1,226 matches
-
care logodește spaimele morții cu triumfurile vieții. Serenissima cetate, văzută, întîi, din trenul ce străbate apa leneșă a lagunei, spre a intra în gară, îți retează brusc preconceputa grandoare, instalîndu-te într-un fel de mică/mare deziluzie, ca în fața oricărei grandori a globului, dinainte confecționată. Dar asta ține o clipită. Pînă ce te dai jos din tren și începi să faci pași pe... uliță. E, într-adevăr, o uliță această Strada Nuova (fostă regala Vittorio Emanuelle II, dar cum italienii fiind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o altă Eleonora Duse ieșind din Teatrul La Fenice, e condusă, temperat-colocvial, de ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și suma grandoarea lor. Am dat curs, cu oarecare savoare, impulsului de a ieși, o dată cu puhoiul nocturn în Piața Unirii, de cîte ori naționala de fotbal a României a cîștigat partide importante și de prestigiu. Acum cîțiva ani, cu mult titrata Argentină, foarte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit și edificator al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales după ultima modă operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de nu chiar tristă. Dacă însă e practicată de un Dali autorecomandîndu-se, pe drept cuvînt, geniu spectacolul are, pe lîngă procentul ridicat de farsă histrionică, scontata grandoare. Una pigmentînd, din loc în loc, o istorie a artei, care, fără acest ingredient, ar fi doar diacronie plictisitoare. În altă tonalitate, chiar și criminalitatea ca atare a unui Caravaggio are (post factum, se-nțelege) doza ei de bagatelă. Dacă plecăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a contribuit decisiv la proliferarea corespunzătoare a celor două consistente galerii, asta s-a datorat recentei regîndiri a vastelor încăperi, în sensul unei distribuiri și amenajări pe criterii muzeale, în așa măsură încît vechiul și nobilul palat să cîștige în grandoare, dar să și înnobileze, la rîndu-i, capodoperele. Privind Iașul, datele sînt oarecum asemănătoare. Fostul așezămînt cu funcții administrative, devenind în comunism al Culturii, și-a oferit încăperile, generoase arhitectural, celor două segmente de pinacotecă fondatoare, universală și națională, dar nebeneficiind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la rîndu-mi, dreapta, după care l-am poftit pe scaunul artizanal,de pictor: Știu, zice Grigurcu, te-așteptai să fiuuu... Chiar așa: mă așteptam să strîng mîna unui fel de Alex. Ștefănescu, dacă era să dau curs umirii admirative în fața grandorii acestui Saint-Just al criticii. Cum tot Cănuță ar fi zis: mic, mic, dar... Mare-n... jartieră era, bine știut, Carol al II-lea, renegatul casei regale, perceptorul nocturn în narațiunea lui Petru Dumitriu al caselor deocheate, de unde-și încasa, mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anii șaptezeci, mi-l făcusem colaborator la pagina de arte a Cronicii pe fabulosul Comarnescu, argintul viu al criterioniștilor interbelici, al cărui trecut ilustru trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sălbăticit), avizi de drumeție occidentală. Dar și de matrapazlîcuri. Jenant, dar adevărat. Nu știm la ce alt celebru arhitect Otto Wagner va apela domnul Dieter pentru poiectata închisoare plasată la noi, nu știm la care din stilurile ce au impus grandoare Vienei se va recurge: Schönbrunn, Rathaus, Hofburgtheater, la care din fațadele de pe Schwarzenberplatz, Cordialplatz, Herrengasse, poate la vetusta dar încîntătoare gară Unter-Döbling... Nu știm nici măcar în ce stadiu se află negocierile cu avidul de cultură vieneză regim pesedist. Știm însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și să-și încheie, de frig, ultimii nasturi ai subțirei șemizete. Îi ofer, galant, o tabletă de Strepsils. Recunoștința ei, salonardă, la despărțire: Merci pour le bonbon. Castelele de pe Loara. Edulcorate în imaginile preconcepute, mă izbesc acum prin sumbra lor grandoare. În locul rozelor dantelării de piatră, bănuite, descopăr timoranta masivitate a fortăreței cenușii. Cu, se-nțelege, opulența confortului interior. Franța inexpugnabilă și strălucitoare! (De revenit imediat și sistematic. Ajutat de corpolentul set de pliante, atît de rememorative, ce se va converti
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar și sofisticata mizanscenă a motivațiilor/ escamotărilor declanșate de cererea-mi (impardonabilă, monșer!). Așa încît, chestiunea devenea, pînă la urmă, prin fină transgresie, din una practic-pedestră, una eminamente stilistic-epistolară. Ce performanță! De reținut, oricum, sfîrșitul scrisorii: penibilul deșertăciunilor noastre în fața grandorii muntelui! Ăsta era Geo Bogza din Orion. "Predeal, miercuri 25 febr. 1981 Stimate domnule Val Îmi aduc aminte că în 1963 am fost însoțit de "un tînăr" la bojdeuca lui Creangă, dar dacă nu mi-ați fi spus, n-aș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Paris. Era, chiar el, ambasador. E, în momentul de față, un sindrom (încă unul) al justificării anonimatului în care se zbat artele noastre în străinătate: ineficiența managerială a personalului ambasadelor dîmbovițene în materie. Falsă problemă! Să fim siguri că la grandoarea expoziției brâncușiene de la Londra ambasada noastră de acolo n-a avut nici cea mai măruntă contribuție. Nu ar fi avut cum. Nu a fost necesar. Galeriile Tate Modern sînt cele mai vizitate din lume, cu 5 250 000 de vizitatori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dacă nu se iau în considerare cele două aspecte fundamentale ale ei, adică lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și implicarea masivă a marilor Puteri în zonele aflate sub dominația sau stăpânirea sultanului. În cunoscuta sa operă, Considerații asupra cauzelor grandorii și decăderii romanilor (1734), Montesquieu spunea, referindu-se la epoca sa, că „Imperiul turcilor este în prezent aproape în același grad de slăbiciune în care era altă dată cel al grecilor, dar el va subsista timp îndelungat”, pentru că dacă vreun
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Jaxartes, făcând din Rusia o țară mare, puternică și temută și deschizându-i calea spre dominația mondială”. Engels explică unele împrejurări ale tăriei și slăbiciunii politicii externe țariste: „În ochii publicului vulgar - patriotic, laurii victoriilor, ciocnirile succesive, puterea și grandoarea țarismului compensează cu prisosință toate păcatele lui, toate actele de despotism, nedreptatea și samavolnicia; înfumurarea șovinistă îl despăgubește cu prisosință de toate loviturile de picior primite”. Rusia - spune Engels - este tare numai în apărare, datorită imensității teritoriului; în atac este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Îmi amintesc o scenă comică care s-a petrecut cu Solera: în cel de al treilea act el scrisese un duet de dragoste între Fenena și Ismaele care mie nu-mi plăcea, deoarece micșora tensiunea dramatică a acțiunii, ba chiar grandoarea biblică care caracterizează dramă. Într-o dimineață, cănd Solera era la mine, i-am menționat această nemulțumire a mea, dar el nu a fost de acord, nu atât pentru că n-ar fi împărtășit opinia mea, cât pentru faptul că aceste
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
lui cu Elenă. Respingând afecțiunea tatălui său (Mă che? Fuggi îl mio sguardo), el fuge în grabă, implorăndu-și mama din ceruri să se roage pentru el. Scenă 2. O sală din palat. Asistență care participă la bal este încântată de grandoarea serbării (O splendide feste!). O parte din mulțimea care participă la bal poartă mască, printre ei Elenă, Arrigo și Procida. Monforte apare și ia loc în scaunul de onoare după care ordona începerea serbării. Aceasta se deschide cu un balet
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
libretiștii săi, a ajuns să aibă încredere în judecată mult mai tânărului sau colaborator. Principalei adăugiri adusă de Boito operei Simon Boccanegra și anume scenă Sălii de Consiliu (Actul I, scena 2), Verdi îi răspunde cu o muzică de o grandoare care ne face să privim spre opera Otello. Marele discurs a lui Boccanegra de la finele actului, Plebe, Patrizzi, Popolo, reprezintă iertarea verdiană la superlativ. Chiar și personajul Paolo evoluează pe parcursul operei de la un convențional intrigant la ceva mult mai sinistru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
prezentate în continuare, cazuri care, de fapt, nu constituie decât anexele precizărilor introductive ale eminentului savant, în aceeași măsură strălucit teoretician cât și exemplar practician. De asemenea, fără această pregătire (obligatorie!), nu este posibil să fie înțeleasă în adevărata ei grandoare inegalabila prestație a genialului avocat Ludovic L. (pe care nu vom obosi să amintim mereu că nu-l cheamă Ludovic L.). Onorabilul judecător Academician Profesor Universitar Emerit Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan și genialul avocat Ludovic L. (pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență, Încât Își atrag o puzderie de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins, dispărând În spatele unor biete zeflemele. Tocmai de aceea, Într-un moment În care dandysmul francez devine, contrazicându-și doctrina, oarecum prozaic și, implicit, futil, forța ostentației lui Baudelaire are valoarea unui jet revigorator, fie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a numelor, un ochi avizat descoperă două lucruri. Întâi, că toți bărbații enumerați sunt dandy „cu acte” și că deasupra tuturor tronează ca un astru Robert Montesquiou, conte de Fezensac. El rămâne singurul - spun toți admiratorii - care mai păstrează nestinsă grandoarea adevăraților Lei. Aristocrat plin de rafinament, excesiv de prețios după gustul unora, „profesorul de frumusețe” Își merită pe deplin locul În marea paradă a dandy-lor. Ecourile acestui „dandysm pastelizat” pe care Îl pune În scenă eroul lui Huysmans trec dincolo de Canalul Mânecii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fluviu romanesc În căutarea timpului pierdut se lasă urmărit de Tadié cu voluptate de detectiv, ca o aventură.) Pe de altă parte, nu toți tinerii care se străduiesc să fie Brummelli sunt aristocrați autentici. Comportamentul lor excesiv, aberant, le uzurpă grandoarea și Îi transformă În jalnice simulacre, compromițând dandysm și efebism deopotrivă. Celebrul Boni de Castellane, marchizul apropiat până la moarte de Marcel Proust și mai apoi iubitul narcomanului Jean Lorrain (Paul Duval), relatează, de pildă, modul cu totul deplorabil În care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
său, condamnat la unicitate, pe care și-o asumă, de altfel, cu o suferință plină de orgoliu. Nobil, descendent pe linie maternă, se pare, dintr-un bastard al lui Ludovic al XV-lea, e crescut auster, cu un cult al grandorii Întreținut permanent. Apoi, fascinat de valul revoluționar, are fervori republicane, Își detestă familia, pentru ca, revenit la Paris (după experiența de la Caen), să-și redescopere brusc rădăcinile nobiliare, să-și anexeze acel d’Aurevilly În coada numelui și să se precipite
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
doctrinetc "Speculări pe marginea unei doctrine" Am Încheiat, iată, o dublă istorie. Nu o „mare narațiune” spusă asertiv, În triumf, cu siguranța Învingătorului, ci mai curând o poveste fragilă, dibuind urmele unor eroi ciudați, scutiți (la prima vedere) de orice grandoare. Pe de-o parte, peripeție relatată a dandy-lor aievea, pe de alta, Înfățișare abia schițată a dandysmului „din cărți”. Persoane și personaje, fără ca granițele dintre ele să fie de netrecut. Dimpotrivă. Puse cap la cap, descriu aceste mici istorii ceva
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vărul său german Ludovic al XIV-lea, nimic n-a răzbătut În Memorii. Orgoliul impune tăcere orgoliului. Această prințesă prin substanță, acest suflet care nu s-a emoționat decât pentru că așa i-o cerea eticheta, această făptură ceremonioasă pentru care grandoarea era totul - o grandoare de teatru și de fațadă (acea honneur a lui Montesquieu) - ei bine, spre 43 de ani a simțit cum gândurile i se tulbură pentru un bărbat. Fructul era copt... O fecioară la 43 de ani! O
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al XIV-lea, nimic n-a răzbătut În Memorii. Orgoliul impune tăcere orgoliului. Această prințesă prin substanță, acest suflet care nu s-a emoționat decât pentru că așa i-o cerea eticheta, această făptură ceremonioasă pentru care grandoarea era totul - o grandoare de teatru și de fațadă (acea honneur a lui Montesquieu) - ei bine, spre 43 de ani a simțit cum gândurile i se tulbură pentru un bărbat. Fructul era copt... O fecioară la 43 de ani! O fecioară În toate... Poate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
existență superioară va Încerca astfel să pară ceea ce nu este și va fi cuprins de acea neputință al cărei ridicol am Încercat să Îl veștejim. De aceea am elaborat maxima următoare, cu speranța de a le lumina pe victimele maniei grandorii: XXVIII Cum viața elegantă este o iscusită prelungire a amorului propriu, tot ceea ce dezvăluie prea direct vanitatea va produce doar un pleonasm. Minunat lucru!... Toate principiile generale ale științei nu fac decât să Încununeze marele principiu pe care l-am
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]