512 matches
-
Chiar și așa, eu cred că Yani e o partidă bună. Adriana ținu să zâmbească dulce, nu sexy, străduindu-se să-și adâncească gropițele pe care le făcea când se pisicea așa.. Emmy îi trimise un pupic. — Scumpo, păstrează-ți gropițele pentru următorul tău iubit. La masa asta sunt inutile. Și, în plus, am o veste. — Despre Duncan? întrebă automat Leigh, uitând o clipă că se despărțiseră de aproape trei săptămâni. — Nu, nu despre Duncan — deși m-am întâlnit cu soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ta bate ritmul sfânt al unei ode... Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila. E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și când râde face încă și gropițe în obraz Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încât ai ce strînge-n brațe - numai bună de iubită. Tot ce-ar
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
al unei ode... Când cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila, Dac-ai inimă și minte, te gândește la Dalila. E frumoasă, se-nțelege... Ca copiii are haz, Și când râde face încă și gropițe în obraz Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri Și la degetele mânii și la orice-ncheieturi. Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încât ai ce strînge-n brațe - numai bună de iubită. Tot ce-ar zice, i se cade
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lui este mereu calmă, dar atentă. Nu caută să provoace scandal cu tot dinadinsul, dar e mereu pe fază. Brațele încrucișate pe piept, picioarele ușor depărtate, musculos, dar sprinten. De asemenea, nu pot să nu remarc aceleași riduri și aceleași gropițe în obraji. E îngrozitor să îl văd zâmbind. Mă simțeam foarte mândră de mine când îl făceam pe Patrick să râdă. Dar și mai rău este să-l văd luptând, fiindcă părul i se desface și îi acoperă fața. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai trece vremea, toate fetele-mi zic nenea”, (muzica va cânta câteva acorduri din melodia populară Uite cum...), îți zic, ca proasta am râs, pentru că, de fapt, îmi plăcea, era un brunet cu barbă, subțire, simpatic, râdea din ochi, avea gropiță în barbă, semnul iubirii, cum se lăuda el, adică „mă iubește femeile”, vroia să zică. M-a dărâmat. Era șarmant din prima, că prima impresie contează, să nu fugiți de prima impresie, e cea adevărată, instinctul îți spune totdeauna adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iubesc. Îi scrutez chipul, În Încercarea de mă asigura că așa e. Nu Încape nici un dubiu. După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci când zâmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă În toate direcțiile. Și-are și blugii rupți ! Dar chiar și așa. Mă atrage ca un magnet. Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să vorbească fără cuvinte și să Înfioreze imediat. Gura ei, ah, gura ei! Greu de descris, mică, buze cărnoase și umede, dinții albi și mici, mereu surâdea sau adesea râdea zglobiu, un râs direct, delicat și inimitabil. Obrajii ei făceau gropițe și erau Înnobilați de două mici pete roșii care Îi sporeau farmecul feței. Cât timp a durat tangoul, băiatul s-a tot Întrebat cum de fata aceea l-a invitat tocmai pe el? Ce a găsit la el, un băiat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pline de sânge Închegat. L-am ridicat de jos și l-am pus pe o fructieră de sticlă, În bucătărie. Noaptea am coborât În curte și, la lumina lunii am săpat În mica brazdă de pământ cu un cuțit, o gropiță În care l-am vârât, acoperind-o apoi la loc. L-am visat În aceeași noapte, cum se rotește deasupra capului meu cu aripile larg desfăcute, până când se face un punct alb. Dacă l-a omorât ea și mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la prânz. Da, să nu credeți că n-am observat. Nu încape nici o îndoială că Ben Williams e superb. Părul lui șaten-deschis e moale, perfect aranjat și atârnându-i ușor neglijent peste ochiul stâng, sprâncenele lui sunt perfect arcuite, iar gropițele, exact la locul potrivit atunci când zâmbește. Firește că este pe deplin conștient de efectul pe care-l are asupra femeilor; sub toate fițele astea bate însă o inimă de aur, și să nu-i spuneți că v-am spus, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Postul lui de la Kilburn Herald e doar o etapă în drumul spre lumea amețitoare a televiziunii. Va începe ca reporter la știri și apoi va arde etapele într-un interval înfricoșător de scurt, și va ajunge moderator de emisiune mulțumită gropițelor sale și a dinților săi albi. La un anumit moment din viitorul nu foarte îndepărtat, orice femeie din țară, inclusiv Sophie și Lisa, se va duce la culcare visând să-l întâlnească pe Benjamin Williams; până atunci, firește că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și ochi frumoși, dar nu știu sigur ce culoare au. Poate verzi? Îhâm, își zice Lisa, uitându-se din nou la Sophie, asta descrie vreun model pe care l-a văzut într-una dintre revistele ei. ― Și îi apar niște gropițe uimitoare când zâmbește, închei eu, zâmbind fericită numai gândindu-mă la Ben Williams. ― Și te place? întreabă Sophie, cu blândețe, ocrotitoare, nu vrea să mă rănească spunându-mi că știe că mint, așa că îmi va cânta în strună. Vacă proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acum. Încă din copilărie, Ben visa să citească știrile. La universitate, când învăța pentru licența în limba engleză, Ben a pus la cale, împreună cu Richard, planul prin care avea să reușească. A hotărât că cel mai mare avantaj (altul decât gropițele și dinții albi, pentru că Ben, deși este conștient de efectul lor, nu prea se gândește atât de des la asta) ar fi o pregătire în jurnalism. Știa că ar fi putut să intre într-unul din programele de practică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fericit să înceapă ca reporter, dar că la un moment dat, unul nu prea îndepărtat, va fi editor de știri. Iar redactorul-șef, fiind cam orgolios și cam prost, a fost flatat de Ben Williams, și a fost câștigat de gropițele și zâmbetul lui. Chiar atât de prost nu era redactorul-șef. Și-a dat seama de efectul pe care-l avea fizicul frumos al lui Ben asupra persoanelor cărora trebuia să le treacă pragul. Și firește că încă din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ei. Unde să se ducă, pentru început? Ce să facă? Încearcă să-și aducă aminte ce au învățat-o la curs... ― Hei, ce rapidă ești. Mă întorc și-l văd pe Ben, firește, fără jachetă, cu mânecile cămășii suflecate și gropițele pe fază. ― Voiam să văd dacă aș putea să mă descurc de una singură. ― Mă tot gândesc să încerc și eu, dar n-am avut timp. Te superi dacă mă alătur? Dacă mă supăr? Să mă supăr? Ce, a înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îl urăsc pentru că este arogant, orgolios și-și dă importanță. Dar noi știm că nu-i adevărat, pentru am ajuns să-l știm un pic pe Ben; iar Jemima știe și ea că nu-i adevărat, pentru că a privit dincolo de gropițele și ochii lui albaștri (pentru că a greșit când l-a descris colegelor sale de apartament, ochii lui sunt de fapt de culoarea cerului senin într-o zi caldă de vară) și a văzut că Ben, ca și ea, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-ar putea crede vreodată că eu aș putea avea vreo aventură cu Ben Williams. În visele mele, poate, dar asta ar fi tot. ― Hai, te rog! scriu eu, intrând în jocul lui Geraldine. Nu e genul meu! ― Ce, cu gropițele alea ale lui, fără să mai vorbim de părul superb care întotdeauna alunecă exact în locul potrivit? Vorbești serios? Nu chiar în locul potrivit, și ce dacă alunecă? E superb. Scârbo. ― Clar nu, tastez eu. Suntem doar prieteni. ― Ei, atunci s-aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
parter. O să mă distrez. ― Bună, spune Ben, sprijinindu-se de tocul ușii, îmbrăcat cu frumosul lui costum marinăresc. Jemima este? Zâmbește, iar eu pot vedea ce vede Sophie acum. Ce văd eu de fiecare dată când mă uit la Ben. Gropițe, dinți albi și ochi albaștri. Figura lui Ben se schimbă. ― Am nimerit la o adresă greșită? Fir-aș, sunt așa prost, probabil că am scris-o greșit. ― Nu! Sophie își revine, amintindu-și în același timp că arată oribil, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de-a lungul unei coapse musculoase. Nu că așa s-ar fi-ntâmplat și-n cazul meu. Luke a căutat prin sertar, în timp ce eu îi admiram profilul. Ce fund splendid are, m-am gândit amețită de durere. Eram înnebunită după gropița pe care-o făcea într-o parte! Ce mi-ar fi plăcut și mie să am vreo două! Luke s-a întors cu containerul gigantic în care-mi țineam analgezicele super-forte. —Dihidracodeină? a citit el de pe etichetă. Marfă țeapănă! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca ar putea să ne vadă careva. M-am conformat sărutându-i din fugă obrazul, apoi când am dorit să fac un pas înapoi, mă opri, întorcându și capul în cealaltă parte. Pe amândoi vreau să-i săruți... poate fac gropițe ca tine. Mă prinse de mână și mă rugă să facem câțiva pași împreună, de parcă nimic nu se-ntâmplase între noi. Vezi că sunt și certurile bune la ceva? La ce? o întreb. Aduc după ele clipele dulci de împăcare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
reguli exacte. N-avea cum să-l iubească... nu pe el. Era un copil cu minte îndrăzneață, dar atât... Nimic masculin care să poată să o impresioneze. Închise ochii și imaginea lui reapăru desenându-l zâmbind. Îi vedea foarte clar gropițele săpate-n obraji, buzele mari ce-și așteptau obraznic sărutul, ochii lui negri de nepătruns și un nas cât să fie pe-acolo. Acel chip aparent neînsemnat îi rămăsese impregnat pe sub pleoape. De ce mi-o fi plăcând mie să-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceva în toate acestea!... Eram amândoi într-un orășel ardelenesc, într-o micuță grădină publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
urât, indiferent de proporția perfectă, numai când oglindesc mistere venite din afund. Numai cei care au suferit sunt frumoși... Tovărășia noastră fu iute întreruptă: gazdele, doamna și domnul Axente. Amândoi spre 50 de ani. Doamna Zoe Axente, rotundă, galbenă, cu gropițe în obraz, cu gesturi mărunte, cu vocea subțire și vorbele îngrămădite. Domnul Costică Axente, mărunt, întunecat, cu mustățile atârnate. Și unul și altul în clipa aceea numai preocupați să se arate gazde perfecte, să pară imediat că mă cunoșteau și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la fel de stăruitor: — Spui că nu a fost prea rău, drăguțo, dar văd că suferi. Apoi își luă mâna uriașă de pe brațul lui Carol și arătă spre zona în care se găsea propria-i inimă. Bărbia masivă i se umplu de gropițe și obrajii i se încrețiră când pe față i se întipări ceea ce se voia drept compasiune profundă, poate chiar empatie... da, empatie, dat fiind că, nestingherit de Carol, el continuă: — Mă pot regăsi în această durere a ta, Carol. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu alte fetițe de vârsta mea, însă cu guvernanta pe cap. Uneori trecea ca o vijelie Regele Mihai în mașină, cu drapelul coroanei fâlfâind. Atunci ne tresăreau și nouă inimile în piept. Regele era frumos ca un adevărat Apollo, avea gropițe în obraji, ochii albaștri ca cerul de dimineață. Eram toate amorezate de el. Atunci o prietenă m-a între bat: „Dacă zici atâtea când îl vezi, ce ai fi în stare să faci pentru Rege?“ „Mi-aș da sufletul pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]