2,384 matches
-
libertate. Pot să imaginez ce vreau, pot să dau ce clarități sau umbre am chef, pot să decupez la infinit fragmente desprinse de realitate. Sfîrșitul anului își prelungește vlăguiala în începutul cel nou. Mi se pare că n-avem nici un haz. Noi, cei de azi. Că ne tîrîm și că habar nu mai avem să trăim, să ne bucurăm de cel/cei de lîngă noi, de ce este ieșit din șabloane, de nebunia și fascinația detaliilor vieții. Totul este de consum. Însăși
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
sine die a propriilor mele proiecte literare. Debutasem în revista Tânărul scriitor (IV, nr. 9, sept. 1955), cu o schiță satirică. Alte încercări erau de aceeași factură, în proză stilul pamfletar fiindu-mi mai la îndemână, mereu tentat să fac haz de necaz. Numai că atunci acest gen literar nu era defel agreat, formele lui de manifestare ținând de periferia tiparniței noastre. În acest context, mi s-a părut mai onorabil să ucenicesc în atelierul dlui Rebreanu, fără să ajung niciodată
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
pe cine interesează? Cel puțin acum. Noroc că post-mortem mai avem o șansă" (p. 167). Am insistat pe drama scriitorului înăbușit în activitatea istoricului literar și mi-a rămas prea puțin loc să arăt modul în care Niculae Gheran face haz de necaz, cum spusese el însuși că și-ar defini specialitatea atitudinii epice. Proza lui satirică e memorabilă. Rezum două-trei texte. În prima parte a volumului, Niculae Gheran scrie pornind de la diferite secvențe biografice rebreniene. Un episod evocă dialogul epistolar
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
de uzurpare dadaistă și ritualizare păgână. Pictorul Ion Nicodim, cel al abstracției sublimate în monocromii de azur, cel din anii '70, ori cel al marilor pânze abia atinse cu angobe de argilă, plămădește acum, în tridimensional, arătări compozite pline de haz rustic. Nicodim, întors spre Ťțară, țăran, țărânăť, practică o Ťars combinatoriať din instalaționism, artă obiectuală și sculptural eteroclit. Artistul avea o autentică nostalgie a ruralului, după un lung periplu occidental început în 1968, reîntoarcere melancolică, dar nu lipsită de humor
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
racla lor de lut, în anul 2000, la Muzeul Național al Agriculturii din Slobozia, sunt coconi înfășați în coji de ouă încondeiate de Paște. Adam și Eva, din 2004, personaje golemice din bușteni ciopliți la bardă, prinși cu scoabe, capătă haz și forță expresivă prin bricolăi de varii fragmente. Dar liantul, la propriu și la figurat, al etapelor creației lui Ion Nicodim, de la inimile de chirpici înălțate pe herme conice, la cartea de pământ dedicată lui Cioran, până la chivotul cu coconi
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
de o parte, orice revoltă presupune un elan mai mult sau mai puțin entuziast, fanatic, iar românul este nu numai incapabil de fanatism, ci, mai mult, fanatismul îi repugnă și - mai mult chiar - i se pare ridicol și îi trezește hazul; pe de altă parte, pentru că teroarea care pare, văzută din afară, insuportabilă, ricoșează în realitate pe suprafața alunecoasă a ironiei populare, nereușind să pătrundă în interior, nereușind o presiune interioară pe măsura grozăviei ei istorice. Deci, revolta nu se produce
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu umbre, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împetrite!) Cu doamne-n-voalate ('n palid, o, valuri împietrite!)" (p. 31). De tot hazul este proza In care debutează în stilul unui discurs critic modern sufocat de cuvinte alcătuite cu prefixul "in" (ineficace, inactual, inacceptabil, inconsistent, inutil, inalterabil, inuman, inacesibil, indecent, invalid, incomod, incomparabil etc.). O simplă pauză introdusă între prefix și restul cuvântului
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
cu hapca sau harponul, nici nu-l hăituiau cu vreun harapnic, necum să-l hărtănească, hain cu herestrăul; ci-l hrăneau, hoțește, cu himera (sau halvița) hedonismului hârtiei, - hăul căreia hârșâitor, se holba halucinant, hipnotizându-l..." (p. 46). Plină de haz este Parabola presei în care, pentru a contracara lipsa de credință a oamenilor, Infernul și Paradisul își trimit pe pământ agenți de publicitate. Aceștia organizează reuniuni de "advertising extra-temporal", celestial și diabolical promotion, iar în final se hotărăsc să facă
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
a fost chiar atât de eroică. Atunci apare întrebarea dacă într-adevăr a existat vreo revoluție. Și pentru că, din perspectiva prezentului, această revoluție a eșuat, atunci care sunt vinovații? Filmul e impregnat de un umor negru, din categoria "a face haz de necaz". Certurile celor din studioul televiziunii ca și certurile casnice provoacă râsul, dar mai ales surâsul melancolic. Pentru că suferința oamenilor e alta decât vorbăria lor, o trăncăneală mai mult bucureșteană decât una de la Vaslui. Uneori comicul e ușurel, se
Comedie neagră despre Revoluție by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9907_a_11232]
-
românească actuală aș spune că scriitorul cu care acest Alex Ștefănescu (autorul de "literatură memorialistică") se înrudește este Radu Paraschivescu. Multe din paginile Jurnalului secret ar putea figura, fără probleme, în Ghidul nesimțitului și viceversa. Ceea ce nu reduce cu nimic hazul, acuitatea și justețea observațiilor lui Alex Ștefănescu. Iată, cum arată în viziunea criticului un top al prostului gust în viața publică românească: "Gestul tandru-tovărășesc cu care Ion Iliescu le prinde pe femei de antebraț, în timpul conversației. Dantura completă, ca un
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
pe nimeni. Puțin îi pasă că actorii nu au conservator... îi freacă de o mie și una de ori. În afara baritonului care îl interpretează pe Gianni Schicchi, Sandor Arpad, minunat, o prezență cu clasă care și joacă cu poftă, cu haz, cu pricepere actoricească, și a tenorului Pataki Adorjan, Rinuccio, necopt încă pentru acest rol, restul distribuției este formată din actorii Teatrului Maghiar din Cluj: Zita-Vindis Andrea sau Skovran Tunde, Simone-Bogdan Zsolt, Ciesca-Peter Hilda, Notarul-Bacs Miklos, Doctorul-Dimeny Aron, în una dintre
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
sînt mici nuclee dintr-un discurs profund despre actorie. Despre meseria asta și relația cu jocul, cu pofta de joc, despre relația directă cu scena, cu spectatorii. Despre open mind și prospețime. Despre rigoare și finețe. Un moment de un haz nebun, de comedie veritabilă. "OO!" este o formă de inițiere. Deopotrivă a actorilor din trupă, dar și a fiecăruia dintre cei care privesc. Este, la început, un concert pe două voci de cor. Din fiecare, se desprind vocile protagoniștilor din
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
mitropolitului, cu un potcap grecesc pe cap camilafcă - Elefteriade îmi atrage atenția, în scrisoare, că băiețelul cu ceva ca o icoană în brațe este el, la opt ani - se zugrăvise acolo ca Velasquez, cu Meninele celebre. E un ulei de haz și de o expresie coloristică, rară... Pelerinul, tabloul suprarealist, are ceva din ce scrie criticul portughez Antonio Beata (1975): "Emoțiile grecului sunt o disciplinare a rațiunii, - adusă de rațiune". Este exact! Elefteriade face o artă cu emoțiile strunite de o
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
Cristian Teodorescu Unde e Silviu Brucan să facă haz de marea busculadă a foștilor aliați? Unde e Amedeu Lăzărescu să-i cheme la ordine pe liberali, cu vocea lui neînduplecată, dinainte de a fi fost dovedit că a făcut poliție politică? Ce-o fi făcînd "profesorul" Măgureanu, cel care ne-
Noua distribuire a rolurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9151_a_10476]
-
vreodată, de ce actori cu har, destul de rari pe anumite regsitre, să spunem, sînt lăsați pe dinafară, uitați de regizori, prea puțin folosiți, prea puțin văzuți. Monica Ristea este una dintre actrițele noastre cu enorme disponibilități, cu o rigoare aparte, cu haz, cu un dramatism emoționant, o parteneră excepțională. Am văzut din nou toate astea acum, în "Geniul crimei", unde o joacă pe Shirley. Relația cu Nicu Mihoc este una veche, solidă, pe care o urmăresc cu plăcere și interes de cîte
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
echilibru pentru partenerii săi și, deopotrivă, cel care știe să mărească ritmul, să controleze tensiunea dialogului, intensitățile poveștii. Nu e simplu deloc. Dar cînd ai alături actori ca Monica Ristea, Cristina Toma - proaspătă, într-o formă bună, tonică, cu mult haz în Amanda, personajul "diabolic" și revanșard, o plăcere să o revăd după atîția ani - Cătălin Mîndru(Stevie) și Theo Marton(Phillie) nu mai pare complicat. Pe cei doi actori tineri îi știu prea puțin, dar m-am bucurat din plin
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
Facultatea de Filosofie, și 1987, cînd am plecat în Franța, m-am mutat de cel puțin vreo zece ori. La început, am stat la Căminul de studenți din Panduri, lîngă Academia Militară. Eram opt băieți în cameră și situația avea haz. Mașina mea de scris "Erika" de la Rădăuți îmi lipsea. Scriam versuri și scurte "drame" absurde pe caiete dictando, după miezul nopții, în sala de lectură a căminului. Un an mai tîrziu, m-am mutat "la gazdă", nu departe de Panduri
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
chiulul masiv de la școală și înșurubările ingenioase în cozile comuniste, poante nenumărate, făcute în interiorul găștii și apoi, în cercuri tot mai largi, pe seama cunoscuților și necunoscuților, prietenilor și nesuferiților... O expediție bahică în boxa părinților lui Paganel este de tot hazul, având și ceva inițiatic, de confrerie adolescentină în decor gospodăresc: "Când la Văru' era groasă, mergeam la Paganel în boxă. Mai cu fereală, să nu ne bunghească vecinii, niște moșnegi bășinoși, pârâcioși ca la grădiniță, foști conțopiști de tot căcatul
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
Teodora Stanciu Teodora Stanciu - Stimată doamnă Profesor, cineva din familia dvs. s-a ocupat de arborele genealogic, nu-i așa? Zoe Dumitrescu-Bușulenga - Da, e adevărat. Spre marele nostru haz. Noi ne amuzam când unchiul meu, fratele mai mic al tatălui meu, colonelul Dumitrescu-Jipa, a făcut un arbore genealogic, după foarte multe cercetări. Fiindcă el era singurul care-și adăugase la nume și numele străbunicului, care, neavând băieți, i-a
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
credincioasă și care a murit la noi, la bătrâneți foarte adânci. Și foarte bine dresată. Când primea musafiri, era adorabilă Neaga! Ea era țărancă, dar așa se șlefuise, încât atunci când primeam musafiri își punea mănuși albe. Era adorabilă! Avea un haz, un humor! Iar foarte mult folclor de la ea am învățat. Știa atâtea basme, știa atâtea snoave, atâtea lucruri extraordinare! Și Neaga mă lua, întâi în brațe, apoi de mânuță, când am început să merg, și mergeam la biserică, la Precupeți
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
am pus adresa: ...Strada Muncii nr. 9. Nu-mi dădusem seama, venind aici, să scriu... să muncesc, și trecusem la expeditor strada Muncii, parcă dinadins, iar criticul clujean, știind că eram aici spre a lucra... spre a munci..., făcuse un haz nespus de potriveală... și ce se amuzase pe chestia asta... Dar nu-i pomenisem nimic de Sgarbura; că eu scriam pe malul Sgarburei, al acestui biet, discret pârâiaș... * Pe vremuri, un funicular trecea peste valea Sgarburei chiar deasupra străzii Muncii
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
Teste peste teste, percheziții peste percheziții, detectoare de minciuni și infidelități conjugale se intersectează sub ochii vigilentului comisar Stancu. Principalul suspect e mereu distratul Macedonski. Adevăratul vinovat, care se autodenunță, spre stupefacția tuturor, verișorul acestuia. Adică Vlad Zografi. Până aici hazul e nebun, iar actanții sunt hazoși. De aici încolo, o dată cu scena în care toți presupușii cunoscuți ai criminalului deconspirat sunt înșirați complet, cu nume, adrese și posibile, algoritmice, numere de telefon, totul devine o fantasmagorie teribil de amuzantă. În sfârșit
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
de tot felul. Situat pe granița foarte îngustă care separă comicul de tragic, romanul Gabrielei Gavril seamănă până la un punct cu filmele lui Lucian Pintilie, Emir Kusturica sau Cristian Nemescu. O privire exterioară pune în evidență o Românie de tot hazul, originală, dar și recognoscibilă, în același timp, în grotescul ei cotidian. Privit din interior, același peisaj pare dezolant prin mizele minore care consumă energiile oamenilor, lipsa de substanță a relațiilor umane și, nu în ultimul rând, dificultățile de comunicare, chiar
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
fi rătăcit toate reperele. Deși bavardajul caracterizează mai toate personajele Gabrielei Gavril și se trăncănește enorm de-a lungul întregului roman, comunicarea propriu-zisă tinde spre zero. Fiecare personaj pare a vorbi singur, fără nici o legătură cu replicile interlocutorului, deși au haz și uneori sunt pline de expresivitate, cuvintele se scurg printre degete și în urma lor nu rămâne nimic. Discuțiile dintre oameni nu au mai multă consistență decât întâmplările din vis, de aici un anumit aer de lunatic al eroului care intră
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
vedea evitat, dar nu mai mult decât atât. Prieteniile erau tolerante, antipatiile la fel. Falsele idealuri nu măturau încă lumea întreagă, cu aripa lor candidă sau uniform smolită; duelul de idei se încheia de cele mai multe ori cu o vorbă de haz. Înțeleptul, care încă servea de model, se mulțumea cu venituri potrivite, atât cât trebuia să trăiască decent; mult mai puțini decât astăzi erau dispuși să se arunce în vâltoare, cu gesturi și apetituri de carnasier. Existau desigur și aceștia, dar
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]