10,331 matches
-
sufletul sentimentele eroilor mei". Romanul "Singur prin viață", așa cum ne spune autoarea în "Cuvânt înainte", a avut ca izvor de inspirație destăinuirile unui cunoscut. Astfel, a plecat de la fapte reale, dar drumul până la creație a fost străbătut de autoare cu harul ce l-a primit de la Pronia Cerească și a dat naștere unui roman de ficțiune. Alcătuit din două părți, romanul prezintă două destine umane aflate parcă sub blestem, doar cu câteva episoade mai luminoase în viața lor. Prima parte poartă
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
2016. La mijloc de Ianuar, sub clar de lună, când bucium alb răsună-n Ipotești, din noaptea veșniciei se arată Luceafărul și tremură-n ferești Să ne-amintească de, Emin, poetul ce-a stat, cândva, cu Dumnezeu la cină și har primea-n cuvânt, să-i fie hrană, în trecerea lui scurtă, spre lumină. Să ne-amintească de acel poet ce-a odihnit, ades, lângă izvoare, sau pe sub plopii, și-astăzi fără soț, ori pe sub tei, când da lumina-n floare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
zestre în cuvânt ... Citește mai mult La mijloc de Ianuar, sub clar de lună,când bucium alb răsună-n Ipotești,din noaptea veșniciei se aratăLuceafărul și tremură-n fereștiSă ne-amintească de, Emin, poetulce-a stat, cândva, cu Dumnezeu la cinăși har primea-n cuvânt, să-i fie hrană,în trecerea lui scurtă, spre lumină.Să ne-amintească de acel poetce-a odihnit, ades, lângă izvoare,sau pe sub plopii, și-astăzi fără soț,ori pe sub tei, când da lumina-n floare.Să ne-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
ianuarie 2015. Nu se întâmplă pentru-ntâia oară Când cornul Lunii sună-n Ipotești; E ceasul când Luceafărul coboară Să lumineze cerul din ferești. E ceasul când, în mână cu o pană, Un tânar sta cu Dumnezeu la cină. El har primea-n cuvânt să-i fie hrană În trecerea lui scurtă spre lumină. Un boț de lut cu sufletu-n credință Râvnind un zbor rebel de albatros S-a dăruit în tot cu prisosință, Dar crucea i-a fost grea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
-n ... Citește mai mult Nu se întâmplă pentru-ntâia oarăCând cornul Lunii sună-n Ipotești;E ceasul când Luceafărul coboarăSă lumineze cerul din ferești.E ceasul când, în mână cu o pană,Un tânar sta cu Dumnezeu la cină.El har primea-n cuvânt să-i fie hranăîn trecerea lui scurtă spre lumină.Un boț de lut cu sufletu-n credințăRâvnind un zbor rebel de albatrosS-a dăruit în tot cu prisosință,Dar crucea i-a fost grea, drumul spinos.Ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
faptul că au trăit din plin afirmația lui Paul Valery: ,,Omul care scrie nu e niciodată singur.” Încrederea în forța cuvântului a făcut-o pe Manuela Cerasela Jerlăianu să spună: „știu că o simplă sintagmă poate schimba sau ghida omul”. Harul cu care ei au fost înzestrați, răbdarea, dăruirea și neostoirea au transformat neșansele vieții lor într-un univers original, cu totul special, înnobilându-l cu virtuți artistice care respiră prospețime lirică. Referindu-ne la tematica acestui volum de poezii, remarcăm
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
au celebrat-o în creațiile lor. Vasile Alecsandri spunea că limba noastră este: „tezaurul cel mai prețios pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul sacru lăsat de generațiile trecute”. Poetul Nichita Stănescu mărturisea: „Patria mea e limba română", iar harul poporului nostru a scos la lumină multe proverbe și zicători pline de învățăminte din bătrâni. La loc de cinste stă făuritorul limbii române moderne, genialul nostru poet național, Mihai Eminescu, al cărui grai a îmbrăcat haina celor mai înalte idei
SĂRBĂTOAREA LIMBII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380795_a_382124]
-
fi trebuit ca Părintele să fie mort, dar sfinția sa era foarte în viață. Ce imagine plină de învățăminte! Un om în Hristos mai puternic decât moartea! O torță vie a lui Dumnezeu celui Viu! Un foc arzând de dragoste și har!”<footnote Viața Părintelui Gh. Calciu, p. 312-313. footnote>. Găsirea trupului Părintelui Calciu neputrezit, după șapte ani, în decembrie 2013, nu este o mirare, ci un miracol; conform doctrinei ortodoxe de canonizare a sfinților, trecerea sa în rândul sfinților este firească
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
o cercetare pusă în valoare prin scris, prin verb într-o manieră superbă și impresionantă. Mi s-a părut, citind-o și recitind-o, că ceva divin s-a pogorît pentru Ion Vartic. Că l-a ocrotit, i-a dat har, putere, liniște și lumină. Chiar și lumina pe care Bulgakov și-o interzice în carte, nu-i permite Maestrului accesul la ea. Toate cărțile profesorului Ion Vartic au ceva formidabil în relația cu mine, ca cititor. Sînt nu doar documentate
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
în anii din urmă, grație eforturilor celor apropiați, au putut fi audiate prime audiții dintre partiturile rămase în sertar. Este adevărat, cu Jupiter nu poti sta în fiecare zi la masă. Nu se bucură de acest privilegiu nici măcar cei aleși. Harul divin al creației nu pogoară în fiece clipă. De-a lungul anilor a lăsat câteva lucrări ce pot fi apreciate în mod absolut, lucrări ce rămân în conștiința publică. Sunt capodopere ce pot fi considerate atât în ce privește planul măiestriei componistice
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
gară enormă în care călătorii așteaptă, în sunetele orgii, cuvântul preotului. Jos, într-o încăpere de la demisol, o mică oaste formată în majoritate din intelectuali români, celebrează în smerenie liturghia devenită ad-hoc, prin voința Domnului, nunta ori nunta transformată, prin harul Divin, în liturghie. Sus, messa. Jos, axioane, catavașii, chinonice și imnuri. Sus, Buxteude, Bach, Mendelsohn. Jos, cânturile bizantine în câteva din glasurile octoihului. Sus, turiști, blitz-uri, pliante. Jos, credincioși plini de speranțe, dar și de frica lui Dumnezeu. Sus
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
verzi, aceste personaje incolore și inodore se tot străduiesc să deconstruiască miturile și marile momente naționale. Incoerența logică se vede acum concurată de frauda argumentativă. Suntem din nou unici în Europa: în interpretarea acestor avocați ai neantului valah lipsiți de harul imprecațiilor cioraniene, istoria noastră nu are continuitate și nici substanță. Am fi, singuri în lume, un mare zero; sau poate chiar insula minus într-un ocean de realizări. Să presupunem, prin absurd, că așa ar sta lucrurile: ce ar reprezenta
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
Asta înseamnă că, prin cunoaștere, nu numai că putem pricepe taina dumnezeiască, caz în care taina, cunoscută fiind, nu mai este taină, dar în plus cunoașterea aceasta este o chezășie a mîntuirii noastre. Așadar, nu credința e condiția mîntuirii, nu harul e cel fără de care nu ne putem izbăvi, și cu atît mai puțin faptele ar fi acelea de care ar atîrna soteria noastră, ci cunoașterea de către om a divinului. Cunoașterea e garanția salvării credinciosului din această lume coruptă, a cărei
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
că a fost cineva care să o creadă - Ťanticameră a religieiť, locul cel mai apropiat de credință...". Și încă un fapt esențial. Critica estetică pe care adepții abstractizării prin metodă o suspectează de frivolitate, sărăcie, retardare, e, acolo unde există har, un gen bogat, debordînd de materii sub astrul libertății asocierii lor: "Critica nu trebuie să-și refuze nimic... Este genul (sau ar trebui să fie, dar nu e decît rareori) proteic prin excelență. Cum s-a spus că e romanul
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că un sânge Din rană înflorita între coaste de cruce... Liniștea încă mai tropotește prin poeme străine. Ai grijă! Viața și-a pus mănuși de mamoș. După supliciul tăcut Alter Ego urca în cerul Ce se oglindește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să iși poarte-n timp calvarul Glăsuit de cucuvele. Cartea Sfântă, în Lumina, A întors o filă nouă; Crucea înroșește ouă Care-ascund era creștină. Ziua crește dintr-o rază, Soarele din ea se naște, Moartea piere-n prag de Paste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cine ne-a strîns în brâu de confrerii și care muze-n nopți de curara ne-a dat condeiul - amândurora? nu-i nici-o lege, prietenii nici nu-s de printre puiii lumii mai presus, numai că Domnul, cel ce-mparte harul, ne-a dat în plus nesomnul și...paharul. nesomnul să fugim prin lumi străine, paharul să sorbim licori divine și sufletul, ștergar de mângâiere al frunților turbatei noastre ere. acum, c-am spus la lume cine ești eu te-aș
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
peste frunți; ține-te drept, c-o să le joci la nunți și dac-o fi bătrân - și o să fii, sunt și pe-acolo flori de bucurii, dar pân-atunci, ia umple râs, paharul; să-ți ție Domnul casa ta și harul! AXIOMA Prof. doctor MARIAN BARBU Socratele meu pescuiește într-o axioma foarte rotundă pune momeală metafore cu incertă lungime de undă dimineață arar mă salută fiindcă de obicei este absent dar jonglează bine cu logică și cândva o să-l las
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
că lipsa lor personală de talent va fi distrusă de lipsa de talent a vecinului" - scria tatăl meu într un eseu.) A nu fi cunoscut invidia și ranchiuna, a nu fi trebuit să le învingă, e cred mai mult un har decât un merit. Defectele sau sentimentele care definesc un om depind în mare măsură de grimasele care agitau figurile celor din preajmă pe când era copil. Nu simțea nevoia de a-i micșora pe oameni. Dimpotrivă, după cum am mai spus-o
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
Refacerii, Guvernul lui Averescu a preluat spuma sărăciei noastre. Astfel, s-a întocmit un fond nu prea important, dar suficient pentru a îmbogăți pe câțiva în frunte cu Tăzlăuanu - Iliescu - Brânceni și - nu sunt sigur - unul, Jenică Athanasiu. Tăzlăuanu avea harul nefast al românului. Cumpăra acțiuni, hârtii care intrau în lichidare. Astfel în câțiva ani a "topit" vreo două sute de milioane (cam un milion de dolari aur). încruntat, umflat în pene, avea o gravitate de ministru. Nevasta lui, urâtă foc, nu știu cum
File de istorie (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10599_a_11924]
-
a revelat și pe care astfel ni-l împărtășesc" și nouă: "Lucrarea artiștilor, aici convocați, mărturisește strădania de a împămînteni însemnele Cerescului, Sacrului. A picta starea de extaz, momentul de iluminare, clipa Revelației. A-l aduce pe privitor în intimitatea Harului, a stării de Grație". Starea de spirit a poetului e, la rîndu-i, pietatea. Dacă maeștrii în cauză "se roagă pictînd", acesta mărturisește smerit că n-a făcut altceva decît a încerca să transpună rugăciunile lor din limbajul pictural într-unul
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
Sa/ ni-L vădea negreșit./ Cu atît mai anevoie de explicat zăbava,/ amînarea de a-L recunoaște,/ prelungită pînă la frîngerea pîinii/ însemnînd frîngerea de sine" (Caravaggio: "Cina din Emaus"). Relația efemerului cu absolutul nu e cu neputință atunci cînd harul face posibil contactul lor, mîntuind efemerul nu doar în înțelesul strictei convertiri spirituale ci și în cel al absorbției sale în substanța creației ce se așează la rîndu-i sub eterna lumină a ochiului divin: "Iată o provocare căreia/ prea puțini
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
descompunere/ a glucidelor. în fascicule. Erezii,/ anateme: vase lemnoase împietrite în fața/ Ispitei - unde/ se ascunde Muma Pădurii?" (Iad, mare propășire). Liviu Ioan Stoiciu: un tînăr transformat cîndva de Muma Pădurii într-o stană de piatră, reînviat de Zîna bună a harului poetic.
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că un sânge Din rană înflorita între coaste de cruce... Liniștea încă mai tropotește prin poeme străine. Ai grijă! Viața și-a pus mănuși de mamoș. După supliciul tăcut Alter Ego urca în cerul Ce se oglindește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să iși poarte-n timp calvarul Glăsuit de cucuvele. Cartea Sfântă, în Lumina, A întors o filă nouă; Crucea înroșește ouă Care-ascund era creștină. Ziua crește dintr-o rază, Soarele din ea se naște, Moartea piere-n prag de Paste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]