent al unei vechi familii grănicerești -- pe numele strămoșesc de Dănilă -- a fost fiul lui Ioan, controlor pe căile ferate și al Elenei, născută Pavelu. La data nașterii, tatăl său era funcționar la căile ferate maghiare, în Budapesta. Liceul la Năsăud. Bacalaureatul în anul 1917. Facultatea
Leon Silviu Daniello () [Corola-website/Science/307173_a_308502]
-
Între 1762 și 1783 s-au militarizat treptat Valea Rodnei, Valea Șieului, Valea Bârgăului și a Someșului. Astfel s-a format ean purtand numele de Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească nr.17. Emblema sigiliului, la înființarea regimentului, înfățișa imaginea vulturului imperial austriac și inscripția Virtus Romana Rediviva - virtutea romană reînviată. În nenumărate rânduri, Districtul Năsăudean a fost vizitat de către persoane importante: împărați și membri ai guvernului provincial, episcopi, generali și
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
Năsăudean a fost vizitat de către persoane importante: împărați și membri ai guvernului provincial, episcopi, generali și alți demnitari civili și militari. Dintre toate, de neuitat au rămas vizitele Împăratului Iosif al II-lea de Habsburg care a inspectat teritoriul regimentului grăniceresc de trei ori în anii 1773, 1784 și 1786. Trupele regimentului grăniceresc de infanterie au luat parte, în cei aproape 90 de ani de existență, la 20 de campanii militare în care au desfășurat 133 de bătălii unde și-au
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
provincial, episcopi, generali și alți demnitari civili și militari. Dintre toate, de neuitat au rămas vizitele Împăratului Iosif al II-lea de Habsburg care a inspectat teritoriul regimentului grăniceresc de trei ori în anii 1773, 1784 și 1786. Trupele regimentului grăniceresc de infanterie au luat parte, în cei aproape 90 de ani de existență, la 20 de campanii militare în care au desfășurat 133 de bătălii unde și-au pierdut viața peste 3000 de ostași. Dintre episoadele cele mai dramatice care
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
Elena, Napoleon i-a evocat în memoriile sale - episodul bătăliei de la Arcole. După aproape un secol de existență, Regimentul Năsăudean a fost desființat în 1851, Împăratul Franz Josef I decorându-i steagul cu Medalia de Aur. În zilele noastre Muzeul Grăniceresc Năsăudean este cel care evocă tot ceea ce a reprezentat în vremurile de demult, ean.
Districtul Grăniceresc Năsăud () [Corola-website/Science/307629_a_308958]
-
studiază teologia și-i cunoaște pe Samuil Micu, spiritual și rector de studii al colegiului, și pe Ioan Budai-Deleanu, cu care a fost pentru scurt timp coleg (în 1778). După finalizarea studiilor a fost numit, succesiv, capelan-castrens al Regimentului II Grăniceresc de la Năsăud (1778-1780), protopop al Năsăudului (1780-1796) și vicar foraneu de Rodna sau Năsăud (1786-1796), după ridicarea protopopiatului la rang de vicariat. În anul 1782 a participat la sinodul de la Blaj unde l-a susținut pentru funcția de episcop pe
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
și să fie reprezentată în Dietă. Cum răspunsul întârzie, vicarul înaintează o petiție împăratului semnată de „universa Natio valachica magni principatus Transylvaniae“, prin care solicita recunoașterea drepturilor națiunii române, iar apoi redactează alături de Petru Maior memoriul ofițerilor români din regimentele grănicerești care a fost înaintat împăratului Leopold al II-lea la 28 decembrie 1790. În 1791 și 1792, vicarul I. Para s-a numărat printre principalii redactori ai memoriului Supplex Libellus Valachorum, alături de Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ioan Piuariu-Molnar
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
are franjuri sau canafi [și] este prevăzut cu saule și dispozitiv pentru ridicarea la bastonul dela pupă sau la catarg.” Pavilionul navelor de grăniceri se deosebea față de cel al navelor Marinei Militare doar prin culoarea fâșiei din partea inferioară, anume verde grăniceresc. Anexa legii stabilea doar niște proporții ale diferitelor elemente ale pavilionului, dimensiunile efective urmând a fi stabilite de către Ministerul Forțelor Armate și Ministerul Afacerilor Interne în funcție de mărimea navei și locul unde se arborează acesta. Așadar, lățimea drapelului reprezenta 0,6
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
nr. 189 înființează noi însemne vexilologice: pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare (însemnul anterior fiind folosit în continuare doar pentru navele de luptă) și flamurile navelor de luptă ale Marinei Militare, ale navelor auxiliare ale Marinei Militare și ale navelor grănicerești. Pavilionul navelor auxiliare ale Marinei Militare erau reprezentate printr-o „pânză de astar, în formă dreptunghiulară de culoare albastră. În colțul de sus în partea unde se prinde la saulă, are imprimat pe ambele fețe culorile alb și albastru deschis
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]