1,009 matches
-
nici un fel. Era ca și cum se pregătea să capitulaze înainte de începerea luptei. Iar Kaan câștigase dreptul la prima mutare în acestă bătălie fără să miște un deget. Acesta, în loc să declanșeze un atac direct, așa după cum se aștepta căpitanul, începu să-și hărțuiască victima sigur pe el: - Ce se întâmplă cu tine căpitane? Cumva îți este rău? îi sugeră Kaan cu un rânjet sardonic pe post de îngrijorare. Birmaq încercă să schițeze un zâmbet neglijent dar tot ceea ce reuși să afișeze fu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
ar terminat ea propoziția. Toți cei de-acolo sunt niște zombi - dacă nenorocitul ăla de Gordon Haas ar avea instinctele pe care le am eu numai în degetul mic, atunci ar tipări bani. Eu am detestat locul ăla. Am fost hărțuită sexual nu de unul - nu de doi - ci de patru colegi. În fiecare dimineață, când mergeam la serviciu, mă așteptam să fiu violată în grup. Înțelegi ce vreau să spun? E un loc de căcat. și ăia de-acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
le mai vând cărți celor născuți în anii ‘50, editează aceleași cărți învechite. Absolut plicti-si-toare. N-aveam nici cea mai vagă idee la care parte a monologului ei ar trebui să răspund - sau cum să răspund. Oare Vivian chiar fusese hărțuită de așa de multe persoane? Nu-mi puteam închipui cine... — Deci, cum merge linia ta de editare? m-ă întreabă ea, schimbând subiectul. Am expirat, parcă pentru prima dată de când Vivian intrase în sala de conferințe. În sfârșit, femeia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a se citi: a lui Vivian). și asta de patru ori. Abia după asta urma partea cu-adevărat distractivă - primirea, după două săptămâni, a unui manuscris inevitabil încropit, cel puțin pe sfert, să cer rescrierea unor capitole întregi, să-l hărțuiesc pe bietul și epuizatul autor / scriitor să mai lucreze în plus și să predau mormanul împuțit de rahat spre producție în... încă două săptămâni. și asta de patru ori. — Dar știi, Vivian, asta înseamnă mult de lucru, am repetat uluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
le placă și, cu puțin noroc, o să reușesc să conving și un armăsar ca Brad Pitt să joace rolul principal, apoi o să fiu destul de faimoasă și foarte bogată. Asta îmi convine, pentru că nu vreau să fiu superfaimoasă și să mă hărțuiască oamenii pe stradă. Și obsedați care să îmi trimită scrisori de amenințare. Dar ar fi drăguț să am o grămadă de bani și să nu fiu nevoită să îmi mai pun ceasul să sune la trei dimineața. Un laptop micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
punctuală... Înțelegi sarcinile de serviciu care ți se dau... ești destul de eficientă... conlucrezi destul de bine cu colegii tăi... bla-bla-bla... Ai vreo problemă pe care vrei să mi-o aduci la cunoștință ? spune, ridicând ochii spre mine. — Ăă... nu. — Te simți hărțuită sau discriminată pe criterii rasiste ? — Ăă... nu. — Bine. Bifează altă căsuță. Păi, cam asta ar fi. Bravo. Ești te rog amabilă să-l trimiți pe Nick la mine ? Ce face ? A uitat ? — Păi și... promovarea ? zic, sforțându-mă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ridicau. Mureau înghețați. Ori de câte ori cădea cineva, oamenii îl priveau ciudat, iar lui îi era din ce în ce mai greu să le susțină privirea. Toate îi mergeau altfel decât plănuise. Cazacii, partizanii și, mai nou, acel Ciciagov, cu toată armata retrasă de la Dunăre, îl hărțuiau, silindu-l să-și disperseze forțele și așa împuținate. Ah, blestemata aia de pace de la București! Ce naiba făceau toți agenții lui? Împăratul sări drept în picioare, cuprins subit de o furie îngrozitoare. Sângele îi zvâcnea cu putere în creier. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mânia poporului, deh, ofta, cădea pe gânduri, mânia poporului părea să trezească în el un puseu lung de meditație mistică dezabuzată. Ostenise maestrul, deh, resemnarea, disperarea, osteneala, care atrag după sine îndoiala... Amâna pentru marțea viitoare, când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe dos mațele românilor și le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fermitate și se Întoarse la conversația cu prietena ei. — Atmosfera de la sală e foarte tensionată zilele astea, i-a spus lui Janice, reluând discuția de dinainte. Probabil că Derek ți-a povestit deja. — Mi-a zis că poliția Îl cam hărțuiește, a zis, cu buzele strânse și coborându-și vocea pentru ca Devon să nu o audă. Autobuzul frână și opri cu o smucitură În stația Kentish Town. Era unul din acele modele micuțe și roșii, cam de dimensiunile unei dubițe, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așteptările mi-au fost Înșelate. Pe urmă, a apărut Linda. Și-a Înfipt zdravăn ghearele În el și i-a transformat viața Într-un coșmar până ce a părăsit-o pe Janice. Eu n-aș fi putut proceda așa, să-l hărțuiesc În felul acela, forțându-l, fără pic de rușine, să ia o decizie. Ar fi trebuit să-și dorească destul de mult asta, ca s-o facă de bună voie. Cum putea fi Linda fericită, știind că el cedase doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ta, m-ai iubit, te-am iubit. Mă mai cunoști tu oare? Khayyam o Înconjoară cu un braț tandru. Suspină: — Dacă am avea măcar răgazul de a ne lămuri, știu că această dihonie prostească ar fi izgonită, dar timpul ne hărțuiește, ne silește să ne punem la mezat viitorul pe aceste clipe tulburi. La rândul său, simte pe față fuga unei lacrimi. Ar dori s-o ascundă, dar Djahane Îl Îmbrățișează aprig, și-a lipit chipul de al lui. Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spre oraș, pentru a-l elibera și aproviziona. Și pentru a evacua comunitatea străină. — Un corp expediționar rus? — Bineînțeles, recunoscu Wratislaw. Ei sunt singurii care dispun de o armată În apropiere. Dar am obținut garanții. Partizanii Constituției nu vor fi hărțuiți, iar trupele țarului se vor retrage de Îndată ce misiunea va fi Îndeplinită. Contez pe dumneavoastră pentru a-l convinge pe Fazel să depună armele. De ce am acceptat? Din descurajare? Din istovire? Dintr-un simțământ persan al fatalității, care pătrunsese În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
memorie. Ar fi meritat atât de mult să participe la sărbătoare! În aceeași clipă, Fazel s-a Întors spre mine: — Pari trist. — Trist, cu siguranță nu! Dintotdeauna mi-am dorit să aud strigându-se „Libertate” pe pământul Orientului. Dar mă hărțuiesc câteva amintiri. — Alungă-le, zâmbește, bucură-te, profită de ultimele clipe de veselie! Neliniștitoare cuvinte, care mi-au răpit, În seara aceea, orice chef de a sărbători. Fazel era oare pe cale să continue, după șapte luni, neplăcuta discuție În contradictoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
el, până la urmă, de ce vorbești cu mine, iar eu mă fac roșie ca focul și mă duc să mă așez lângă Udi, întorcându-i spatele. Îl aud chemând-o pe asistentă, dobitoaca asta cretină nu mă lasă în pace, mă hărțuiește, dați-o afară de aici. Când asistenta ajunge la noi, pe chipul ei se poate citi aceeași expresie de politețe, mă grăbesc să mă dezvinovățesc, ca și când ar fi o profesoară venită să despartă doi copii care s-au luat la harță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimic, sunt fericit că ai venit, ia loc, mă îmbrac imediat, eu mă adâncesc în fotoliu, jaluzelele sunt trase, dar chiar și pe întuneric, descopăr cu uimire ochii privindu-mă de pe pereți, hotărâți și reci. Zeci de ochi cenușii mă hărțuiesc, mă ridic și aprind lumina, merg de la un tablou la altul, sunt atât de multe, încât aproape că acoperă toți pereții, mari și mici, și medii, și în toate apare chipul meu, cu părul prins, cu un zâmbet misterios, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
secretare care le spălau și călcau cămășile cu sârg, ca să le dovedească ce soții bune ar fi ele, dacă li s-ar da ocazia; iar acum își pierd timpul prin discotecile proaste din Fulham Road, unde beau șampanie scumpă și hărțuiesc sexual fete mai puțin înstărite. —Peste tot numai bărbați disponibili, îi zic eu lui Daisy. —O, Doamne, bineînțeles! zice ea, maimuțărindu-le accentul. Fetele alcătuiesc două grupuri distincte; primul grup sunt cele care încearcă să arate ca Daisy - înalte, cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și gesturi, dar are un suflet minunat... Voia tânărul să nu ție seama și totuși stătuse pe ghimpi la masă și înghițise cu noduri, căci Miron Iuga fusese și mai ursuz, nu i-a adresat nici o privire și s-a hărțuit toată vremea cu fiul său pe fel de fel de mărunțișuri. Odaia lui era la etaj, în clădirea cea nouă, cu o fereastră spre curtea conacului și alta spre parc. Grigore se reîntoarse la tatăl său, în casa cea veche
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
biserică, și se dădu jos, iar pe muiere și pe fată le trimise înainte acasă. Pe afară, pe sub streșini, câțiva mai oropsiți se fereau de ploaie și-și spovedeau oftând nevoile. Chirilă dădu binețe și trecu înlăuntru. Luca Talabă se hărțuia cu primarul în mijlocul unei îngrămădiri de oameni care mai mult tăceau. Cum văzu pe Chirilă, Luca strigă bucuros, parcă i-ar fi sosit un ajutor: ― Bine că te aduse Dumnezeu, Chirilă!... Ia hai, că tu trebuie să știi!... Cârciumarul profită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
privească: ― Ascultă, băiete, să vă jucați frumos și să nu mă mai amărăști și tu, că sunt eu destul de amărâtă, fire-ar a dracului! Costică nu luă în seamă cicăleala ei și, după ce se învîrti puțin prin casă și se hărțui cu câinii, se văită că i-e foame. ― Te trimite și nemâncat, să te hrănesc eu, că nu v-am hrănit destul! bufni baba Ioana. Vezi că-i mămăligă pe masă, învelită în prosop, și oala cu lapte pe vatră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
figură străină, parcă. ― O, săraca de mine! bâlbâi pierdută. Și toate astea numai pentru că... A, să plec repede, să... Petre trecuse din vestibul în cerdac și coborâse în curte unde, între timp, se mai adunaseră alți lespezeni. Toader Strîmbu se hărțuia cu muierea lui Dumitru Ciulici din pricina Ilenei, care tot dădea să intre în casă, la cucoana ei, iar Toader îi tot aținea calea, ba o dată i-a făcut și vânt, de fata a început să bocească. ― Bine că vii, Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să facă. Unii se hărțuiau cu argații, alții se certau între dânșii din senin, gata să se ia de piept. La fântână câțiva îngrijeau pe Trifon Guju, care gemea. Petre aruncă o privire, dar nu se opri. La ușa locuinței lui Leonte Bumbu se grămădeau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să apuce să protesteze, pieri în fundul pasajului. ― Nu, nu, nu-l lăsați să scape! Avertismentul veni prea târziu. Ghemotocul de păr dispăruse. ― Mda, ai dreptate, mormăi Parker. Trebuia să-l omorâm. S-ar putea să mai alergăm după el în loc să hărțuim fiara! Ripley îl privi mânioasă dar nu scoase o vorbă. Se întoarse spre Brett al cărui temperament agresiv era mai puțin afișat. ― Brett, te ocupi de motan. După aia discutăm ce facem cu el, dar ar fi bine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ei tristul adevăr. Toată povestea cu claxoanele dură mai bine de șase luni, timp în care arhitectul, mereu mai nervos și mai nemulțumit, schimbase opt asemenea produse de făcut zgomot. Fericirea de la început i se schimbase în ură și venin. Hărțuit de vecinii care-l amenințau cu Parchetul, de șefii care nu mai erau mulțumiți de randamentul său în fața planșetei, de nevasta care-i dăduse un ultimatum casnic, refuzând să-i mai gătească, să-i mai spele și să mai îndeplinească
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru că îi cunoaștem mai de aproape... De ce însă, și la această vârstă la care iluziile ar fi trebuit să-i dispară, pe el încă îl mai chinuiesc zvonurile rele ale orașului ? De ce neputința sa structurală de a imagina răul îl hărțuiește în aceeași măsură ca și firea, credulă și influențabilă ? Calomniez, calomniez, îi sfidează el de fiecare dată pe bârfitori, altfel știind prea bine cât de repede se convinge de ce aude : un zâmbet tremurând sfidător, de puști slăbănog, care se teme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu are timp să-și plîngă umilința, totul a mers prost și merge În continuare, pe aceeași linie abuzivă: trupele românești În retragere, de asemenea garanție pentru retragerea populației civile și a tot ce poate să Însemne stat românesc, sînt hărțuite, supuse la provocări, protocoalele de retragere sînt Încălcate grosolan, căci nerăbdarea e mare În rîndul armatei bolșevice, au loc sabotaje - zona fiind frăgezită din timp de agenți NKDV și de propagandă. Urmează raderea urmelor de civilizație românească din teritoriile ocupate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]