1,968 matches
-
era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că-l pălea În frunte cu atîta silnicie, Încît văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sîngele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stîncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sîngele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
seva dătătoare de viață, pentru ca sîngele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stîncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul Înghețat Își putea Închipui căldura, pentru că sîngele Își putea Închipui lumina, pentru că ochiul Își putea Închipui albastrul cerului, pentru că auzul Își putea Închipui cîntările și sunetele muzicii. Numai că acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cîntările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd al Închipuirilor sale, ca și liniștea stridentă a grotei; sunetul liniștii, tihna timpului, lumina negurii. Apa somnului. Apa. 14. Carul intră hurducăind În cetate, iar sus, deasupra capului său, se Înălțau porticurile intersectate pe alocuri de albastrul cerului, printre bolțile de piatră albă, printre punțile aruncate peste maluri nevăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, cînd vacarmul mulțimii Încetase, iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să-și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormînt. Se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a lor va fi ziua și a lor va fi noaptea. Doamne, ferice de cei care pe timp de ziuă nu-și amintesc căile nopților lor, căci a lor va fi lumina zilei. 20. Zăceau cu fața-n sus În grota Întunecoasă din dealul Celionului, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor și cîinele său pe nume Kitmir. Zăceau ca și morții În somnul morții. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de exemplu, n-o fi marele maestru al ultimei ceremonii a întunericului, dacă acea fată care-și îmbrățișează iubitul n-o fi întruchiparea nemuritorului șarpe al răului, dacă acel bărbat care înaintează cu capul plecat nu s-o îndrepta spre grota necunoscută unde se distilează filtrele care au otrăvit spiritul orașului. Preocupările agentului, care, prin condiția lui de ultim subaltern, nu are obligația să întrețină gânduri elevate, nici să alimenteze suspiciuni dincolo de suprafața lucrurilor, sunt mai de toată ziua, ca aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ELENA ARMENESCU - MEMORIA STATUILOR (POEME) Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului MISTERE DACICE În munții falnici, vestiți în lumea toată Grote și izvoare țâșnitoare din maluri Peșteră cu intrarea ascunsă, ciudată Șerpuită de apa coborâtoare în valuri Nestrămutat așteaptă! Altar din piatră modelată Și multe ierburi, vie ofrandă Celui fără de margini, fără de hotar doar chip legendar Duh Risipit în văzduh Veghetor
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
estompat în mintea și în sufletul prizonierilor de război abandonați în grija câinilor special dresați pentru atacul asupra fugarilor ipotetici și a paznicilor mai mult decât abili - femeile-soldat uzbece. Calvarul uriaș al morții stătea căscat în fața tuturor aidoma unei uriașe grote adânci, în care fierbea cu zgomot asurzitor otrava greu digerabilă a destinului ... Singure numai minunile Proniei cerești mai puteau salva ceea ce era, desigur, de salvat din chingile demenței cenușii a fascism-stalinismului axat pe o unică țintă, și anume câștigarea de
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Dany, când puteau să-i dea tot felul de pedepse dacă pierdea la „pitulacu”, jocul preferat de ei seara, sau pe platforma de la Lacuri. I se spunea așa locului, deoarece, pe vremuri, aici existau niște lacuri, acum rămânând doar niște grote, unde se ascundeau copiii când jucau pitulacu. Să vedeți ce s-a întâmplat într-o zi pe „Luncă”, unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
aripi de libelulă adoarme-mă pe sânii tăi languroși s-ascult cum se scurge laptele-n prunc cum inima ta bate nervoasă nervoasă ca o viperă strânsă de gât adoarme-mă-n ochiul tău mistic să devin un sihastru prin grote de dor prin sângele tău să mă plimb ca un schimnic adoarme-mă și-apoi fă-mă să mor... luni, 10 februarie 2014 Referință Bibliografică: adoarme-mă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1137, Anul IV, 10
ADOARME-MĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364064_a_365393]
-
Din tată-n fiu celibatar convins, Fiind de clasicul fior cuprins, S-a-ndrăgostit subit de URSA MARE ... Uitând de ger, el iute s-a încins Deci și-a rugat iubita să coboare, Alunecând pe-o pantă de ninsoare, Spre grota-n care-avea un pat întins ... Ea însă refuză să-l viziteze, Iar ursul cu pornirile ciudate A hotărât atunci să contacteze Extratereștrii ce sosesc spre soare Spre-a-i implora umil să-i vândă-n rate O mică farfurie zburătoare
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
sau invers - boxe negre, împroșcate cu noroi și sânge, în care sunt o mulțime de trupuri goale înfuriate. Ce ne poate spune teatrul? Totul! Teatrul ne poate spune totul! Și cum trăiesc zeii în cer, și cum deținuții suferă în grote, și cum patima te înalță, și cum iubirea te omoară, și cum nu este nevoie de omul bun, și cum minciuna domină, și cum oamenii trăiesc în apartamente, iar copiii în tabere pentru refugiați, și cum în pustiu se întorc
MESAJ PENTRU ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363327_a_364656]
-
de mult. Zice povestea că ar fi stat trei luni inconștient și că după acel timp s-ar fi trezit altul. În acel timp visase ceva, un vis lung, că era preotul dac al lui Decebal și locuia într-o grotă din Munții Sarmisegetuzei. Și a venit Decebal la el într-o zi și i-a cerut să-i spună cum se va termina lupta dintre el și Traian. <E de rău stăpâne, cică i-ar fi spus Zugravu, îmbrăcat într-
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
pic de noimă. Profesorul o apucă de umeri și pătrunzând-o cu toată puterea sa, își începu explorarea tainicei peșteri, aflată pentru prima dată într-o asemenea cercetare a unui inițiat, printr-un du-te-vino continuu, lovind ritmat în pereții micuței grote. Angela simți o durere în interiorul ei și cum ceva măreț i-a invadat adâncurile. Mișcarea continuă a bărbatului îi stârni o senzație de plinătate, de fiori pe care nu o mai simțise niciodată. Fără să vrea a început să-și
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
partenerul cu aceleași mișcări, unduindu-și coapsele. Plăcerea trăită o surprinse și o tulbură. Era în transă. Simți cum o nouă explozie avu loc în interiorul său. Juisă din nou. Condurache se mișca continuu, controlându-i fetei toate tainicele ascunzișuri ale grotei. Era conștient că se apropie clipa când și el trebuie să părăsească această plăcută cercetare, pentru a nu avea repercusiuni mai târziu. Nu fusese pregătit pentru un asemenea eveniment, să-și poată lua măsuri de precauție. Simțurile l-au depășit
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Autorului Eu, noaptea-am mai văzut-o dezlegată, gonind pe câmpuri, tropotind prin văi, în iarba pân’ la brâu, îngenuncheată cum număra la stele sau pe căi albite de-așteptarea unor treceri. Am urmărit-o cum intra pe brânci în grotele de suflet, la petreceri dansând pe tocuri cui, urcând pe stânci de stăruință, îndreptând tulpina acelei luni aflată-n prim pătrar ca să grăbească-n ochi de timp lumina să se reverse, răsturnând din car iluzii pentru-o altă veșnicie dar
DIN CUIBUL MEU DE GÂND de AURA POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362343_a_363672]
-
1376 din 07 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului A doua zi dimineața, căpitanul Preda observă lipsa principelui și un gând straniu îi străfulgeră prin minte. Pe dată adună câțiva oșteni și alergă în grabă pe calea cea mai scurtă la grota vrăjitoarei. Mai spera, ca în nebunia sa, Radu Valdescu să nu fi încălcat teritoriul zgripțuroaicei și acum să rătăcească prin munți. Când se apropie de locul cu pricina văzu de la distanță cum din peșteră încă mai ieșea fum, iar împrejur
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
amintire în memoria ta. Însă scopul acestei călătorii este vizita la un pustnic în carne și oase. - Doar n-o să apară așa deodată ca un înger pe vârful unei stânci sau din apele învolburate ale cascadei!? - Se află într-o grotă. Urmează-mă cu încredere! Preda pășește către șuvoiul de apă care se revarsă de pe culme. Parcă vrea să se arunce în vâltoarea lui. Dar spre uimirea tânărului, căpitanul își continuă drumul pe lângă peretele abrupt și deodată dispare. Mihai se oprește
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
este un spațiu prin care să treci nestingherit. Se amuză de această surpriză și chiar poposi un timp sub apele ce se revarsă de pe munte și lăsă vântul să îi mângâie pletele. De după colțul unei stânci privirea îi întâlni o grotă în spatele căreia se înalță masivul muntos cu pereții săi abrupți. De partea cealaltă, pe unde urcaseră, se deschid prăpăstiile adânci și amețitoare. Singura cale de acces este potecuța pe sub cascadă și acei pinteni din piatră pe care se cățăraseră. Un
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
săi abrupți. De partea cealaltă, pe unde urcaseră, se deschid prăpăstiile adânci și amețitoare. Singura cale de acces este potecuța pe sub cascadă și acei pinteni din piatră pe care se cățăraseră. Un norișor coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De acolo apare o formă umană cu pletele și barba complet albe, ochii ageri, dar afundați undeva în adâncul feței, trupul îmbrăcat în straie negre și un toiag în care se reazemă obosit de povara anilor. - Căpitane, căpitane, iar mi-
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
cascadă. Valea vuiește în ecouri, brazii par că vor să se smulgă din rădăcini. După scurt timp muntele se pironi locului. - Ce-a fost asta? - Un cutremur... Pustnicul a intuit fenomenul și ne-a gonit în grabă de acolo... Dar grota l-a ferit. Drumul pe sub cascadă a fost blocat definitiv și nimeni nu va mai ajunge la el. Poate peste sute de ani apele vor căpăta alt curs sau vor deschide altă cărare. Doar corbii și vulturii îi vor simți
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]