1,019 matches
-
-mpăratului și el a zis celui ce nu se mai sătura ș-o mâncat tot într-o noapte. El numa atunci s-a săturat, da pîn-în ziuă a și crăpat. Da el a mâncat așa cu lăcomie, încît și păreții hambarului i-o ros. Și s-o minunat Împăratul de-atîta putere. - Dacă mi-i be câte fântâne (se află la Curte) de apă, eu ți-oi da fata. El chiamă pe istlalt frate de cruce, care nu se mai sătura de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
etajul trei, la doi era locul de depozitare, iar la primul etaj se aflau rebuturile. Lipită de această clădire, pe care domnul Gonzalez o numea „creierul central“, era fabrica, un hangar de avioane de tipul celor care seamănă cu un hambar. Cele două coșuri care se ridicau din acoperișul de tablă al fabricii erau înclinate într-un unghi ce forma o imensă antenă de televiziune cu urechi lungi ca de iepure, antenă care nu primea nici un semnal electronic încurajator din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
are înclinație spre legi, poate scormoni prin memorie clauza adecvată. Vehiculele alea trebuie într-adevăr eliminate. E destul să le știu gonind pe undeva în noaptea aceasta întunecoasă, ca să fiu cuprins de neliniște. Fabrica este o clădire mare, ca un hambar, unde sunt valuri de stofe, mese de croit, mașini de cusut masive și cuptoare care asigură aburii pentru călcat. Efectul general este destul de suprarealist, mai ales când vezi, în acest decor mecanizat, Les Africains mișcându-se încoace și încolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sau cam așa ceva și astăzi abia dacă are un aspect urban. Străzile orașului, pe măsură ce traversează St. Charles Avenue și ajung în acest loc, se schimbă gradat de la asfalt la pietriș. E o mică așezare rurală care are chiar și câteva hambare; un sat pierdut, microcosmic, în mijlocul orașului. Prăvălia lui Mattie Ramble arăta ca toate clădirile din cvartalul în care se afla: scundă, nezugrăvită și imperfect verticală. Era ușor înclinată spre dreapta, înspre șinele de tramvai și râu, iar fațada ei părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
e altul, dar de zi. Plouă razele de soare; Oameni mari și mititei Pun belșugului temei. După ce ne umple traiul Cu licori și cu bucate, Furioasă-și rupe straiul Și plânge pe săturate. După ce ne umple carul Și cămara și hambarul, Cerne nourii prin sită, Ca mireasa părăsită. Îmbrăcată în mireasă, Poposește și la noi; Plouă stele de mătasă Și e rece ca un sloi. Are sticlă între pleoape, Face poduri peste ape, Fără lemn și fără cuie Face zid de
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
din trunchiuri de copaci, acoperișul fiind acoperit cu șipci de lemn, tencuită cu lut fin amestecat cu paie tocate, pe care erau pictate linii și alte desene. În afara sălii, încăperea principală, casa avea opt odăi. În interiorul incintei se afla și hambarul, și magaziile, și pivnița, toate comune. Odinioară curtea fusese o wara-hardhu, o tabără militară. În fața curții se afla o piață plină de iarbă, cu un singur stejar bătrân. La răsărit, la o distanță de o jumătate de milă, se ițeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
agitat. Era doar în izmene, iar părul lung îi cădea pe umeri. M-a luat aproape pe sus. Până la acel moment nu cunoscusem femei longobarde. Erau strânse toate în gineceu, un căsoi cu acoperișul jos, pe care-l luasem drept hambar. Stăteau printre războaie și alte instrumente de tors, coșuri pline ochi de lână și in, lăzi, dulapuri pline de pânze și de piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aur. De mai multe ori l-am ascultat povestind la curte miturile, legendele și istoria poporului său, învățându-i pe copii cântece și dansuri străvechi. Cunoștea taina vâscului, și se spunea că ar fi văzut spiridușii de lumină care păzesc hambarele; ghicea pentru femei noaptea în care să ducă două ouă sub teiul menit zeiței Freya, pentru a avea parte de fertilitate; spunea bărbaților când să mestece ghinde din stejarul sacru pentru a alunga farmecele care împiedicau sperma să rodească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mică de derbedei, foste slugi boierești alungate ori urmărite pentru cine știe ce mic furtișag. Trăiau de azi pe mâine, jumulind câte un trecător ori coborând în satele din jur, pe la gospodăriile mai înstărite, pe unde puteau să mai intre prin vreun hambar. Stătuseră ascunși cât Zogru risipise călăreții, apoi ieșiseră dintre tufele de lemn câinesc, încredințați că orice fusese trecuse de multă vreme. - Haide, urcați până aici să-mi dați o mână de ajutor, că nu va fi degeaba. Cuvintele sigure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că ar fi avut vreo intenție, ci a lăsat-o puțin din mână, cât să se scarpine, și a uitat-o acolo. Într-o dimineață de mai, au văzut-o niște călugări, care știau precis că locul ei era în hambar, și au încremenit de spaimă. Prin cetăți s-a răspândit zvonul că sufletul voievodului nu-și găsește liniștea pe lumea cealaltă și că va veni să se răzbune pe cei care îl trădaseră. Neglijențele lui Dionise au culminat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mergeau. Se îndreptau spre locul de desfășurare a Marii Conferințe anuale a Animalelor, unde în fiecare an se dezbătea un subiect care privea într-un fel sau altul animalele. Anul acela, tema anunțată era „Omul”. Conferința se petrecea în marele hambar, în care fiecare animal avea un loc rezervat și personalizat. Pe când găina și porcul au ajuns, câteva surate își ocupaseră deja locurile. Rățoi în frac, vaci în rochii de gală, măgari cu papion și tot felul de necuvântătoare soseau din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ani, de cînd am deschis o cutie de bere. CÎnd eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume Lisa Greenwood, În hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă pot abține să nu pufnesc În rîs, dar Jack continuă, cu ochii Într-ai mei. — N-am purtat niciodată nici una dintre cravatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fără Îndoială i‑ar fi strivit pe pietonii care i s‑ar fi aflat În cale. - Nebunul orașului, Îl botezase Rosamund. Nu va mai trebui să mă tem de el când mă duc sau mă Întorc de la farmacie. La vastul hambar de metal verde, Întins pe câteva mii de metri pătrați, care era aeroportul, Rosamund m‑a ajutat, pe mine, bolnavul, să mă instalez În scaunul cu rotile care mă aștepta. Ședeam În el, cu o senzație de imbecilizare și semnam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lăsat în ușa sălii de mese, mi-a spus să intru și să aștept. Apoi a plecat cu mașina lăsându-mă fără nici o pază. Am intrat, deși aș fi putut foarte bine să ies să colind din nou ținutul. În hambarul acela dezolant, singur-singurel, așezat pe o masă sub pictura murală, se afla Zâna-Mea-Cea-Bună. Wirtanen purta uniformă de soldat american - scurtă cu fermoar, pantaloni și cămașă oliv-maroniu, cămașa deschisă la gât, ghete de luptă. Nu avea nici o armă. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Ce să faci în plictiseala asta. Te mai interesezi de una, de alta“, se scuză cel din față. Irimia îi spusese direct. „Îți dă atelieru pentru că am eu nevoie de el, înțelegi? Nu mai am unde să fut. Garsoniera de pe Hambarului mi-au confiscat-o. Vor să mă bage la ilicit. Pictezi și tu, mă rezolv și eu, și toată lumea-i mulțumită. Nu mai stau cu morcovu-n conștiință că mă urmărește careva. Jos e ICRAL-ul. Câtă lume nu intră aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un păr lins și ochi încercănați. Noi nu ne putem permite realmente o casă în zona asta, s-a confesat femeia uitându-se la Hugo cu niște ochi căprui, îngrijorați. Dar ne-am gândit că am putea să cumpărăm un hambar și să-l transformăm. Sigur că da, i-a răspuns Hugo vioi privindu-i cum pășeau cu grijă printre dărâmături. Cei doi discutau cu voce scăzută, surâzându-și nesiguri unul altuia. Hugo s-a uitat la ei cu un dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o gură de mină. Nu știu, tot zicea băbatul. Probabil că e un chilipir. Eu nu mă pricep deloc la proprietăți. Într-un final, fata și-a croit drum, printre pietre, către Hugo. — E minunat, sincer, a zâmbit ea. Dar hambarul ăsta e un pic cam..., vocea i-a scăzut, ... scump. Ochii fetei au continuat să-i fixeze pe cei ai lui Hugo într-un fel foarte atrăgător. — Mă întrebam... oare ar trebui să-l cumpărăm? Vreau să spun: e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Osokozi și de cuplul de bătrânei. De ochii plini de încredere ai bătrânei. Hugo s-a uitat în ochii întrebători ai tinerei din fața lui și și-a amintit de Alice. A ezitat, luptându-se cu ideea că singura posibilitate ca „Hambarul Paradisului“, așa cum fermierul insistase să fie numit în pliant, să devină o minunată casă de familie era dacă familia în cauză era una de șoareci de câmp. —Dumneavoastră l-ați cumpăra, dacă ați fi în locul nostru? l-a presat femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
l-ați cumpăra, dacă ați fi în locul nostru? l-a presat femeia, uitându-se îngrijorată la bolovanii din fața ei. Hugo a continuat să tacă. Era clar că oamenii nu aveau nici cea mai vagă idee ce însemna să transformi un hambar și câte cheltuieli, eforturi și stres implica. Chiar și atunci când era vorba de un hambar care era chiar hambar, nu cum era ăsta - un morman de pietroaie inutile așezate pe un câmp în pantă, unde vântul de nord te pocnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la bolovanii din fața ei. Hugo a continuat să tacă. Era clar că oamenii nu aveau nici cea mai vagă idee ce însemna să transformi un hambar și câte cheltuieli, eforturi și stres implica. Chiar și atunci când era vorba de un hambar care era chiar hambar, nu cum era ăsta - un morman de pietroaie inutile așezate pe un câmp în pantă, unde vântul de nord te pocnea direct în față. Nu era imposibil ca procesul de descoperire a ceea ce însemna o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a continuat să tacă. Era clar că oamenii nu aveau nici cea mai vagă idee ce însemna să transformi un hambar și câte cheltuieli, eforturi și stres implica. Chiar și atunci când era vorba de un hambar care era chiar hambar, nu cum era ăsta - un morman de pietroaie inutile așezate pe un câmp în pantă, unde vântul de nord te pocnea direct în față. Nu era imposibil ca procesul de descoperire a ceea ce însemna o astfel de întreprindere să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru a fi îndepărtată rapid și cu cruzime de descoperirea că apelantul era Neil. Care părea foarte supărat. Ducându-și copilul care se foia de zor către salonul de așteptare, Hugo a simțit că buna dispoziție i se risipește. A, hambarul care trebuia transformat. Da. — Ce s-a întâmplat? a vrut să știe Neil. Nu te-ai mai întors la birou. L-au cumpărat? —Ăă, nu prea. A urmat o tăcere de rău augur. După care s-a dezlănțuit furtuna. —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
c-au auzit că ești foarte bun, a adăugat Neil ridicând o sprânceană. —Așa cum și sunt, a replicat imediat Hugo. Nu-ți aduci aminte de casa-vagon? — Eu îmi aduc aminte de câinele ăla. De nenorociții ăia de galoși. Și de hambarul care trebuia vândut fără nici o problemă. Shauna, care trăgea cu urechea ca de obicei, a început să rânjească. Hugo i-a ignorat și și-a concentrat atenția asupra notelor care se refereau la evaluarea casei. A fluierat. —Uau! — E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ai fost de rahat. Tot ce ai atins în ultima vreme s-a transformat în rahat. Trebuia să punem mâna pe comisionul de la depozitele alea când ai apărut tu, cu pungi în picioare. Până când n-ai intrat tu în peisaj, hambarul ăla era o vânzare sigură. Apoi a fost chestia cu câinele. Iar cu casa asta nenorocită - clientul te-a cerut pe tine în mod special. La ce alt avantaj mai grozav puteai să speri? Dar tu ai făcut-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și mă Înțelegi? Da. Gata. Am ajuns. La treabă! Iar s-a dus, cine știe pe unde, Ciocio; iar a umplut, Costruș, mașina, cu știuleți de porumb. Și au făcut, În ziua aia, patru drumuri. Și zilele au trecut. Primul hambar, de un vagon, după spusele patronului, a fost umplut, până sus de tot, la acoperiș. Al doilea era la mai bine de jumătate, Încărcat, când, a poposit, la locul din care colaboratorul umplea, din nou, AROul, o mașină, ca oricare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]