2,290 matches
-
replicile aluzive nu îi sunt adresate lui, ci celorlalți, el nefiind prezent la desfășurarea reală a evenimentelor. Autorul a creat universuri paralele care, uneori, se suprapun sau se substituie reciproc. Dacă adapostul și personajele din el sunt doar rod al halucinației? Totuși există un fapt, care demonstrează contrariul - înainte de a intra în adăpost, Gore aude o femeie strigând pe cineva, iar în final, întorcându-se la fostul loc al adăpostului, o reaude pe aceeași femeie strigând: „Ionică! Unde mi-ai fost
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Iancu Gore, personaje centrale din Douăsprezece mii de capete de vite, respectiv La țigănci, care se întoarc în timp, iau parte la niște evenimente, apoi, revenind la timpul concret, nu-și pot explica cele petrecute cu câteva minute înainte. Extatice, halucinații (cf. gr. ekstatikos „transportat, tulburat“) sunt halucinații vizuale care au un răsunet afectiv pozitiv asupra individului, provocându-i prin conținutul lor o stare de extaz, în marea majoritate a cazurilor cu conținut mitic. Aceste halucinații se constituie în subiect pentru
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de capete de vite, respectiv La țigănci, care se întoarc în timp, iau parte la niște evenimente, apoi, revenind la timpul concret, nu-și pot explica cele petrecute cu câteva minute înainte. Extatice, halucinații (cf. gr. ekstatikos „transportat, tulburat“) sunt halucinații vizuale care au un răsunet afectiv pozitiv asupra individului, provocându-i prin conținutul lor o stare de extaz, în marea majoritate a cazurilor cu conținut mitic. Aceste halucinații se constituie în subiect pentru nuvela Nopți la Serampore, unde personajele au
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
cu câteva minute înainte. Extatice, halucinații (cf. gr. ekstatikos „transportat, tulburat“) sunt halucinații vizuale care au un răsunet afectiv pozitiv asupra individului, provocându-i prin conținutul lor o stare de extaz, în marea majoritate a cazurilor cu conținut mitic. Aceste halucinații se constituie în subiect pentru nuvela Nopți la Serampore, unde personajele au trăiri halucinante. Inconștintul colectiv este o parte a psihicului care poate fi deosebită negative de inconștientul personal prin faptul că el nu-și datorează existența experienței personale și
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
acaparează ochiul, ea îl copleșește, strecurând în conștiința noastră, uneori perfid, un joc al nuanțelor, al aparențelor. O privire e doar o versiune asupra lumii, nu epuizează pluralitatea ei, și de aceea lasă loc îndoielilor. Ochiul care "vede" are vedenii, halucinații, se poate înșela. Doar ochiul orb are o constantă: bezna. Ea poate fi străpunsă numai de viziunile "ochiului lăuntric". "Neînfrânata lor putere" de consumare a existenței, arderea, va fascina pe Ioana Em. Petrescu. Nu ochiul în extaz, ci ochiul ars
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
altceva. În această stă fericirea"". Blake a declarat: "Doresc să trăiesc pentru artă [...] sînt foarte fericit"64. Într-o scrisoare datata 19 februarie 1826, în care îl prezența pe Blake lui Dorothy Wordsworth, Crabb Robinson afirmă că Blake trăia în "halucinații permanente", "bucurîndu-se de o legatura permanentă cu lumea spiritelor El primește vizite de la Shakespeare, Milton, Dante, Voltaire și și și ... Mi-a dat în repetate rînduri chiar cuvintele acestora din conversațiile lor Picturile lui sînt cópii ale celor văzute în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el se comportă independent de soția lui. Macbeth, este fie total la cheremul prezicerilor vrăjitoarelor, fie la cheremul dorințelor perverse ale soției sale. Dramă lui personală este revelata în fond în scenele de ansamblu: scenă asasinatului, scena banchetului sau a halucinațiilor care sunt atacabile. Numai două arii din finalul operei sunt manifestări ale propriei voinți. În schimb, Lady Macbeth, are mai multe ocazii să și dezvăluie individualitatea să specifică și poate unică, în cavatine, arii, cântecul de pahar și scenă nebuniei
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nu-i... Reperele sînt deregulate, bulversate în sistemul coercitiv din care "eroii" au încercat să fugă. Vrînd să pășească în ținutul ademenitor al lumii aievea, Popeștii vor fi înghițiți de un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
își împrospătează "speranțele" cu "excursia în străinătate", după ce o strălucită strategie a chiulului îl reabilitează, chipurile!, în fața colegilor, asigurîndu-i (?) avansarea; ca antidot pentru o nouă cădere în gol se naște ideea creșterii unui "copil". Pe încetul iluzia se transformă în "halucinație" terifică, combătută de valul delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de încredere în realitatea ce ți se pune la dispoziție. Și soluția se dovedește a fi ineficientă și inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau ...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul. în mod firesc le refuzăm opțiunea, dar nu le putem refuza împrejurarea care, se-nțelege, nu are nimic comun cu patologia clinică
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
transpune într-un vis feeric. În acest univers virgin, adamic, au loc erupții intermitente ale unei infrarealități: întâmplări stranii, coincidențe misterioase, manifestări ale unor forțe oculte. O atmosferă înfiorată de neliniști ușor mistice se conturează din predilecția pentru vise premonitorii, halucinații provocate de stupefiante, manii blânde, morbide sau extravagante viziuni colorate. Prin fastuoasele descrieri, prin psihologiile complicate, prin sugerarea unei alte realități și prin utilizarea alegoriei și a simbolului, Oglinda fermecată se apropie de canoanele prozei poetice simboliste. Ultimele două cărți
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
Învie, oricât ar părea de ciudat, pe amândouă! Fie ca vederile sănătoase ale acestei Științe să ajungă să predomine, pentru că natura esențială a Filfizonului britanic și semnificația mistică ce sălășluiește În el nu pot rămâne ascunse pe veci sub o halucinație lamentabilă și rizibilă. Următorul lung Extras din opera Profesorului Teufelsdröckh ar putea lămuri situația, dacă nu În adevărata ei lumină, măcar În sensul care duce la ea. Este totuși regretabil că aici, ca și În nenumărate alte cazuri, ascuțita perspicacitate
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Prințul de aur suprapune o acțiune la timpul prezent unei reconstituiri istorice. Figura principală a narațiunii, domnitorul Constantin Brâncoveanu, apare atât în planul evocării istorice propriu-zise, în episoade cu inflexiuni baladești, cât și în cel al prezentului, în imaginația și halucinațiile personajului contemporan (un cercetător), care scrutează, în documente, pe teren și în propriile-i trăiri, o cale spre a înțelege misterul „prințului de aur”. Căutarea sfârșește în identificare: protagonistul din planul prezentului interiorizează destinul eroului istoric văzut ca simbol. Compozițional
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
de coșmar uzual, invadează spațiul liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final”. Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic”, un „rânjet spectral” și alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul și grotescul se învălmășesc. Treptat, halucinațiile descresc, lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe amare” și
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
și colab., 1987). Depresia juvenilă continuă cu depresia adultă (Ryan și colab.). În amândouă aceste forme, există dovezi ce atestă rolul important al factorului genetic. Printre simptomele cele mai comune ale depresiei în adolescență se numără retardarea psihomotorie/hipersomnia și halucinațiile (în special cele auditive). Cele mai frecvente comorbidități sunt tulburările de comportament, ADHD, tulburările anxioase, tulburările induse de substanțe psihoactive și tulburările de alimentație (DSM-IV-TR). Sindroamele și simptomele depresive Nu orice persoană care trece printr-o stare de depresie îndeplinește
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de factorii de stres sau de conflicte psihosociale care pot iniția și exacerba starea copilului. Câteva dintre manifestările acestei tulburări sunt problemele de echilibru, deglutiția dificilă (nod în gât), pierderea sensibilității (tactile), vederea dublă, orbirea sau surzenia, convulsiile (spasme) și halucinațiile. Atenție Chiar dacă individul pretinde că suferă de paralizie - de exemplu, a unei mâini (anestezia „în mănușă”) sau a unui picior (anestezia piciorului) - simptomele nu au evoluția neurologică normală (de pildă, zona paralizată se întinde doar până la încheietura mâinii sau la
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de scurtă durată. GHB (gama-hidroxi-butirat) Lichid incolor și inodor care poate fi amestecat în băutură GHB, ecstacy lichid, G-Juice, lichid X Dezinhibiție, dezorientare și confuzie; cunoscut ca și „drogul violului”. În caz de sevraj, individul suferă de anxietate, tremurături, delir, halucinații. LSD (dietilamida acidului lisergic) Pastile, capsule acid, timbru, microdot Pupile dilatate; tremurături; roșeață; frisoane; percepție distorsionată asupra timpului; depersonalizare. Efecte negative („bad trip”): paranoia, dezamăgire, anxietate și fluctuații de dispoziție. PCP (fenciclidină) Folosit adesea pentru a „lega” alte droguri (se
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
miraculoasă a existenței, întrepătrunderea dintre fantastic și real. Obscur, pierdut în, nerecunoscute de ceilalți, hierofanii, miracolul nu se refuză eroilor lui A. Cum realul e simplă fațadă, dincolo de care joacă altceva, cum observația fixează conținuturi ce scapă conștiinței (prin oniric, halucinații, nevroze), proza rupe cu tradiția realistă, purtând, în chiar acest efort, însemnele modernității. Romanele sunt proiecții ale unei ideale quête: emanciparea provizoriului către durabil și etern. Visul pe care, în Ochii Maicii Domnului, Vintilă Voinea nu vrea să-l piardă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Vitti (1998). Dacă romanul, în montura, situațiile și chiar cazuistica lui, este ceva obișnuit, în linia literaturii lagărelor cu emigranți (aici, Asylbeweber-i la finele anilor ’80), în schimb prozele scurte compun o atmosferă încărcată de mister psihologic, cu fibre de halucinație și cu acel amestec „simbolist” de glacialitate și incandescență, de voyeurism și morbideță estetizantă. În Scrisori către Monalisa, totul e limpede: tema spațiului închis, universul concentraționar, lume în care de la sublim la sordid nu este nici măcar un pas. Mizerie și
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
din dramaturgia lui B., nu prea e loc pentru variații de scriitură, chiar dacă autorul încearcă pe alocuri să încurce ițele ( Cine a ucis?, Oameni și umbre, Acuzarea apără, Hipnoza sau Contraspionaj, Insula spionilor, Șantaj, Regele pungașilor, Cercul morții, Pisica sălbatică, Halucinația și alte câteva, toate puse în scenă la diferite teatre din țară). Potrivit „mitologiei” caricaturale a epocii, tenebroșii infractori sunt trădători de țară, agenți ai spionajului străin, șantajiști, sabotori atentând la avutul obștesc. Urmăritorii, în schimb, lucrătorii Securității în speță
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
dintre starea de vis și cea de trăire concretă sau afectivă. Amalgamarea realului cu irealul, posibilă mai ales în starea de vis, refugiul în închipuire, fantezia fără opreliști se întâlnesc pe terenul comun al „jocului”. Saltul din realitate (alimentat de halucinație, viziune morbidă, tenebre) poate fi provocat și de alienarea în faze diferite, mergând până la nebunia clinică. Semnificativ este, din acest punct de vedere, faptul că manuscrisul primului volum de nuvele, Hanul roșu, purta inițial titlul Povestiri bolnave. Aici este povestea
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
cu lulele zise românești”, cum susținea Bolliac). Alexandru Odobescu a contestat într-un pamflet concluziile lui Bolliac. Sciții, tracii ș.a. inhalau într- adevăr fumul unor plante halucinogene, susținea Odobescu, dar nu folosind lulele. El a considerat că Cezar Bolliac are halucinații, lăsându-se purtat „prin regiunile închipuirii” de „fumurile archeologice ce ies din lulele prehistorice”. Odobescu a admis că în Europa de Vest (Elveția, Germania, Franța, Marea Britanie) arheologii au găsit într-adevăr pipe antice de lut, de fier sau de bronz, dar că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unei îndelungate izolări senzoriale (sensory deprivation), în întunericul și liniștea cavernelor și a încăperilor subterane în care se autoclaustrau. Constantin Daniel a susținut că „deprivarea senzorială” avea efecte halucinogene și entheogene. Pe de altă parte, el considera că astfel de halucinații ar fi foarte asemănătoare cu cele provocate de intoxicația cu anumite extracte vegetale psihotrope. Cu alt prilej - abordând tot problema „depri- vării senzoriale” -, autorul a admis probabilitatea ca fumigațiile cu Cannabis indica să fi fost de asemenea folosite de către preoții
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
temple consacrate lui Esculap s-au descoperit și pe teritoriul României : la Sarmizegetusa, la Apulum (Alba Iulia), la Ampelum (Zlatna). Inițial, bolnavul era supus unor „purificări” - prin băi, oncțiuni, fumigații -, după care era lăsat să doarmă în templu (incubatio). Datorită halucinațiilor, zeul invocat apărea în vis bolnavului, însănătoșindu-l sau indicându-i tratamentul de urmat. „Oracolele sunt date în timpul somnului”, scrie istoricul grec Pausanias în secolul al II-lea e.n, iar zeul „dă răspunsul prin vise” (Pausanias, Călătorie în Grecia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a putea zbura - scrie etnologul Gh. Pavelescu -, vrăjitoarele [se] dau pe corp cu o unsoare specială, care le face ușoare și le ridică prin horn în sus” (136, p. 256). I.P. Culianu era convins că, pentru provocarea orgasmului și a halucinațiilor privind „zborul magic”, vrăjitoarele își ungeau cu alifii halucinogene nu numai corpul, dar chiar și cozile de mătură sau limbile de meliță pe care încălecau. Strângând între coapse aceste bețe unse, principiile active erau mai ușor absor- bite „prin pielea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]