1,981 matches
-
de mulțumire în ochi. Și acum du-te - îi spuse încet Metodiu. După ce Laura ieși, Iovănuț se întoarse spre Metodiu. Se vedea că e tulburat. — Preacuvioase - zise el - asta cu dovleacul nu mi-ai spus-o. Chiar te liniștește în halul ăsta? — Frate Iovănuț - spuse cu zâmbetul trist Metodiu - uneori chemările Domnului par oamenilor simpli chemări ale Necuratului. în visele tulburate ale acestei zglobii copile nu Michiduță și-a vârât coada, ci grija Celui de Sus ca să-și îndeplinească menirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
toată spaima am observat că și ei de-abia se țineau pe picioare de somn. Megler-Pașa chiar mi-a spus: „Barzovie, călărim de cinci zile întruna. Suntem chiauni de somn. Să nu care cumva să-ncerci vreo mișcare, că la halul de oboseală în care ne aflăm, facem moarte de om.” Am ascultat firmanul citit de capugiu. Din două-n două fraze, turcului i se închideau ochii. I-am spus să sară peste ce-mi punea în cârcă sultanul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre ea, dar deodată încremeni. încremeni și femeia uitându-se la el. — Vasia, tu ești? - bâigui ea. V-ați și întors? Apoi, ca printr-un vis urât auzi glasul nevestei sale: — Unde dracu-ai băut atâta? Tu vezi în ce hal ești? Porcule... Mai târziu, după ce reuși să stingă focul de pe propria-i casă și de pe altele din jur, bătrânul ataman Vasia îl luă deoparte pe fiul său Petka și-l povățui: — Ai văzut, dragul tatii? Să-ți fie învățătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întâi gândește-te ce să-i spui și să-i dai turcului, apoi gândește-te, rogu-te, și la ciolanele noastre, că eu am înțepenit de tot stând așa. Ori taie-ne, ori scoală-ne, numai nu ne ține în halu’ ăsta. — Bine, sculați-vă - zise Barzovie. Ia spuneți-mi, cum e țara acum? — Cum ai lăsat-o - răspunse Samoilă ridicându-se. Săracă și veselă. — Poporul? — Poporu-i la țară, habar n-are. — Turcii? — Turcii știu, da’ ce să facă? Asta au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
radioul lui Benjamin. Programul nu i-a decepționat nici pe ei. Era muzică la fel de bună ca în timpul revoluției. Dar, brusc, în mijlocul unui interludiu de operetă, acul a începu să sară, tocmai când primadona își dădea inima... inima... inima, în așa hal, încât crainicul a simțit nevoia să intervină. Și a adus ca scuză evenimentele din zilele precedente, când niște elemente dubioase au distrus studioul patru, de unde și defecțiunea. Apoi a citit cele mai proaspete știri. Una proastă, potrivit căreia elementele amintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vorbind între ele în timp ce plecau. Și o făceau pe tanti Mae în multe feluri, cum nu mai auzisem până atunci și chiar n-am știut ce înseamnă până pe la aproape zece ani. N-aveai nici un drept să te îmbraci în halul ăla, i-a zis mama ceva mai târziu, când stăteau în bucătărie. Ne-ai jignit în mod intenționat, pe mine și pe toți prietenii lui Frank. Dacă aș fi știut că o să te comporți așa, n-aș fi fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
prin magazin și apoi afară în strada luminoasă. Mă întrebam unde e Jo Lynne și dacă e acasă. Apoi am început să mă gândesc la mine și la cât de prost am fost. M-am făcut de râs în ultimul hal în seara în care am ieșit, iar ei nici că i-a păsat vreun pic. Noaptea petrecută sus, în casele noi, nu a contat. Că ne-am sărutat, nici asta nu a contat. Ea nu știa la ce mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Mintea nu mă ajuta. Mi-am simțit bărbia strângându-se, așa cum mi se întâmpla când eram mic, dar știam că sunt prea mare ca să mai plâng. Ce trebuia să fac era să mă gândesc ce să fac cu ea în halul în care era. Auzisem undeva că nu trebuie să miști oamenii care sunt în starea asta, dar nu o puteam lăsa pe jos, fiindcă se făcea tot mai rece. M-am aplecat aproape de fața ei și am spus: “Mamă, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
unele peste altele, ca și cum cineva le-ar fi scos afară după care le-ar fi înghesuit înapoi, la nimereală, în loc să le așeze una într-alta după mărime. îmi era imposibil să îmi închipui că Lee și-a lăsat dulapurile în halul ăla. Toate cutiile care se vedeau afară pe blat erau pe jumătate goale. Am verificat și înăuntru, mai erau cutii sigilate, nedesfăcute. Mi-am imaginat cum cineva a deschis dulapul, a scotocit, scoțând pe blat doar cutiile desfăcute, băgând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
l-am întrebat, ignorând ce-mi povestea. Nu, ce naiba, Sam, nu am nici cea mai vagă idee, a spus Tom iritat. Aveam o sticlă întreagă de bourbon în mine. Nu m-aș fi recunoscut nici pe mine în oglindă în halul în care eram. Dar Julia? Ea a văzut ceva? —Las-o baltă, Sam. Tom mi-a umplut paharul și mi l-a plasat în mână. Politicos ar fi fost să îl dau pe gât. încă voiam să îmi răspundă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ochii lui Cârpenișteanu aproape că se dădeau peste cap. Era atât de slăbit, încât părea că poate muri în orice clipă. - Bănuiesc că eu am luat literatura prea în serios... continuă Cârpenișteanu, suflând greu. De-asta am ajuns în asemenea hal... E singura explicație. Scriitorul făcu o pauză, lăsând să-i curgă un firicel melodramatic de sânge din gură. - Iartă-mă, puștiule, te rog. Dacă mai poți. Ești mai bun, ai câștigat. Recunosc. - Dar eu nici nu voiam să câștig... Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
urcau către o uriașă sală de lemn. Vocile se auzeau dinspre o ușă aflată în stânga mea, o monstruozitate de stejar de aproape trei ori mai înaltă decât un om obișnuit. Strigătele petrecăreților tocmai atingeau un punct culminant, probabil, în așa hal se urla, vreme în care eu tocmai mă holbam la candelabrul imens ce părea să atârne de niciunde, atât de sus și de puțin luminat era tavanul. Undeva în mijloc, podeaua prezenta o gaură în formă de cerc prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
textul este absolut lipsit de valoare, spuse prietenul meu întorcându-se către John Euripide, în vreme ce mă ajuta să mă ridic. Căzusem în genunchi de rușine, fără să observ, și m-am simțit de două ori mai umilit văzând în ce hal ajunsesem să stau în fața acestor cunoscători ai literaturii. - Tot ceea am văzut astăzi aici este lipsit de valoare, domnule Euripide, continuă Maro, și sunt convins că ați făcut lucrul acesta cu bună știință, deși, sincer, nu înțeleg ce anume vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
clasă. Volkman urla, bătând cu creionul în catedră - Reeuhe! Dar, în vacarmul general, nu se auzea decât primul sunet, care aducea cu un mârâit. Acest sunet se armoniza în mod uimitor cu expresia ochilor săi ieșiți din orbite în așa hal, încât ne prinse frica nu numai pentru noi, dar și pentru Volkman. A doua zi, aveam iar oră de germană, și Volkman, de data aceasta vizibil în toane bune și hotărât să râdă, îl chemă din nou la lecție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai admitea replică. La noapte ai să stai în patul tău de acasă și te vei odihni. Trebuie să vin și eu cu tine! Ești turc? sări bătrânul imediat cu gura. Nu pricepi că nu ai ce căuta aici? În halul în care te afli acum nu ești bun de nimic. Nu ai face decât să mă încurci. Argumentele lui Calistrat erau raționale și pline de bun simț, așa încât inspectorul nu mai insistase. Coborâse de pe munte ajutat de cei doi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acela din curtea interioară, Înconjurat de o mulțime de copii Însetați de lupte sîngeroase, mi-am pierdut un dinte și am căpătat un nou simț al proporțiilor. N-am vrut să spun nici tatei, nici preoților, cine mă bumbăcise În halul ăla, și nici să le explic cum tatăl adversarului meu contempla bătaia bucurîndu-se de spectacol și chibițînd cu ceilalți elevi. — A fost din vina mea, am zis eu, căutînd să Îngrop subiectul. Trei săptămîni mai tîrziu, Tomás s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o comisie de votare, aspirații mai înalte decât aceasta zburaseră pe cerul providenței și nimeni nu se mai mira. Când se întoarse în sală, președintele, pe jumătate necăjit, pe jumătate amuzat, exclamă, Omule, nu era nevoie să vă udați în halul ăsta, Nu are importanță, domnule președinte, spuse membrul comisiei în timp ce-și ștergea bărbia de mâneca sacoului, Ați reușit să vedeți pe cineva, Până unde am ajuns cu privirea, nimeni, strada e ca un deșert de apă. Președintele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
foarte prost, cât privește noutățile, și mai prost, răspunse inspectorul, Era mai bine să fi rămas în pat să dormim, spuse agentul, Explicați-vă, În toată viața mea nu-mi amintesc să fi intrat vreodată într-o investigație în așa hal de absurdă și prostească, începu inspectorul. Pe comisar nu l-ar fi deranjat să-și exprime acordul, Nu știi tu nici pe jumătate cât e de adevărat, dar preferă să tacă. Inspectorul continuă, Era ora zece când am ajuns pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui. Abia acum îl vedeam bine. De obicei era un bărbat foarte îngrijit, dar acum avea hainele în dezordine. Părea nepieptănat. Eram convins că a băut, așa că i-am zâmbit. Era cât pe-aci să-l iau peste picior pentru halul în care se prezenta. — N-am știut unde să merg, a izbucnit el. Am trecut pe aici mai devreme, dar nu te-am găsit. — Am cinat târziu, i-am zis. Acum mă răzgândisem. Nu mai puteam zice că băutura îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se prezenta. — N-am știut unde să merg, a izbucnit el. Am trecut pe aici mai devreme, dar nu te-am găsit. — Am cinat târziu, i-am zis. Acum mă răzgândisem. Nu mai puteam zice că băutura îl adusese în halul acesta de evidentă disperare. Fața lui de obicei atât de trandafirie era acum pătată într-un mod nefiresc. Îi tremurau mâinile. — S-a întâmplat ceva? l-am întrebat. — M-a părăsit nevasta. Abia izbuti să scoată aceste vorbe. Apoi i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să mor. Dacă am făcut ceva care te-a supărat, te implor să mă ierți. Mai acordă-mi o șansă. Am să mă străduiesc și mai tare să te fac fericită“. „Scoală-te, Dirk. Te faci de râs în ultimul hal.“ Se ridicase cu greu în picioare dar n-o lăsase să plece. „Unde te duci?“ îi spuse el în grabă. „Nici nu știi în ce hal e locuința lui Strickland. N-ai să poți să trăiești acolo, o să fie îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tare să te fac fericită“. „Scoală-te, Dirk. Te faci de râs în ultimul hal.“ Se ridicase cu greu în picioare dar n-o lăsase să plece. „Unde te duci?“ îi spuse el în grabă. „Nici nu știi în ce hal e locuința lui Strickland. N-ai să poți să trăiești acolo, o să fie îngrozitor.“ „Dacă mie nu-mi pasă, nu văd de ce ți-ar păsa ție?!“ „Mai zăbovește o clipă. Trebuie să-ți vorbesc. La urma urmei, măcar atât poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aprinzând o țigară. XXIX O vreme mi-am ținut gura gândindu-mă la ce-mi spusese Stroeve. Nu-i puteam suporta slăbiciunea și el mi-a citit pe față dezaprobarea. — Bine, dar știi la fel de bine ca și mine în ce hal era locuința lui Strickland, mi-a spus el cu glas tremurător. N-aș fi putut s-o las să stea în asemenea condiții. Pur și simplu n-aș fi putut. Mă rog, asta te privește, i-am răspuns. — Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am zis nimic. Nu aveam nici un fel de compătimire ori înțelegere pentru Blanche Stroeve, dar știam că n-aș face decât să-l întristez pe bietul Dirk dacă i-aș fi spus exact ce părere am despre ea. Ajunsese în halul acela de istovire în care nu se mai putea opri din vorbit. Mi-a repetat de mai multe ori cuvânt cu cuvânt toată scena aceea. Câteodată își aducea aminte de un amănunt pe care nu mi-l spusese până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin era un dușman. Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]