1,082 matches
-
printre dinți: „șezi frumos că te vede madam Carol!“ nu e vorba nici de antimonarhism, nici de critica pedagogiei „burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslâc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine și analiza structuralistă a textelor („funcția actanțială“ a scrisorii pierdute). Dar recunosc că, din când în când, mă trezesc spunând prompt: „Mofturi!“ și mă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În sfârșit, nu te aruncă în nevroză nici informația că primul film pornografic e văzut în intervalul 9-13 ani de către adolescenții români. De ce rămâi la toate rece, vorba poetului? Dintr-un motiv foarte simplu: aceste grozăvii și anomalii derivate din grotescul cel mai pur sunt niște «copilării» (într-adevăr!) pe lângă grotescul, grozăviile și anomaliile experimentate de noi toți de-a lungul interminabilei «tranziții».” Mai departe, același autor consemnează: „Am atras atenția în mai multe rânduri, în rubrica de față, asupra riscurilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
primul film pornografic e văzut în intervalul 9-13 ani de către adolescenții români. De ce rămâi la toate rece, vorba poetului? Dintr-un motiv foarte simplu: aceste grozăvii și anomalii derivate din grotescul cel mai pur sunt niște «copilării» (într-adevăr!) pe lângă grotescul, grozăviile și anomaliile experimentate de noi toți de-a lungul interminabilei «tranziții».” Mai departe, același autor consemnează: „Am atras atenția în mai multe rânduri, în rubrica de față, asupra riscurilor implicate, pe termen lung, de descalificarea și discreditarea la care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
inteligent. Căci umorul e întotdeauna mai inteligent decât patima: vede mai departe. Faptul că golanii sunt studenții și elevii (noi, maturii, putem spera să fim doar golanii afiliați), trebuie să ne dea încredere în viitor. Și, în loc să persistăm într-un grotesc și complet nejustificat dispreț, ar fi mai bine să medităm la lecția pe care golanii ne-au oferit-o;” Societățile comuniste se cred perfecte; nu există motive de nemulțumire în ele înseși; de aceea nemulțumiții sunt totdeauna instigați din exterior
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cele cu care ne-a obișnuit pe scena Operei ieșene, Marinela Maxim-Grierosu a apărut în rolul Bertha. Ea a conturat o credibilă bătrânică, punând în evidență și un frumos glas, caracterul personajului fiind subliniat cu anumită cumințenie (ferindu-se de grotesc)! Înainte de a încheia, trebuie să subliniem și aportul de calitate al tânărului Gabriel Gheorghiță în rolul Fiorelo, în actul I, iar în actul II, cu același bun randament, și în rolul Comandantul gărzii. Corul de bărbați, condus de Doru Morariu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
dacă ai talentul specific, dacă ai izbutit să pui cap-compas spre categoriile estetice proprii acestei literaturi: culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic, adică să deții vizele universal-valabile pe pașaportul literaturii pentru copii epică densă până la suspans, humorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea ș.a. Cum comunic cu contemporanii mei, copiii? Cu vervă, dar nu o dată cu prețul autoridiculizării, predându-mă bunăvoinței acestor Magellani încă din pamperși și care fac zilnic înconjurul lumii la televizor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de autoironie din Tușiți (1970): „Mă bătea prea tare soarele/ Și te-am pus în geam/ Ca pe o hârtie albastră// [...] Mă bătea prea tare moartea,/ Și te-am pus în dreptul inimii,// Ca pe un paravan, de dragoste” și ludicul grotesc al poemelor reunite în Descântoteca (1976): „Vreau să-mi fac o descântotecă mare de dragoste.../ Dă-mi și tu o mână de ajutor,/ Pune placa, pune-ți buzele,/ Pielea feții, coada ochilor la lucru,/ Părul, dă-i drumul pe spate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
vin moșierii», instiga la violență (cazul mineriadelor). Nu cumva același lucru se întâmplă și astăzi (la altă scară, în legătură cu alte subiecte - gen Becali - și chiar mult mai rafinat)? 4) Ce relevanță are pentru omul de rând prezentarea excesivă, la limita grotescului, a vieții private a unor pseudovedete? Revin la prima întrebare, cea legată de promovarea circului cu orice preț! Doar prin circ își câștigă presa audiența? 5) Cum explicați prestația (sub orice critică, după părerea mea) a CNA-ului? Ce autoritate
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
murdar și răscolit/ Din care îl trezește - pe soare - cineva” (Dezmorțire). Metafora și, în genere, figurile bazate pe asociații și analogie suferă de o prea strânsă logică și efectele (sugestiile) scapă uneori intenției lirice, de unde și câte un sâmbure de grotesc neintenționat: „Pâraiele din dealuri sfioase își fac vânt/ Ca niște păsărele cu aripile smulte” (Porniri). Încordat în voința de construcție, în efortul stilistic, lirismul rămâne unul al suprafețelor, al convențiilor, trădând adesea pe moralist și pe pedagog. Când nu e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
ură patologică față de mamă, Zoe - mama vitregă care iubește cu pasiune alt bărbat ș.a.m.d. Septima. Câinii (1902), dramă cu intenții satirice, face din aceeași tagmă a politicienilor, împărțită în „dulăi, potăi, javre”, obiectul unei critici virulente, „sarcasmul, șarja, grotescul fiind fructificate în creionarea unei faune politice care îi prevestește pe T. Mușatescu, G. M. Zamfirescu, M. Sebastian” (Doina Modola). O altă dramă, A zecea. I.N.R.I. (1904), scrisă în versuri, urmărește câteva episoade din viața lui Iisus Hristos. Perspectiva abordată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]
-
Sportivilor, ci-i purifică de pasiuni (catharsis), prin participare/eliberare a și sportivilor și suporterilor la competiție. Sportul devine un mod de a face un lucru potrivit unor reguli. Poate pentru a exprima frumosul, diferit de reprezentarea lucrului frumos (abjecția, grotescul, urâtul, oribilul), sportivul oferă o viziune tragică a lumii, viziune pe care o transformă în frumusețe (concursurile de culturism). Cultura sportivă este înțeleasă prin intermediul densității sociale, morale sau dinamice al populației, adică sportivitatea depinde de intensitatea contactelor. Acest drum printre
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Accentele de sarcasm din nuvelele lui I. (Funeralii naționale, 1937, cu o reeditare în 1969 - Noapte de cloroform) sunt emise pe un ton aparent neutru, cumpănit. Ironia secretă colorează satiric o proză unde tocmai falsa distanțare a naratorului imprimă eficiență grotescului. Un grotesc vizând, în Comitet de ajutorare, lipsa de omenie a celor înstăriți, care își ascund nepăsarea egoistă față de cei aflați în nevoie (șomerii, în speță) sub fățarnice motivații, sau, în Proprietarul, comportamentul maniacal al unui „proprietar” de provincie, terorizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
știință, ale cărui descoperiri nu trebuie să ignore componenta morală, fără de care prețul plătit poate fi dezastruos (Cenușa, Reqviem pentru domnișoara Amélie). În teatrul lui O. parabola se nutrește din substanța etică, ancorând în tragic (Treizeci de arginți) sau în grotesc. În farsa Sentim..., pustiirea lăuntrică, mecanizarea gândirii, pervertirea ireversibilă a esenței sufletești sunt sugerate prin dialogul absurd, cu ilare dezarticulări de logică și cu un schimb de vorbe fără sens. O „versiune liberă”, cu nervuri de parodie și ingeniozități de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
asupra consecințelor morbide ale acesteia cu o minuțiozitate care ar eșua în cinism dacă nu ar fi susținută de o pasionalitate explozivă și molipsitoare, I. „deconstruiește” metodic întreaga mitologie naționalistă românească, fie aceasta înnobilată de spiritualitatea interbelică, fie deformată până la grotesc de dictatura ceaușistă a anilor ’70 și ’80. Românul este un „european neformat”, „frate cu lâncezeala, cu docilitatea și cu dezordinea”, a cărui neclintire în fața istoriei nu este decât semnul întunecat al unui somn de piatră; figurile exemplare ale istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
al lui Ștefan a depus o coroană de flori la monumentul marelui voievod, alături de "patrioții" din organizațiile "Scutul Moldovenesc" și "Mișcarea de Tineret Voievod"! Sunt doar câteva exemple. Ceea ce nouă ar putea să ni se pară de ordinul caricaturii și grotescului, este luat în serios cu fanatism, în spiritul "legendei negre" antiromânești. O minoritate substituindu-se cu viclenie unei întregi națiuni spre a-i uzurpa existența și a înlocui pe scena istoriei. XIX. Epilog eminescian Destinul a făcut ca prăbușirea comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
multă insistență epicului și conflictului propriu-zis, iar portretul e cultivat cu voluptate și pasiune. Alte două mici romane-povestiri, Ce-a văzut Ilie Pânișoară (1940) și Zdrulă și Puhă (1948), anexează epicii de structură fantastică o problematică socială, cu accent pe grotescul tragicomic, cu reeditarea procedeului narațiunii burlești. În literatura lui T. o pondere mare are studiul avatarurilor erotice, ca în romanele Crăciunul de la Silivestri (1934), Lorelei (1935), Secretul Anei Florentin (1937), Hai, diridam (1945). Sunt istorii de alcov, mizând pe conflicte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
care consideră că elementul care-i produce spaimă unui individ "îl face pe altul doar să cască" (1986: 415). În fine, Dorothy Sayers, în rândurile introductive la culegerea The Omnibus of Crime, citată, din nou, de enciclopedia sus-menționată, opune teribilul grotescului, scriind că "[î]n nimic altceva nu este fantezia individuală atât de variată și de capricioasă precum în percepția oribilului. Pentru o persoană, o povestire este terifiantă dincolo de orice închipuire, pentru alta, aceasta este doar grotescă" (1986: 443). Exegetul fenomenului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pagini netăiate, oferind fiori de mucava oricărui doritor de senzații tari. Literatura de groază se desparte radical de literatura terorii, ultima continuând să supraviețuiască în proza canonică, cealaltă devenind deliciul absolut al maselor de adolescenți grăbiți să regăsească atmosfera de grotesc degajată de poveștile copilăriei. Odată încheiată prezentarea evoluției prozei de teroare în literatura universală, voi urmări, într-un ultim subcapitol al primei părți, interesanta dezvoltare a prozei de teroare în literatura română, ca etapă necesară a exegezei întreprinse in extenso
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
văd constrâns să exclud din excursul meu Hanul roșu, care îmi apare drept lipsită de valoare literară din cauză că trama și stilul sunt împrumutate fără jenă din În vreme de război și, mai pregnant încă, din O făclie de Paște. Oricum, grotescul întâmplărilor narate (o decapitare maniacală a unei fete nevinovate, urmate de vopsirea întregului han al părintelui său în sângele victimei) m-ar determina să-l situez pe Beneș, cel puțin în acest caz, pe linia pur horror a scenariilor senzaționaliste
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în interiorul unei asemenea scriituri convolute, să descopere două dintre cele mai puternic aglutinate scenarii de teroare din literatura autohtonă? Cu puțină imaginație, am putea afirma că două alte nuvele, Copca-Rădvanului și În pădurea Cotoșmanei, evidențiază elemente tipice straniului și chiar grotescului narativ, însă, în cazul acestora, conflictul se rezolvă mult prea rapid, intriga fiind, astfel, deposedată de o progresie a suspansului, ingredient sine qua non în închegarea terifiantului diegetic. Prima dintre acestea, nuvela La Vulturi! (1912), a intrat, din rațiuni estetice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
s-a cuibărit în noi cuvinte moi”. Libertatea se dovedește neputincioasă. Vag bacoviană, tonalitatea unor versuri din Testament (1991) evoluează spre Georg Trakl și Gottfried Benn (nu fără a trece și prin Lucian Blaga), devenind, cu intermitențe, un vehicul al grotescului terifiant. Imaginația edifică un spațiu de coșmar, de lume întoarsă pe dos. Dacă tonul elegiac al unor versuri scrise în țara natală emană dintr-o neputincioasă exasperare a individului și a istoriei, mesajele poemelor ulterioare comunică sentimentul unei damnări inerente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
acumulare de resentimente, de poziții adversative, de invidie, de ură. 4. Denigrarea se realizează prin preocuparea adolescentului de a descoperi acele trăsături de personalitate sau evenimente cu un caracter negativ sau denigrator, pe care le accentuiază și le denaturează până la grotesc, estimând sau dorind să obțina o descalificare, o compromitere social-morala a victimei. Denigrarea sistematica vizează de cele mai multe ori o marginalizare, atragerea unui aprobiu colectiv asupra celui denigrat. Dar, În același timp, actul denigrării oferă indicii posihologică cu privre la denigrator
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
avion. Ultima apariție în spațiul artistic poesc, oferită de Liviu Cotrău, e Masca Morții Roșii și alte povestiri (Polirom, 2003, 2005), o antologie vastă din ficțiunea scriitorului american, redactată între anii 1826-1842 și intrată, estetic, în faimoasa panoplie tipologică a grotescului și arabescului, care l-a consacrat pe creatorul lui Pym în literatura universală. În Studiul introductiv, Liviu Cotrău sublianiază particularitatea lui Poe în contextul veacului al XIX-lea peste Ocean. Subiectele lui "grotești" nu au fost întotdeauna pe gustul publicului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și premeditare (mai ales naratorii lui Poe au această capacitate cum s-o numesc? "epică", de a distorsiona adevărul, manipulîndu-și auditorii, inclusiv pe cititor, în scopuri bine determinate, deși obscure), ucid și devin, fără menajamente, complici la crimă, au voluptatea "grotescului" și revelă complexități psihologice și intelectu-ale, de extracție mai curînd "arabescă". Se află în derulările lor narative suficiente detalii care să-l includă pe autor în galeria romanticilor (deopotrivă europeni și americani), însă există, concomitent, și o doză vizibilă de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care să-i poată alerta pe vecinii sau pe amicii presupusului răposat. Sicriul a fost expus în 1843 în orașul New York" (p.19). Pe acest fond cultural, autorul aventurilor lui Arthur Gordon Pym își începe propria investigație estetică asupra morții. Grotescul capătă pentru el valențe burlești, iar morbiditatea dezvăluie, subtil, un umor subiacent, intuit (de Poe), înaintea multora dintre contemporanii săi, cu acuitate. Ediția de față a ficțiunii poești conține, pe lîngă alte texte importante, totalitatea capodoperelor epice redactate între 1826
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]