3,185 matches
-
cu ochiul. Biroul era mic: trei scaune, un ficus în două frunze, o oglindă ciobită, o reproducere după Luchian (florile miroseau a diazepam), un registru de consultații cu marginile flendurite, un portdocument, trusa de rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la masă aproape de terapeut, respirau cu același plămân, fumul de țigară făcea rotocoale concentrice deasupra biroului; încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mea la acel Început de trimestru. Numai că din privirea mea, cea venită de departe, lumea nu dispăruse. Vorbeam cu colegii, simțind că le disting trăsăturile: cutare era tot roșu În obraji, celălalt negricios, profesorul Secășan apărea Îmbrăcat Întotdeauna În halat alb, cel de matematică Într-un costum gri, iar doamna de botanică purta o eșarfă cu mari pete galbene, care-mi plăcea mult. Totul plutea scăldat În lumina de amurg a unei veri nespus de strălucitoare. Cicatricea din frunte mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Întuneric. Sub pleoape Însă, aceeași inundație, o amurgire fără sfîrșit. Era mijloc de noiembrie și vara din ochiul meu ciudat și invizibil, ascuns, nu dispăruse. Nici șalul galben de la gîtul profesoarei mele favorite nu se Îndepărtase de chipul ei, nici halatul de doctor al dascălului Sorin Secășan și nici pantofii lui roșietici, lucitori de te puteai oglindi În ei, nu-și schimbaseră stăpînul. Colegii mei, la rîndul lor, nu-și Înlocuiau Îmbrăcămintea de la o zi la alta, dar ei măcar erau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
internat-o astăzi dimineață. ― Cum vă numiți? - a Întrebat femeia, ca și cum n-ar fi auzit numele gravidei internate. ― Sunt doctorul Gruia Toaibă, soțul pacientei dumneavoastră. ― Așteptați numai o clipă. În acest timp, femeia a ales din dulapul din preajmă un halat și i l-a Întins lui Gruia. ― Până vă veți pune halatul, eu voi suna la sala de nașteri. A ridicat receptorul: ― Alo! Sala? Avem aici pe domnul doctor Gruia Toaibă, a cărui soție a fost internată astăzi dimineață... Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi auzit numele gravidei internate. ― Sunt doctorul Gruia Toaibă, soțul pacientei dumneavoastră. ― Așteptați numai o clipă. În acest timp, femeia a ales din dulapul din preajmă un halat și i l-a Întins lui Gruia. ― Până vă veți pune halatul, eu voi suna la sala de nașteri. A ridicat receptorul: ― Alo! Sala? Avem aici pe domnul doctor Gruia Toaibă, a cărui soție a fost internată astăzi dimineață... Cum? Aaa!... Poftiți receptorul și vorbiți cu domnul doctor Suiedeal - l-a Îmbiat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cel drag de lângă tine suferă. ― Să avem Încredere În colegii noștri. ― Vă mulțumesc pentru Încurajare, domnule profesor. ― Acum, la atac! Îți doresc mult noroc. Te aștept să-mi spui cum a decurs Întâlnirea. ― Voi veni negreșit. S-a Îmbrăcat În halat și se afla pe punctul de a pleca spre biroul secretarului de partid, unde era așteptat de securist. „Amice, ia sub braț un tratat de medicină... Nu, nu! Ia-l pe cel de Anatomie, cu bărbatul acela teribil! Tot numai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunt un „individ” oarecare. Vă atenționez că pe tonul acesta nu mai avem ce discuta. ― Bine, să lăsăm mofturile...Să mergem! Au ieșit. ― V-aș ruga să-mi dați voie să mă schimb. Nu pot ieși din spital Îmbrăcat În halat. ― Te Însoțesc. Unde ai Îmbrăcămintea? ― Într-o Încăpere de lângă cabinetul domnului profesor. Securistul a intrat cu el și a controlat raft cu raft, sertar cu sertar, carte cu carte... Când a terminat, l-a Întrebat: ― Unde stai? După ce Gruia a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i spună profesorului... A intrat pe poarta spitalului. Se trezea salutat din dreapta sau din stânga... Răspundea fără să realizeze cui... Când s-a văzut În camera lui, a căzut pe scaun ca un pietroi... În cele din urmă, și-a Îmbrăcat halatul și a bătut În ușa cabinetului profesorului. ― Poftește. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Ai scăpat? ― Am scăpat de percheziție doar... ― Despre ce percheziție e vorba? Gruia, cu un mare efort, și-a adunat gândurile și a povestit profesorului tot ce a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dă, dar În traistă nu pune. Vorbele profesorului l-au scos din noianul gândurilor neclare. Ajuns la Maternitate, a avut norocul să fie Întâmpinat tocmai de moașa pe care o cunoștea. ― Bine ați venit, domnule doctor. Să vă dau un halat. Pe urmă, trebuie să vă spun că totul este În ordine. Doamna nu a mai făcut febră, iar băiatul se simte foarte bine. Vă mulțumesc pentru aceste vești. ― Când ieșiți, lăsați halatul aici, la intrare. Aceste vorbe au avut darul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ați venit, domnule doctor. Să vă dau un halat. Pe urmă, trebuie să vă spun că totul este În ordine. Doamna nu a mai făcut febră, iar băiatul se simte foarte bine. Vă mulțumesc pentru aceste vești. ― Când ieșiți, lăsați halatul aici, la intrare. Aceste vorbe au avut darul să-i repună În ordine starea sufletească. A urcat cu repeziciune și a intrat În salon... ― Bine ai venit, iubitule. Nu mai speram să vii În seara asta - l-a Întâmpinat Maria
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te caut. Cu pas alignit, omul a plecat după ce, Însă, cu zâmbet larg, l-a Învăluit pe Gruia Într-o privire părintească... Răscolit de vorbele lui Petrică, a ajuns În spital. Grăbit, a intrat În clinică. După ce și-a pus halatul, a bătut la ușa profesorului. ― Intră - a venit răspunsul... ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața și bine ai venit. Spune-mi, te rog, ce fac cei doi eroi? ― Sunt bine sănătoși. Vom vedea ce se Întâmplă mai departe... ― Există un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Infirmiera a Înțeles reacția „Arăpoaicei”... ― Fii liniștită, Stăncuțo. Te-am Întrebat și eu așaaa.... Când totul a fost după carte, infirmiera a Îmbiat-o: ― Acum, hai să mergem, să te vadă doamna soră șefă. Da’ Întâi să punem pe tine halatul aista mai gros, că altfel toți ochii bărbaților se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l primească în miliție!... sfârși Ticu, uitându-se spre celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se schimbă de halat și se duse să-i spună ceva celuilalt frizer, apoi plecară amândoi spre fosta cârciumă de pe Splai. Era o zi însorită, dar rece, și când ajunseră în Calea Victoriei cei doi frați avură surpriza să vadă trecând cu motoarele duduind niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am noi întâlnit prima dată... N-o fi cumva vreun agent provocator?... 2 Începea să se însereze când Stelian, însoțit de Ticu, suna la ușa fratelui lor vitreg. Le deschise, după câteva minute de așteptare, chiar Iorgu, îmbrăcat într-un halat de casă de culoare cărămizie și sprijinindu-se ușor într-un baston. A, voi erați! Bine-ați venit! Vă așteptam, le spuse el, dându-se la o parte, ca să le facă loc să intre. Își strânseră mâinile și se îmbrățișară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se fi comis fraude mai mici sau mai mari, vădindu-se treptat cum magazinul cooperației de stat fusese un fel de vacă de muls pentru omul pus să îl gestioneze. Extrem de neliniștit și de agitat, Ghiță Marangoci, înțolit cu un halat alb ca de felcer, pe care-și prinsese de ochii lumii legitimația de serviciu, se foia bezmetic între tejghea și rafturi, izgonind cu înjurături grosolane pe femeile și pe copiii care, neștiind că este inventar, voiau sa intre în magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dora înainte ca vizita să intre în salon. Profesorul pare mai înalt, mai zvelt, mai sever și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei", abia are timp Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei", abia are timp Dora să își spună, că interogatoriul începe. Este un interogatoriu scurt și destul de formal, căci profesorul privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să se revolte, să spună măcar ce îi trece instantaneu prin minte: "Normal, voi bărbații, tu profesore inclusiv, nu aveți cum cunoaște ceea ce noi, femei limitate, cunoaștem." Vorbele care îi ies din gură sunt însă controlate de distanța impusă de halatul scrobit închis până sub bărbie și nu își pot îngădui să folosească sarcasme : Cred că pot da nota șase, maximum șapte durerii pe care o simt acum. Dacă durerea este doar pe la mijlocul scării, vă mențineți decizia de a vă supune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
decizia mea bine precizată în această declarație de a nu mi se aplica terapii care să mă mențină într-o viață artificială în cazul în care... Ca într-o filmare cu încetinitorul, mica suită s-a oprit și oamenii în halate albe și-au întors chipurile spre Dora. Chipul profesorului este ca o mască rigidă, lamele ochilor albaștri parcurg în grabă hârtia întinsă de mâna tremurătoare a Dorei și o voce sarcastică, ridicată la un ton mai înalt decât cel folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
demnitate umană, declarație care nu slujește la nimic ! La nimic, m-ați înțeles ! ? Iar noi, medicii, suntem aici ca să prelungim, iar nu să scurtăm vieți. Obrajii profesorului s-au împurpurat ușor, iar cei ai Dorei au devenit mai albi ca halatul lui. Ea nu găsește nimic mai bun de bâiguit decât : Vă cer scuze, nu am vrut să spun că... Nimeni însă nu mai ascultă scuzele ei, căci suita a și ieșit din salon. Dora mototolește foaia inutilă care a declanșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ajut să treceți cât mai ușor peste această încercare. Sunt Alindora Bosch, medicul anestezist care vă are în grijă din acest moment până ce totul va reintra în normal. Dora reușește să-și elibereze privirea de presiunea pleoapelor fierbinți. Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
elibereze privirea de presiunea pleoapelor fierbinți. Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr ce îi înconjoară capul, are aceiași culoare cu a părului meu pe care îl vor rade ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
indicat și ușa interzisă s-a deschis cu o fâlfâire asemănătoare cu cea a aripilor unei păsări de noapte. În spatele ușii, o mică barieră și un afiș care îi invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în îndepărtata ei amintire. Alături, cel al anestezistei, al Alindorei Bosch, mai frumos, mult mai frumos dar distant, concentrat în citirea unei hârtii pe care o ține în fața ochilor. În spatele lor se ivește tinerețea chipului lui Nicolaï, urmat de alte halate albe pe care Dora le ghicește dar nu le vede. Vocea profesorului : Totul este în regulă, stimată colega ? În afară de febrilitatea ușoară : 37,9°, totul este perfect. Să vedem și plaga. Nicolaï iese din grupul compact de oameni îmbrăcați în alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dumneavoastră, domnule doctor... Și crucea ?... Tânărul intern realizează că în graba cu care s-a smuls odihnei din camera de gardă ca să fugă la căpătâiul bolnavei, nu a luat seama că mica cruce de aur, talismanul lui secret, este deasupra halatului. Păstrează aproape de inima lui, dar în cea mai mare taină, simbolul religiei în care s-a născut, acolo, pe valea Mariței... În el se confruntă fără încetare credința moștenită și cunoștințele dobândite în numeroșii ani de studiu al medicinei, știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]