683 matches
-
și îl cuprinse teama că George, oriunde s-o fi aflând, nu mai era în viață. Când, în cele din urmă, în marea verde a ierbii peste care începuseră să se adune umbrele lungi ale înserării, zări culoarea familiară a hainei gri în carouri a lui George și părul lui întunecat, căzu în genunchi, lângă el, cu un strigăt de mulțumire și recunoștință. George zăcea cu fața în iarbă și, la început, când preotul îi cuprinse umerii cu brațul, păru adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
drepte și nedrepte, visători în orânduiri mai bune, cu legiuiri populiste, eroi cu ,,Virtutea militară" strălucind pe piept și în manualele școlare, o societate omenească cu țărani robiți, cu țărani mai înstăriți (după mintea fiecăruia), cu țărani împușcați, cu arendași haini și boieri patrioți, cu oameni de bine cu gândul la asigurarea unei posterități, care să le slăvească numele în vecii vecilor, cu trupe de tot felul vestejind iarba noastră de acasă, cu dureri naționale, cu dureri individuale, cu petreceri aniversare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
El care în Cer stă pe tron de Împărat, e lăsat să se nască pe vânt și pe ger, căci nimeni nu-i dă un loc pe pământ. Sfântul Iosif bate la toate ușile, spunând: „Deschideți voi, oameni cu suflet hain, Și-n casă primiți-o pe Sfânta Fecioară, Ea vine să-L nască pe Fiul Divin, Iar voi, o lăsați să plângă pe-afară!” Căci toți le răspundeau cu răutate: „Plecați, plecați și căutați mai departe, căci noi nu mai
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
vorbă cu vorbă tot ce spune sau poruncește el. Ai să-i însoțești pe voievozi peste tot, pentru că nu se știe când au de gând să dea o poruncă, să plănuiască o nouă zidire sau să pedepsească pe cine știe ce boier hain... Nu ți-a fi ușor, dar nu poți să dai înapoi nici când vodă va tuna și fulgera gata să zboare țeasta oricui încearcă să i se împotrivească...Asupra diacului nu va ridica mâna însă, pentru că oricând are nevoie de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cea mai mică primejdie din afară sare cu sabia în mână și cât ai clipi îi la hotare. Îi vai de cel ce i-a tulbura liniștea. Când răul îi din lăuntru nu pregetă să-l înlăture odată cu capul celui hain.” Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă viforoasă. O vreme care te face să-ți fie milă și de un biet câine ce tremură în viforniță. Îmblăniți până peste urechi, cu priviri întrebătoare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
casele lui Mihaiu diiac, pentru căci s-au aflat viclean domniei mele și țărăi.” „De ce ai roșit, fiule, citind acest hrisov?” Păi cum să nu roșesc, sfinția ta, dacă aici este vorba de un diac domnesc care s-a dovedit hain atât față de vodă cât și față de țară? Mă întreb cum de i-au trecut prin minte așa gânduri? „ Ispite sunt multe, fiule, și oameni slabi de înger pe toate drumurile. Așa că nu-i de mirare că printre ei s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
măritul vodă Ștefan. „De ce tocmai pe slăvitul Ștefan voievod? L-ai cunoscut doar. Ai fost diac în vremea lui.Nu te-a înspăimântat?” Doamne! Cum să mă înspăimânte? Marele Ștefan nu pedepsea decât pe cei ce se dovedeau netrebnici sau haini. În rest, era drept și iubitor de oameni și de Dumnezeu. Cine a mai ridicat atâtea mănăstiri ca slăvitul Ștefan vodă? „Poate știi câte mănăstiri a ridicat Ștefan cel Mare și Sfânt? Dacă îmi spui, vei crește în ochii mei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
răposatul Petru voievod...toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint...” „Din păcate, are dreptate în ce spune Radu Mihnea. Numai că aceste mănăstiri nu au fost nici primele și nici ultimele care au trecut prin mâini haine...Să încercăm să mai facem un pas înainte, dragule. Uite aici o anaforă întocmită de Ștefan Pilat vornic și Vasilie Rugină diac la 19 decembrie 1701 (7210), în urma alegerii hotarului locului dăruit de Constantin Duca voievod mănăstirii Copou.” O citesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lipită de dulapul cu medicamente, in impresie era multă mirare, destulă grijă și ceva mulțumire. Lică, din primul moment, apucase să fie cu ea brusc și tăios la vorbă. Nu-și pregătise atitudinea: o găsise în sentimentele lui. Acea bruscheță haină avea s-o păstreze mereu și Lina mereu avea să simtă la vizitele lui aceeași spaimă amestecată cu ceva plăcere. Lina nu opusese nici o rezistență cererilor lui Lică. Nu avea haine de copil, dar și le va procura. Nu uitase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu surâsul ascuțit și crud, sub mustața mică, cu privirea din coada ochiului, cu cererea precisă, iar, după ispravă, cu mișcarea disprețuitoare a umerilor întorși spre o mișcare nepăsătoare. Totuși Lică avea bilanțul foarte zdruncinat și din pricina asta o cruzime haină, pe care Lina mai ales o simțea. Erau timpuri in care se cî.știgau ușor bani mulți, dar Lică nu prinsese încă mecanismul vieții noi. Căuta să reia firul întrerupt al vechilor deprinderi și nu se mai înnoda. Felul lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe Sia din mîiniîe materne. Treci în camera dumitale! zisese fetei cu glasul unei blânde autorități. Am de vorbit cu dumneaei! Urmase o scenă care ar fi trebuit să fie culminantă și care nu fusese decât o încîlcire de cuvinte haine, un schimb de injurii mult timp mestecate și acum scuipate în obraz. Rim se arătase superior prin calm si batjocoră. Lina, cu fața umflată ca de brâncă, zvâcnea anevoie vorbele îmbîcsite între fălcile contractate. Văzând că pierde teren, Lina dase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
carte: Vulturul deșertului - roman istoric - realizată după ce a trecut prin lumina ochilor o movilă de documente și scrieri adiacente, și a scris mii de pagini, autorul copleșit de greutatea milioanelor de sacrificii făcute de poporul nostru de-a lungul vremurilor haine, se mărturisește pe coperta IV: „Pierind la Roșcani ca un martir pentru credință și pentru țară, domnitorul Moldovei a încheiat epoca unui mare voievod, Ion Vodă cel Viteaz, și a deschis-o pe cea a domnului Primei Uniri a voievodului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
A fost un oraș plutitor Plin de iubire, de taine și de dor, Cu oameni bogați, ce petrec fără teamă Că hăul adâncului îi cheamă. Toți cântă, dansează, petrec. In noaptea haină orele trec. Nu știu că un ghețar plutitor Le va aduce jale și dor. In țipete de groază și de disperare Vasul e rupt de ghețar în graba cea mare. Și-n apa cea neagră cuprinsă de valuri, Nicio ființă
Titanicul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83178_a_84503]
-
trotuar printr-o singură treaptă. Are părul pieptănat și ghetele îi sclipesc. Mama lui se uită după ei și zice: „Dacă e duminică, po’ să-l iei pe Wullie la o plimbare înainte de masă, da’ vezi să nu-și murdărească hain’le bune, tat’.“ Tatăl lui, care e înalt și slab, cu o șapcă turtită, îi zice: „Las’ în grija mea, mam’!“. Wullie se gîndește: „Pe cinstea mea! Ce fain-o să fie plimbarea asta!“. în poza următoare merg pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am ce-ți face Să te îmblînzesc; Mă rog, de se poate, Trimite-mi o moarte Să mă săvârșesc. Tot mort se numește Oricine trăiește Cu nădejdea-n vânt; Dacă-n vecinicie, Supus la urgie, Tu-i vestești mormânt. 16 Haină-mi ești la toate La câte te-am rugat - Ah! îmi zici că nu se poate Mă mir ce ți-am stricat. Isvor ești plin de har Și ai și acest dar: Faci haz să pedepsești Viețile omenești. Suspinurile mele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
iad de mă pogor, Fioroasa despărțire Neputînd-o suferi, Nu mai pot ca să mai rabd. Nici voiesc a mai trăi Ci ca o pe totdeauna Ziua bună vreau a-mi cere De la toți cei ce-am iubit. 34 Ticălos stăpân, Amoraș hain, Ah! amoriu, amoriu Făr de agiutoriu. Dă-mi vr-o doftorie Ca să pot fii vie Și să slujesc ție Până în vecie. Ca de-oi muri eu Îți va păre rău, Ah, amoriu, amoriu, Făr de agiutoriu. 409 {EminescuOpVI 410} De una
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
avea tupeu, nu glumă. Cum îndrăznea să sugereze că e o ipocrită? Avusese noroc că scăpase fără să-i toarne ceva în cap. Imaginea fugară a lui Jack Allen, cu stropi de bere neagră scurgându-i-se din păr, udând haina lui caraghioasă de tweed cu întărituri de piele la coate de care făcea atâta paradă, când probabil că și le cosea special, în timpurile astea, o înveseli așa tare, încât își dădu seama deodată că uitase să ia curba. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem - izvoare - deschise subt haină. Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină. [1930] * MUNTE VRĂJIT Intru în munte. O poartă de piatră încet s-a-nchis. Gând, vis și punte mă saltă. Ce vinete lacuri! Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
potrivește. Îmi place faptul că Emma devine brusc vorbăreață și mă face imediat să mă simt ca acasă, de parcă ne-am cunoaște de secole. Dar arăți minunat, i-am spus zîmbind. Mi-aș dori să port și eu mai mult haine ca ale tale, dar m-aș simți fals. Ca și cînd toată lumea care s-ar uita la mine ar ști că nu sînt deloc la modă, ci mă prefac numai. Emma rîse. — Unul din motivele pentru care mă Îmbrac așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
CÎt despre felul În care arătam Înainte să le cunosc pe fete... să zicem doar că am continuat să port hainele de gravidă și la șase săptămîni după ce se născuse Tom. M-oi fi adunat eu suficient cît să exilez hainele astea În pod pînă la venirea următorului copil, dacă va mai exista Încă unul, dar sînt, să recunoaștem, mult mai grasă decît la Început și asta cînd port pulovere largi și lălîi și pantaloni supraelastici de la Gap. Dumnezeu știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
neagă că Sonetul 116 ar vorbi despre dragostea dintre bărbat și femeie, insistând că Shakespeare s‑a referit la prietenie. Maximum ce putem spera noi În epoca modernă nu este dragostea, ci un atașament sexual - o soluție burgheză Într‑o haină boemă. Vorbesc despre caracterul boem pentru că trebuie să simțim că suntem eliberați. Ravelstein susținea că În condițiile moderne ne aflăm Într‑o stare de slăbiciune. Starea de tărie - și acest lucru Îl Învățase de la Socrate - ne este infuzată de natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dat să mă așez. - El e Bogdan, mi-a spus, faceți cunoștință. - Sssssilviu, am rostit mecanic, întinzând mâna și mijind ochii. - Bogdan, mi-a răspuns un tip corpolent apărut din spatele ei, cu cămașă neagră cu guler răsfrânt, păr geluit și haină de piele. Ce faci? - Păi, ce să fac... m-am fâstâcit eu luptând cu niște sentimente amestecate care-mi urcau pe esofag, adică de ce însoțită, și de ce mă întreabă el ce fac, se vede limpede ce fac, aștept, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puțin de onoruri, de bani sau de funcții prin care să fi trădat curatele idealuri tinerești, puse În slujba neamului și a patriei. Aceasta În ceea ce privește teribil de scurtele lor vieți. Însă prin felul cutremurător În care a părăsit această lume haină, Căpitanul se apropie cel mai mult de Sfântul Ioan Botezătorul. Deși Îi desparte o enormă distanță temporală (de circa 1980 de ani), totuși amândoi sfârșesc cam prin aceleași suplicii Înfricoșătoare, ordonate de aceeași ocultă anticreștină. Există, așadar, o izbitoare asemănare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Încarcerat Într-o celulă vecină cu cea a fiului său. Octav reușește să comunice cu părintele său, care-i transmite un nutriment extraordinar: „Carmen te va aștepta, chiar de va fi să faci toată pedeapsa”. Este prins de un caraliu hain și-i pedepsit cu două săptămâni de izolare. Vestea atât de tonifiantă că angelica-i prietenă Îl va aștepta chiar 15 ani Îl face să zburde, fiind În stare nu două săptămâni, ci un an să stea În carcera de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Spiru Haret din Tulcea. Având origine socială „nesănătoasă” (tatăl său are stigmatul de chiabur și de dușman al colectivizării agriculturii și, În toiul luptei de clasă, devine ținta unui atentat, fiind adus În stare de comă) nu este lăsat de hainul regim comunist să dea În 1952, examen de admitere la Facultatea de Drept a Universității din București. Ca să-și Îmbunătățească imaginea din punct de vedere social, Mihai (Mihu) se Înrolează ca brigadier voluntar la Șantierul Tunel-Ieșire al Hidrocentralei de la Bicaz
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]