611 matches
-
Din lipsă de iernatic, oamenii descopereau șurele de stuf sau de paie și dădeau la vite să mănânce, alții tăiau vitele, uscau carnea în cuptor care era mâncată de cei ai casei. Prin lunile ianuarie-februarie mulți țărani au măturat ultimele grăunțe de prin podurile caselor, le-au măcinat la râșniță transformându-le în crupe din care făceau un cir subțire potolind cât de cât foamea copiilor și a celorlalți membrii din familie. Cine a putut ține o vacă și mai ales
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
mai târziu, se bucura de grațiile cerești. în Dilmum, zice poemul, corbul n-a croncănit. Uliul n-a țipat cum țipă uliul. Leul n-a ucis. Lupul n-a răpit mieii. Câinele n-a locuit împreună cu căprița. Zebul, când mânca grăunțe, nu turbura pe nimeni. Păsările nu-și părăseau puii. Porumbeii nu erau lăsați să zboare. Nimeni nu zicea: O, durere de ochi, tu ești ochiul bolnav! Nimeni nu zicea: O, durere de cap, tu ești durerea de cap! Nimeni nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
conține segmente de vitalitate extrase din singurătate. Orice intruziune în camera ei este semnul unei alte lumi. Coboară un gândac pe foaia ei albă de desen, e un miracol! Vin porumbeii la fereastra ei, sunt bineveniți, întâmpinați cu apă și grăunțe. O aduce în Suedia iubirea ei pentru Rene. Rene moare, iar ea trebuie să găsească în toate morțile iubiților ei, chiar și a iubitului ei tată, motive să nu se mai teamă de moarte, să privească moartea ca pe o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fotoni", a căror energie este proporțională cu frecvența, constanta de proporționalitate fiind cea a lui Planck 731. Așadar, lumina nu este continuă, ondulatorie, cum se susținuse tot secolul al XIX-lea, "ci o "ploaie" de "cuante de lumină" (Lichtquante), mici "grăunțe" de energie radiantă (de valoare E = hν ...), fără masă de repaus, care se deplasează (doar) cu viteza luminii..."732. Deși a fost primită cu mari rezerve, această ipoteză explica, în afară de manifestările efectului fotoelectric, o mulțime de alte fenomene. Ipoteza a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acțiuni” la care erau chemați Învățătorii. Zăpada era Înaltă de doi metri, se circula printr-un fel de canal, eram izolați total, nu ne căuta nimeni, școala era Închisă. Pentru a ne ostoi foamea, mama fierbea o oală mare cu grăunțe de porumb, erau boabe naturale, bune la gust după ce se muiau, nu apăruseră Încă semințele sovietice productive. Ne umflau burta, ne săturau. Și deodată, prin viscol, apare În prag, transpirat și acoperit de promoroacă, directorul coordonator al comunei. Acest Învățător
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a venit și măsura sporirii impozitelor care și așa nu erau de fel mici, a cotelor obligatorii, când delegații de la rai onul de partid sosiți în sat le măturau până și podul casei pe ntru a le lua și ultimele grăunțe. Nu mai vorbim despre oile, porcii și păsările din bătătură pe care nu mai aveai cu ce le întreține și pe care erai și obligat să le predai la ORACA în contul cotelor de carne care se înmulțeau de la un
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
poză cu amintiri”, ,,Împreună cu tata”, când ,,Alină visează căi de corali/ Umbre flamingo prin roua/ La câmpul de vânătoare/ Se flutură cu zarzări văruiți/ Peste ciocârliile ascunse În aer”, se visează alături de venețianul Antonio Vivaldi, ascultându-i melodiile și Împrăștiind grăunțe porumbeilor, scriind el Însuși simfonii pe colțuri de hârtie. 9 ianuarie 1987. Aproape concomitent cu Alină și părinții lui Alexandru Malin Tăcu, revista ,,Cronică”, publicație care Îi găzduise 26 În paginile ei poezia debutului, sub semnătură lui St. O. (Ștefan
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și nici până răsare soarele dimineața, deoarece e semn că-ți va merge rău în familie. Dacă puii mici mănâncă ouă și brânză în zilele de Paște, se zice că se dezvoltă bine, cresc mai repede. Când desfăcam păpușoii de grăunțe pentru sămânță, ciucălăii nu se pun la ars în sobe. Ei se aruncă pe o cărare pietruită tare. Se spune că, așa cum este bătătorită cărarea (drumul), așa va fi bătut păpușoiul de grăunțe în anul următor sau atunci când se va
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cresc mai repede. Când desfăcam păpușoii de grăunțe pentru sămânță, ciucălăii nu se pun la ars în sobe. Ei se aruncă pe o cărare pietruită tare. Se spune că, așa cum este bătătorită cărarea (drumul), așa va fi bătut păpușoiul de grăunțe în anul următor sau atunci când se va semăna. Nu este indicat să se pună pe foc, chiar dacă sunt uzate fusul, făcălețul, linguroiul, căci s ar îmbolnăvi copiii și animalele de le lângă casă. Nimănui nu era voie să se dea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
e de mirare cum țăranii noștri nu l-au Îmbrățisat. În SUA sunt patru grupe de sorg: a) mătura pe care o avem și noi; b) sorgul pentru nutreț; c) sorgul pentru zahăr; d) kafirul, cel mai răspândit, bun pentru grăunțe cât și pentru nutreț. La noi se răpândise Într-un timp sorgul zaharat căruia i se spunea găolean. Un inimos propangadist la noi al găoleanului a fost generalul Ion Popescu Sanitaru. „Mi se spune Sanitaru, Îmi spunea el, pentru modul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nu Înțeleg mare lucru din acest curent cultural de sorginte americană, iscat, la Început, din faldurile cerebrale ale arhitecților. Da, repet, În ce mă privește, nu Înțeleg mare lucru din această „nouă ideologie literară”, deși eu Însumi am aruncat câteva grăunțe esențiale de „post-modernism” În romanele mele Bunavestire și Don Juan (1977 și 1981!Ă, dar m-am ferit, atunci și acum, să fac din aceasta și din „acestea” o ideologie literară radicală și restrictivă. Din simplul motiv că orice injoncțiune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de trupul meu? Nu mi-i greu de trupul tău, Dar mi-i greu năravul tău, Holteieș stăpânul meu. Câte sate te-am purtat Pe la multe mândre-ai stat. Mă țineai de gard legat Și-mi dai fân nuielile Și grăunțe stelele. Cum ți-i drag cu puica-n pat Și mie cu traista-n cap. Cum ți-i drag cu mâna-n sân Și mie cu capu-n fân. Lasă sate, lasă fete Și hai iar la codru verde, N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câtă vreme? câte o amintire. Când bate 12 în turnul cu cei doi soldați romani care bat cu ștangă de fier în clopotul cel mare orele, hulubii cetății se adună în piață ca să-și primească de la administrație rația zilnică de grăunțe. Unii vin la cunoscuți ca să ciugulească din palmă. Ce vor fi spunând guguștiucii (porumbei sălbatici) cu gângăvirile lor monotone? La Split, palatul lui Dioclețian cetate enormă, astăzi lamentabil degradată. Poporul de rând și-a făcut salaș în toate încăperile, împărțindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
victimă bună. La un moment dat, unul dintre tehnicieni a fost împins, în aglomerație. El s-a oprit pentru scuze; celălalt a fost brusc depășit de un localnic, care chipurile se grăbea. În același timp, am simțit o ploaie de grăunțe pe cap și instinctiv am pornit să îmi șterg părul, cu ambele mâini. Mi-am amintit imediat și brusc le-am trântit peste buzunare. Atunci am simțit cum am lovit o mână străină cu mâna mea cea stângă, eu fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai mult ori mai puțin frigide față de literatură. Să rămânem tot la Noica, care, într-un eseu dedicat lui Cantemir, spune un lucru care e menit să ne dea frisoane și să trimită la un ipotetic colț, cu genunchii pe grăunțe, pe omul de cultură român: Dacă prin imposibil ar dispărea România din lume, atunci nici măcar o filă întreagă din istoria culturii europene nu s-ar rupe". Suntem o cultură mimetică? Suntem o cultură inconsistentă? Sau producem cultură doar pentru propriul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și îi răspunse: „Salut! Și mie îmi pare bine că te văd! Apoi începură să vorbească împreună de parca se cunoșteau de când lumea. După ce pleca Melcul-Codobelcul, Țepeluș rămase pe gânduri. Tocmai atunci trecea pe acolo Furnica-Hărnicuța care ducea în spate un grăunțe uriaș, îl salută și îl întreba dacă nu vrea s-o ajute să ducă grăuntele la mușuroi, că era greu și abia îl mai putea țări după ea. „Sigur, cum să nu te ajut!” răspunse ariciul și traseră împreună grăuntele
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
de fapt o analiză ecologică. În cei o sută și ceva de ani de când omul utilizează petrolul sau, așa cum spun eu, persistă În această greșeală, s’a trecut prin mai multe faze. Prima, când ca o găină pe grămada de grăunțe, omul scurma alegând petrolul ușor, fără sulf, aflat la mică adâncime, de-l scotea cu găleata ca din fântână; era un petrol tânăr. A fost nevoit, mai târziu, să sape mai adânc, spre straturile mai vechi, și mai vechi, după
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
această condiție o Îndeplinește vinul și nu altceva? Pentru că, prin Însăși simplitatea tehnologiei sale, a putut fi produs de multă vreme, spontan chiar: puneți un strugure Într’o ulcică și peste câteva zile veți avea vin; puneți o mână de grăunțe și nu veți avea nici bere, nici vodcă, nici Într’o sută de ani; mai sunt necesare câteva operații intermediare pe care nu natura le face... Se spune că vinul e o ființă: se naște, se maturizează și moare. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce-i veneau În urmă. Iar ele sunt adaptate În stimularea simbiozei cu microorganismele, valorificând foarte bine celuloza. Mai mult, aceleași microorganisme simbionte realizează chiar și sinteza proteinelor, folosind pentru aceasta ureea ori amoniul anorganic. Calul află proteinele doar În grăunțe. Spre deosebire de rumegătoare, calul nu poate căpăta din acest rest al plantei, consumat cu folos de rumegătoare, decât puțin suc celular, adică prea puțin pentru a-i satisface necesitățile energetice. A acorda puțină atenție și prietenului nostru cu coamă, semănând și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În sinea lui: “nu mă privește ce mănânci, ci doar că vreau și eu, bineînțeles ceea ce-mi place”. Cam În asta rezidă avantajul omului, dar și păcatul lui. Căci omul e un omnivor, consumând deopotrivă animale și plante - iarbă, grăunțe și fructe. Adică, În lanțul trofic, el poate ocupa orice loc, evident În aceeași tagmă a consumatorilor. El poate fi la fel de bine ierbivor, adică consumator primar, dar și carnivor, adică consumator secundar, de diferite niveluri. Ce Înseamnă această ultimă nuanțare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
slăvind în slava ta de-a pururi nedespărțirea dintre noi.“ („Și suntem una“, Contemporanul, 1 ianuarie 1972) „Bărbatul fără tihnă, veghetorul Asupra gliei, patimă și scut, Cel care-așază-n brazde viitorul, Îndrăgostit de-al patriei trecut, Cel care cheamă fructul din grăunțe, Cel ridicat din veac amar și trist, De steagul țării sărutat pe frunte, Iluminat de crezul comunist.“ („Gliei - patimă și scut“, Scînteia, 17 ianuarie 1978) FRUNZETTI Ion Ion Frunzetti sau despre conștiință și caricatură (nota V. I.) „Integrarea mai deplină
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și în ritm cu avalanșa de reforme teritoriale, la nivel raional, regional și iar de județ, Intreprinderii de Morărit și Panificație, respectiv industriei locale. Înainte vreme, anterior anului 1945, pentru serviciile efectuate către beneficiar, morarul reținea la fiecare sac de grăunțe 3 - 4 copuri drept «uium», după acest an se stabilește și se percepe în acelaș scop 12 procente din recolta introdusă la măcinat, cuantum care se menține până în zilele noastre. Considerăm demn de menționat că în anii 1944 - 1950, datorită
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zic că nu” (revista Cuvânt moldovenesc, Chișinău, 1927). În 1938, Zaharia Stancu a glosat și el pe marginea acestui subiect, Într-un articol politic intitulat „Între Ion și Ițic” : „Ion nu mai poate răbda. Cere pâine pentru copiii lui și grăunțe pentru boii lui. Și fiindcă nu i se poate da puținul pe care-l cere, este Îndemnat să-l tragă pe Ițic de perciuni, ceea ce Ion, Îndobitocit cum se află de mizerie, nu Întârzie să facă. După ce Ion va smulge
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Costache sculat , așa cum se deprinsese, odată cu venirea zorilor, merse în șură să aducă urluială pentru tainul cailor. între șură și hambar avea un mic cotlon care servea de atelier și adăpostea în special râșnița, la care țăranii pregătesc urluială din grăunțe de porumb, pentru hrana animalelor. Urluiala râșnită peste zi era pusă într-un sac, alături de râșniță și când îl ridică să pună în trăistuțele cailor tainul, căzură câteva scândurele șlefuite și modelate. Le luă în mâini și le privi cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cronic și câini dresați pe post de patriotici roșiori în acompaniamentul marșurilor militare sunt luate din aceeași schiță. „Artistul meu avea odată doi cocoși, pe cari-i deprinsese la beție, și încă beție de alcool, fiindcă le dedea boabe și grăunțe zăcute-n rom. Am văzut într-o dup-amiaz de vară, în fața prăvăliei, pe desfrânații aceia beți turtă, făcând mustră și defilând soldățește, ca doi muscali pe două cărări, pe dinaintea unui cățel, alb și creț, muiat în boia de băcan
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]