924 matches
-
și, mai ales, obsesia sa - cosmică, aș putea spune - de a duce până la capăt „Dezvoltarea”: a produce și a consuma. Portretul-robot al acestui chip încă alb al noii Puteri îi atribuie vag acesteia trăsături „moderne”, datorate toleranței și unei ideologii hedoniste perfect autosuficiente, dar și trăsături feroce și substanțial represive: într-adevăr, toleranța este falsă, pentru că, în realitate, nimeni nu a trebuit să fie vreodată atât de normal și de conformist cum este consumatorul; cât despre hedonism, acesta ascunde în mod
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
planează umbra diferitelor bilețele scrise de Sossi 6, bilețele care, la o analiză lingvistică, mi s-au părut atât de lipsite de sinceritate și de umanitate, atât de infantile, încât justifică orice suspiciune. (...) Propaganda televizată a noului tip de viață „hedonist” a determinat triumful lui „contra” la referendum. Nu există nimic mai puțin idealist și religios decât lumea televiziunii. Este adevărat că în toți acești ani cenzura a fost operată de Vatican. Numai că Vaticanul nu a înțeles ce trebuia și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și în limbajul comportamental al realității. Eroii propagandei televizive - tineri pe motociclete, fete cu pastă de dinți - proliferează în milioane de eroi analogi, în realitate. Prin faptul că este perfect pragmatică, propaganda televizată reprezintă latura obișnuită, comună, a noii ideologii hedoniste de consum: este așadar extrem de eficientă. Dacă la nivelul voinței și al conștiinței televiziunea a fost, în toți acești ani, la dispoziția creștin-democrației și a Vaticanului, la nivel involuntar și inconștient, ea a fost în schimb în serviciul unei noi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
formează astăzi, în Italia, mozaicul fascist, au sens „numai” cele care sunt manevrate de către CIA și de alte forțe ale capitalismului internațional, dedicat în exclusivitate cuceririi de noi piețe, adică de națiuni vesele, suficient de libere, suficient de tolerante, perfect hedoniste, deloc militariste și deloc religios-conservatoare (tendințe care ar fi incompatibile cu consumul). Poate exista un caz limită, cum ar fi Chile. Aici este nevoie de forță și de o întoarcere provizorie la fascismul clasic. În schimb, există cazuri, cum este
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
s-ar desfășura timp de un an o activitate sinceră, curajoasă, obstinată de propagandă a acestor mijloace, sarcinile nedorite s-ar reduce în mod hotărâtor. Tu însuți spui că în lumea modernă există două tipuri de cupluri: cele burgheze privilegiate (hedoniste), care „concep plăcerea distinctă și separată de procreare”, și cele populare, care, „din ignoranță și bestialitate, nu ajung la o asemenea concepție”. Ei bine, eu puneam ca o primă condiție a luptei progresiste și radicale tocmai asta, pretenția de a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascismul nu ar mai fi posibil astăzi decât într-un proces regresiv violent (prin care să se întâmple în toată țara ce s-a petrecut în Reggio Calabria): dar atâta vreme cât puterea imobilizează și leagă de sine „masele” prin acea ideologie hedonistă despre care oferă iluzia că ar fi realizabilă (și pe care, într-adevăr, în ceea ce privește bunurile inutile, a putut s-o facă în parte realizabilă), ea nu mai are nevoie nici de biserici, nici de fascisme. Le-a făcut dintr-odată
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
încât a devenit obligatorie - s-a transformat într-un fel de „erotomanie socială”. Mai mult, atâta libertate sexuală nu a fost dorită și cucerită de jos, ci a fost permisă de sus (printr-o falsă cedare a puterii consumiste și hedoniste în fața vechilor argumente ideale ale elitelor progresiste). În fine, „toate acestea privesc doar majoritatea”. Minoritățile - care pot fi mai mult sau mai puțin definite - sunt excluse de la marea îndopare nevrotică. Cei care sunt încă „săraci” la modul clasic, multe categorii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și au gândit dintotdeauna că în Italia există o componentă fascistă „perenă”. „Doctrina mea foarte recentă” spune tocmai contrariul; că fascismul a luat sfârșit (și deci antifascismul e zadarnic), deoarece îl înlocuiește ceva mai rău: puterea consumistă și ideologia sa hedonistă. Într-adevăr, Casalegno însuși îmi atribuie că am spus „acela era un fascism arhaic, care de-acum aparține arheologiei, și nu politicii”. Îți trebuie o bună doză de obrăznicie ca să-mi atribui, în același timp, și această afirmație, și pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ține minte, cu siguranță, toată viața.” Scrierea alungă timpul, timp care curge foarte greu și foarte dureros; scriind, Mimi se apropia tot mai mult de altceva, astfel scrisul fiind, În lipsă de acțiune și de lecturi, un act existențial, nu hedonist, astfel devenind o acțiune necesară, autoarea Încercînd la un moment dat să provoace scrisul, să-l incite, căutînd să acționeze, să se miște pentru scriitură: „M-am plictisit de atîta scris. Sper să mă duc duminică la Satkovitz și voi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
provincie. Ca poet, I. reunește în volumul Scrie cum vrei (1984) poeme în vers alb (ciclul Lac dublu) sau de factură clasică (ciclul Ochiul din ochi), în care cultura filtrează contactul cu lumea. El își exprimă livresc iubirea sau bucuria hedonistă a existenței în natură. Ecouri din opera lui Mihai Eminescu sau a lui Ion Barbu, a lui Ioan Alexandru sau a poeților din Cercul Literar de la Sibiu se lasă descifrate mai cu seamă în poemele cu structură clasică de baladă
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
le aparțin, pe care nu doresc să le interiorizeze? Desigur, veți spune că dilema este fals pusă, că trebuie să-și cunoască istoria, mai ales că ei trăiesc Într-o țară În care istoria se poate repeta oricând, transformând inconștiența hedonistă de azi În tragedia cumplită de mâine. Perfect de acord. Numai că răspunsul e slab, nemulțumitor, previzibil. Iată motivul pentru care am așternut pe hârtie această provocare... Generația ’80 și revoluția Corin Braga: Textul lui Ștefan, „Generații fără memorie”, ridică
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de a ne Întâlni cu spații culturale, o posibilitate pe care nu o aveau generațiile antedecembriste și care ar constitui deci un avantaj pentru trăirea completă a prezentului. Dar majoritatea sunt călătorii făcute cu scop turistic, așadar cu scop aproape hedonist, am putea spune. Deci e anihilat acel contact autentic cu istoria, cu alte realități culturale. A doua valență a sintagmei generație fără memorie, sugerată de Întrebarea finală a textului, este caracterul benefic al uitării și responsabilitatea pe care o au
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dedus din operă sau înțeles ca portret al operei), alcătuind o galerie ingenios-pitorească de tipuri: „furiosul” (N. Baboeanu), „anxiosul” (G. Bălănescu), „cerebralul” (Tr. Chelariu), „genialoidul” (Stelian Mateescu), „melancolicul” (N. Milcu) ș.a. Ca peste tot în scrisul său, F. e un hedonist al caracterologiei și un filolog estet, întârziind pe file (fie și îngălbenite sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Herman Prey evoluând în același cadru. Deci, scenografie luxoasă, mișcare scenică fluentă (preluată de Cristina Cotescu după model) umor, bun gust și eleganță, ceea ce îi lipsește însă spectacolului este o anume lejeritate șăgalnică, acel spirit wienerisch - chintesență a unei societăți hedoniste în perioada cea mai strălucitoare a "capitalei valsului". De aceea actul I nu pare o destul de grațioasă comedie de salon, actul II după un debut cam static dobândește ritm și amploare către final, iar actul III continuă tradiția farselor populare
Un "Liliac", doi "Lilieci" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17148_a_18473]
-
vafe” (la cornet) cu „vanilie”, de fapt, un lapte acrit, cu clăbuci, și „Extra” - denumită prin antifrază, probabil -, învelită într-o hârtie albicioasă, meschină. Toate ambalajele românești pentru uz intern ofereau imaginea deprimantă a senilizării și subdezvoltării. Nimic atractiv, nimic „hedonist”, un fel de „moarte a pasiunii” generalizată, totul părea destinat extirpării oricărei senzații de plăcere, nu avea culoare, nici aromă, nici gust. Cozile la ziare erau și ele uriașe. Cele mai cerute nu erau Scânteia sau Informația Bucureștiului („numa’ propagandă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este respins, dar instituie și acel principiu alternativ care celebrează valori antiraționale sau antiintelectuale. Puritanismul protestant invocat de Max Weber a ajuns astfel într-o totală recesiune în societatea postindustrială datorită seducției consumeriste și exagerate a modernismului cultural, a individualismului hedonist și a marginalizării religiei ca sursă a reglementărilor morale. Tranziția spre societatea postindustraială este, conform lui D. Bell, marcată de contradicțiile pe care cultura modernismului târziu le generează între ea și lumea economică sau politică, dar și în interiorul economiei sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
precum Iacob în pustie, lungi nopți de război lăuntric cu mândria omului cel vechi, înfruntând cu neputință și uimire pe Îngerul lui Dumnezeu (Geneză 32). Fără să mai suporte aerul artificial al discuțiilor „savante”, convențiile sociale pline de ipocrizie, cultura hedonistă și foarte indulgentă a „intelectualilor” din exil care uitaseră degrabă suferința celor de acasă, dar mai ales fiind dezgustat de slava deșartă a lumii (pe care i-o oferise deja o carieră artistică plină de succes), preotul Sofronie decide să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au dezvoltat îndeosebi în mediul modernității protestante, reprezentări cărora modul în care a gândit și a trăit Kant le-a oferit contururi deosebit de nete, vor putea fi resimțite în alte medii religioase și culturale, nu în ultimul rând în lumea hedonistă a societății de consum, drept rigoriste sau chiar moral fundamentaliste. * * * Considerațiile de până acum nu oferă o susținere destul de puternică pentru caracterizarea filosofiei morale a lui Kant drept rigoristă. Există un alt sens în care s-ar putea afirma în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
popularitate prin exprimarea deschisă a ceea ce presupune că gândesc mulți, a formulat recent următoarea cugetare: „Tot ceea ce înseamnă ființă umană trebuie să trăiască așa cum crede că este plăcut”. Aceasta este o exprimare directă, poate cam brutală, a unei perspective strict hedoniste asupra vieții omenești. Cei care aprobă un asemenea mod de a gândi sau, chiar mai mult, îl socotesc drept ceva de la sine înțeles - și sunt mulți la noi ori în alte părți - presupun că el va fi contestat doar de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
atunci când o urmează, o fac, cu toate acestea, fără plăcere (cu opoziția înclinației lor), fapt în care constă propriu-zis constrângerea”18. Este sensul în care perspectiva lui Kant asupra binelui în această lume este în mod fundamental opusă celei a hedonistului. Patosul acestei reprezentări asupra datoriei este dat de convingerea că adevărata mulțumire a omului va fi obținută numai prin efortul încununat de succes de a face lucruri pe care de multe ori nu suntem înclinați să le facem. Contrastând iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
adaugă că procesul n-a reușit să distrugă identitatea etno-religioasă a nici unui lider al comunității concentraționare: „Fenomenul a reușit, probabil, la marginea acestei comunități, dar nici acolo definitiv și complet”, făcând apoi o interesantă paralelă: „Este de notat că sistemul hedonist occidental și sistemul totalitar răsăritean au avut o țintă comună: alungarea religiei din om, anihilarea lui homo religiosus. Nu a reușit nici unul, nici celălalt”. În ceea ce privește originea acțiunii, ei opinează că „laboratoarele Cominternului” sunt cele responsabile. Într-o singulară apreciere, Eugen
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
în final, inclusiv prin cinci ani de închisoare pentru „omisiune de denunț”, descompusă de cancer și cobaltoterapie. Simetric, doi bărbați, Niki - masculinul egocentric, pragmatic și cinic, adulter și gata să-și treacă în exil ușurătatea epicureică; Alexandru Geblescu, alt mare hedonist, crai și cartofor, un Clark Gable devenit ministru de Interne, fugind din țară în 1947, om cu destin umbros. La fel e cazul lui Titi Ialomițeanu, tipul oportunistului fără scrupule, actor de salon, mercantil cu alură principială, fals conservator, fals
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
lui C., deloc străină de metrica și limba poeziei populare. Vâna scriitorului este însă mai ales una satirică. Din stihurile lui cu o cadență pe alocuri reflexivă se desprinde o intenție morală, care îi colorează într-un fel aparte pornirea hedonistă. Ici și colo poate fi întâlnită o adevărată terminologie poetică, unor vocabule mai vechi („icoană”) alăturându-li-se altele mai noi („metaforuri”, „eleghie”). Termenul „poézie”, cu acest accent - semn al filierei rusești - este, s-ar părea, folosit pentru prima oară
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
nu i se potrivește, să-l verse, să-l regurgiteze. Chiar și faptul că o faci pe niznaiul legat de anul ’89 e potrivit cu asta, nu doar cu vârsta. Mircea, la tine „uitarea intenționată” se asociază cu memorii de tip hedonist fiindcă așa ai vrea să-i vindeci pe cei de lângă tine, să-i faci să se simtă vii. „Trăiască morții, să moară viii!” e lozinca ta teribilistă. De fapt, nu cred că ai vrut ceva mai autentic decât să învie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe podeaua de piatră a pavilionului. Hainele noastre erau ca niște cârpe boțite; curățătoria de la colțul străzii lui Sebastian va avea de lucru în această dimineață. Cât de bine e să stai jos pe ceva cum trebuie, i-am spus hedonist, căscând cu atâta poftă, încât am crezut pentru un moment că îmi voi rupe ceva. Sebastian m-a tras spre el până când am ajuns în poala lui. M-am opus la început; ideea de a mă încolăci singură într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]