487 matches
-
multe și efervescente ale orașului Tokyo. În întunericul acesta nutritiv își trăiesc secundele, minutele și orele indivizi ale căror vieți sunt marcate de traume soft: un cântăreț de jazz indecis, o frumoasă tânără mereu adormită, o intelectuală temătoare, o prostituată hăituită de „gangsteri“ chinezi, un salariat corporatist, a cărui viață se reduce la muncă obsesivă și rare - totuși concentrate - răbufniri comportamentale. Ca într-un show multimedia, simțim în pagină răceala metalică a unei camere de luat vederi ce surprinde mișcările personajelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
face John the Savage (Huxley, Minunata lume nouă) după clipa când exclamă, "Minunată lume nouă!" (vorbe venite din Shakespeare pentru a se dovedi, pentru Huxley, o farsă), e să-și curme zilele. Copiii din Împăratul muștelor (Golding) sunt obsedați sau hăituiți de masacru. Anna Wulf (Caietul auriu, Doris Lessing) e înspăimântată că, din cauza violenței prezentului, își pierde mințile. Alex (A Clockwork Orange rău tadus cu Portocala mecanică, Burgess) nu face nimic altceva decât să ucidă și, când se oprește, romanul se
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care le inventează cu mare poftă și mai mare ironie. Mesajul, însă, e unul tragic: cultura se pierde constant. Se dezintegrează pe măsură ce vorbim. În fiecare clipă se pierde un atom de gândire. Această cărțulie aparent blândă și hazlie e hăituită de un mare sentiment al pierderii și e de fapt o distopie a inteligenței, în esență. T.S. Eliot supraviețuiește și el cu câteva vorbe de neînțeles: fragmente [ei] au *ruine *ieronimo **iar **Eliot (p. 78) Se deduce că ele provin
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
are acasă, și el apare clar în poeme cum sunt Mă trece tata câmpul în brațe. Câmpul e o "scenă" care trebuie trecută ilegal, pentru a ajunge de cealaltă parte a Cortinei de Fier, dar și un tablou de Chagall, hăituit de cruzimea masacrului: Mă trece tata câmpul în brațe. E noapte și șanțurile sunt înzăpezite. Noroi adânc. Ne ascundem cu grijă De ceva înspăimântător ce încă nu mi-e cunoscut. Apoi merg pe jos și lăsăm loc gol între Noi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în cooperative de stat. Armeanul a dispărut fără urmă. Se sfârșise cu micii patroni capitaliști locali, pe care-i vedeam acum în piață, proletari la coadă, cu plasele în mâini, în fața magazinelor de stat, dacă avuseseră șansa să nu fie hăituiți, ca Damian Marinescu, a cărui brutărie fusese transformată în local de stat, adică un fel de cârciumă de mahala, la parterul imobilului nostru. În vreme ce ne instalam la Damian Marinescu, o parte dintre prietenii noștri sau dintre cunoștințe dispăreau la adrese
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Institutului Nicolae Iorga și articole reflectând opinia autorului unor teme contemporane și date publicității în presă. Cu toată opera sa imensă și valoroasă și care încă nu a fost editată în întregime, pe tot timpul carierei a fost marginalizat și hăituit pentru că aducea documente privind istoria Românilor ce nu erau conforme cu intențiile politice ale perioadei socialiste și, mai ales, ale istoricilor sovietici. În anul 1974, Al. Gonța a venit la Iași se pare cu gândul de a-l convinge pe
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
păduri sau liziere de copaci, prin luminișuri, chiar pe semănături, nu departe de sate, turme mai mari sau mai mici de căprioare, trei-patru până la cinci-șase. Și, din când În când, fazani deloc sperioși. Ceea ce Înseamnă că aceste vietăți nu sunt hăituite, nu se simt amenințate. Poate mai ales acest amănunt i-a făcut pe toți gânditori și reflexivi. Am remarcat, la cei din autobuz, o evidentă retragere În sine, abandonarea conversațiilor binevoitoare. S-a instalat tăcerea. Deosebirea era frapantă. Cu câteva
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
avea dreptul dna Roberts să adopte deviza. Dacă voi nu mă știți, eu vă vreau! Tot ceea ce știu este că se simte, încă o dată, o stafie - votul nemulțumirii. Un asemenea comportament electoral nu a rezolvat nicăieri și niciodată problemele care hăituiesc o națiune. Mai degrabă le-a cronicizat. A da mere pă pere e un sport național care ne-a dus la multe dezastre. Înțeleg nemulțumirea, chiar disperarea unui electorat aruncat cinic din dezamăgire în dezamăgire. Dar dacă nu vom învăța
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
câștiga pentru partid scaunul de primar al Bucureștilor. Greu de aflat răspunsul. În ceea ce-l privește, cred că dl Geoană n-a devenit insomniac întrebându-se: „Ce mă fac, dacă nu câștig?”. Mai degrabă cred că întrebarea care l-a hăituit a fost: „Ce mă fac, dacă înving?”. Nu este treaba mea să căinez un candidat ori altul, dar întrebarea de principiu rămâne - e înțelept să deturnezi viața unor profesioniști numai din cauză că partidul e la ananghie? Și cum poate un partid
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
n’est pas? Pe masa de biliard a politichiei românești, dl Băsescu este tacul negeluit care nu se sfiește să rupă de fiecare dată postavul verde al competiției. Privind cu un ochi la slănină și cu altul la făină, Domnia sa hăituiește bilele cu o violență de neaflat pe scările Richter și Mercalli. Pentru dl Băsescu, cele șase găuri ale mesei de joc nu sunt decât șase gropi de gunoi în care ține să-i îngroape definitiv pe „ăilalți”. Deși posesorul uneia
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a tăcerii, publicând un amplu grupaj realizat de excelentul și infatigabilul cu aberațiile tranziției Traian Ungureanu. De acelasi, excelentul editorial „Cozma Dogoare” În Cu ochii În sticlă televizo lui l-am văzut pe Ion Iliescu după redarea it de reporteri, hăituit cu fel de fel de e Ion Iliescu devenind, din omul cu zâmbetul larg, aflat pe cai mari, devenind mic România liberă” din 16 iunie! Nu ne rămâne decât să sperăm că justiția va merge până la capăt. Cum sper că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a colaborat cu ziarul În limba engleză „The Slovak Spectator”. Însă carieră să internațională care prindea un contur promițător se izbește de aceeași țară a spectrului comunist: „Când m-am Întors În țară, părinții, care erau de mai multă vreme hăituiți de impostorul care se grăbea În mod criminal să vândă casă Într-o Încrengătura mafiota cu Primăria, fuseseră deja aruncați În stradă. Dorind să mă protejeze, având În vedere faptul că veneam acasă doar În vizită de două trei ori
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de liniște ascunde intenția de a o închide într-un azil : Vreți să mă băgați la nebuni (III, p. 642). Marghioala ajunge să fie încolțită chiar de familie, în timp ce mistrețul prețuit de ea, făptură slobodă printre porcii din jur, este hăituit de vânători, semn că pădurea de la poalele muntelui e pândită de o nenorocire (III, p. 648). Romanița cheamă salvarea, îi dă apă mamei cu forța și o culcă pe pat, iar Ionel decretează : s a țicnit, Dumnezeule... singura soluție e
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cui ne plînge. Azi nu vreau să mai cred în asta. Dar e-ngrozitor ce ți se tot întîmplă, dragul meu! Nici nu știu ce să mai zic! E stupid că dau atîtea rele peste tine, mereu. Și mereu altele! Prea ești hăituit, prea nu-s deloc îngerii de partea ta. Sau nu știu! Cert e că-mi pare rău întotdeauna cînd nu te știu bine! Poate te-ai refăcut, prietene, poate l-ai spînzurat pe dracu. Îmi vei spune. Între timp, puține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să vii și mai tîrziu, bine că exiști! Eu, étudiant într-adevăr, trec printr-o iarnă lipsită de profunzimi, agasat de lecturile obligatorii pentru sesiunea din aprilie (n-am nici un curs după care să învăț!), fără să fi scris ceva, hăituit de cățelandrii unor stil-uri mai puțin poetice, deși tot ce fac se petrece în marginea cărților, între cărți, cu cărți. Poate că unica bucurie reală este minunea aceea de paisprezece ani, T., din cauza căreia am scris o carte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o să-mi pară. Dar am să mă păzesc. N-am să mai cad prostește În capcană, acum că știu despre ce e vorba. Îngăduiți-mi să mă duc. știu să citesc urmele prin păduri. În tinerețea mea am urmărit și hăituit vânatul nu numai o dată. — Lăsați-l să meargă, spuse pustnicul. Omul are un gând bun și e cinstit și de Încredere. Cu ce mai află el, cu ce mai bănuim noi, vom dibui până la urmă, cu ajutorul Domnului, ascunzătoarea unde puiul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
așez lângă tine, frate? Conrad se Înclină, mulțumind pentru cinstea care i se făcea și În câteva clipe se aduseră Încă un talger de argint și bucate proaspete. Ai avut o vânătoare bună, nobile frate? Întrebă el. — Da, minunată. Am hăituit un mistreț care se ținea prin lunca Rinului. Era cât un vițel și nu pot spune că nu m-am străduit din răsputeri ca să-l Împung cu furca. Păcat că n-ai venit și tu! — O, frate, știi că nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vreo întrebare. Aleg unul care poate că prezintă zbaterea noastră comună, dintr-un timp incert: MI-AU IMPLANTAT UN AC ADÂNC ÎN SPATE mi-au implantat un ac adânc în spate în insectar rămân răpuse urme se zbat și urlă hăituite-n turme cădem răpuși eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și argumentează: "Din vremuri imemoriale, ideea pe care oamenii și-o formează despre dreptate este alcătuită din două jumătăți: virtutea triumfă, iar viciul este pedepsit. Am avut norocul să apucăm acele vremuri cînd virtutea, deși nu triumfă, nu mai este hăituită cu cîini. Bătută, jigărită, virtutea, îmbrăcată în zdrențe, este lăsată să intre, să se așeze într-un colț, numai să nu crîcnească. Nimeni însă nu îndrăznește să scoată o vorbă despre viciu. Da, virtutea a fost batjocorită, dar viciul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
remarca Monica Lovinescu, în anul 1978, "România a încetat să fie marea absentă de pe scena pe care se zbate convulsiv libertatea de conștiință a Răsăritului". Basarabean, din ținutul Orheiului, după 23 august 1944 se afla refugiat în România împreună cu familia. Hăituiți pentru a fi predați sovieticilor conform armistițiului, reușesc să rămînă în Țară. În ianuarie 1949, tatăl, învățătorul Goma împreună cu alții din satul Buia vor fi arestați pentru o grenadă aruncată de alții (poate o provocare) în geamul școlii. După absolvirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Exerciții de admirație și face o apreciere asupra omului Cioran: De obicei, Cioran se apără cu îndârjire de întrevederi, dar când capitulează ele se desfășoară sub semnul unei infinite amabilități. Arta provocării și a paradoxului cu el, scriitorul care a hăituit carte după carte pe lectorii săi, se transformă în contextul conversației, într-un joc al seducției, se diluează în zeflemea și autoironie. Cioran pare că a absorbit câte ceva din grația mondenă a memoraliștilor secolului al XVIII-lea, pe care îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
un calvar, greu de imaginat și de suportat, înregistrând atât un șoc psihic, dar și unul fizic. Erau legați doi câte doi, închiși în cala vasului, în întuneric, în condiții inumane de hrană, apă și igienă. Strașnic păziți, bătuți, chinuiți, hăituiți de câinii special dresați, mureau cu zecile de boli, de subnutriție, de torturi, mulți ajungând la destinație într-o stare fizică deplorabilă sau orbi. Primeau două "mese" pe zi una între 9,30-10,00 și alta la 15,30-16,00
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
campania din Vest, zburând în Ungaria și Cehoslovacia. Este prima româncă ajunsă la Viena după cucerirea orașului de către sovietici. După terminarea războiului, Nadia Russo, Maria Nicolae și Virginia Duțescu aveau să primească grele condamnări politice, iar Smaranda Brăescu va fi hăituită de Securitatea comunistă până la stingerea ei din viață, în clandestinitate, în 1948. Mariana Drăgescu a dus o existență modestă și aproape anonimă, deși în Occident numele ei era pomenit cu respect în lucrările de istoria aviației. A fost nevoie de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
marii noastre vecine de la Răsărit"? Dar Adrianei Georgescu traumatizată pe viață bătută și violată în detenție doar pentru că fusese secretara lui Nicolae Rădescu ? Dar Smarandei Brăescu, care a dus faima României pe două continente, înainte de război, ca aviatoare și parașutistă hăituită de Securitate până și-a dat duhul, răpusă de cancer în 1948 și îngropată pe ascuns, sub o identitate falsă? Dar lui Ion Profir, cel mai bun pilot român de bombardament, care s-a sinucis la Paris după război, fiindcă
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
Am fost fată de director de bancă, de director de filială a Băncii Comerciale - deci nu bancher, ci salariat. Și nepoată de mic fabricant, cu șaisprezece muncitori. Cădeți, domnule Paraschivescu, în ideea eronată a celor de la Cadre, care mi-au hăituit și mi-au otrăvit toată tinerețea. R.P. Am folosit cu bună știință formula cadriștilor - poate că trebuia să pun mai apăsat ghilimelele. Îmi cer iertare. A.R. Passons. Țin minte însă că, ori de câte ori treceam prin fața biroului de Cadre, tremura inima
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]