1,540 matches
-
se remarcă prin strania lui absență. Încastrarea câmpurilor se dovedește astfel extrem de redusă în plan conceptual tocmai în momentul în care se prezintă ca finalitate. Globalizarea economică, punând capăt tiersmondismului a cărui dezvoltare era unul din pivoți și dezvăluind o hegemonie a modelelor capitaliste de producție și de raporturi comerciale, a cunoscut mai multe prelungiri antropologice mai mult sau mai puțin "așteptate". Divizarea disciplinei în tendințe "nobile" și statutare, pe de o parte, precare și depreciate, pe de alta, s-a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
o exercită asupra statului prin intermediul organismelor financiare internaționale și care dublează, în planul semnificațiilor, controlul străin al întreprinderilor. La aceste două nivele, supremația străină se înscrie în conștiințe ca sancțiune a acaparării bogățiilor de către cei puternici și demonstrează contestarea unei hegemonii politice denunțate ca fiind drumul sigur spre îmbogățire și exploatare economică și discreditate pentru eșecul în jugularea degradării economice. Interiorizarea raporturilor de forță la nivel internațional, care pun față în față prelungirea ordinii coloniale, lumea "dezvoltată" a Occidentului și "subdezvoltarea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
angoasă față de datorie ca dependență de colectiv, desemnând "conturi în negativ" sub o formă finalmente foarte apropiată de ceea ce ar sugera un cont bancar. Această constatare se dovedește cu atât mai pertinentă cu cât SEL apare într-o conjunctură a hegemoniei raporturilor de piață și, cu excepția cazului în care se crede în magia inițiativelor care ar fi social decontextualizate, în măsura în care nu ne putem imagina decât cu greu continuitățile ca pe ceva ce nu se înscrie în modurile de gândire și de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
clauza de a nu aduce "prejudicii" persoanelor. Această noțiune de prejudiciu, împărtășită de multe asociații profesionale de antropologi, este în mod evident eminamente problematică în întreprindere, mai cu seamă într-o perioadă de transformări cruciale în care avansul spre o hegemonie totodată reală și imaginară a întreprinderii impune reajustări constante care îi ating în mod prioritar pe indivizi în fundamentele identității lor personale și colective. Contractele propuse de organismele de consiliere etnologilor, purtătoare de echivocuri indiscutabile, merită deci o reflecție aprofundată
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
societală. De fapt, desubstanțializarea rolului fondator al muncii se integrează cu ușurință în viziunile prospective în care precaritatea devine norma dominantă. La un alt nivel, care nu mai este utilitarist, ci teoretic, antropologia furnizează materiale pentru relativizarea imaginilor muncii și hegemonia ei în Occident în secolele XIX și XX pornind atât de la configurațiile economice, cât și de la cele simbolice și statutare. Dacă congruența "muncă statut identitate subzistență" nu poate fi așadar erijată în model universal, luarea în considerare a singularității nu
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a implicat într-o anumită măsură o mișcare de globalizare a obiectelor: astăzi reține atenția nu atât funcționarea internă a întreprinderii cât cei care, plasați la polul conducerii, ar deține cheia absolută a "reușitei". În spatele acestor lideri preamăriți de o hegemonie cu totul magică, se profilează "blocuri culturale" care nu au sens decât în conjunctura binară pe care și-o asumă. Decorul acestui nou teatru populat cu lideri eroici care sunt una cu masele indistincte ale muncitorilor se dovedește a fi
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dovedește cu atât mai esențial pentru aceste cartiere miniere cu cât formele actuale de implicare a instituțiilor de stat sau a colectivităților locale, care se definesc per ansamblu în funcție de problemele de șomaj și de precaritatea economică, se substituie parțial unei hegemonii totalizante a lucrătorilor huilei, organizate tocmai pe baza inserției în domeniul muncii și al producției 102. Această axă de analiză se dovedește în egală măsură primordială dacă ne amintim că sindicalismul minier a furnizat majoritatea militanților și aleșilor politici de la
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fapt să apară ca insuficient, în primul rând prin disoluția cartierului ca unitate socială coerentă. Dacă orașele miniere și, la un mod mai general, comunitățile industriale au fost considerate multă vreme ca fiind ilustrarea perfectă a izolării urbane consolidate de hegemonia multiformă a angajatorului adică paternalismul patronal, după termenul uzual înțeles în sensul lui cel mai puternic -, trebuie să observăm că această coerență s-a descompus progresiv înainte chiar de închiderea bazinelor de huilă și de dispariția conjugării muncă-rezidență pe care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
școli și universități etc.) și, în mod mai difuz, pentru un larg evantai de asociații și mișcări variate, ea poate servi cu atât mai eficient drept suport pentru comparare și elucidarea transformărilor în curs. De exemplu, în logica lor proprie, hegemonia finanței sau dominația lichidității asupra investițiilor 106 tind să impună o amplificare a proceselor de comercializare ale întreprinderilor acoperind suprafețe întregi ale aparatului productiv. Acestea sunt evaluate după măsura valorii lor bursiere și a unei rentabilități financiare directe, disociate de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
a sistemului internațional. În mod ironic, susținătorii păcii democratice sprijină tacit o structură de cercetare din interiorul disciplinei în ansamblu, care nu favorizează școala liberală. Date fiind promisiunile conținute în enunțurile păcii democratice, de a constitui un obstacol în calea hegemoniei realismului, pare nepotrivit acest deznodământ al programului de cercetare pe care l-a generat. În loc să accepte gambitul realismului, o cale mai potrivită pentru menținerea impulsului pe agenda de cercetare a păcii democratice este ca susținătorii săi să orienteze dezbaterea în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai mare decât dominația Marii Britanii din secolul al XIX-lea. Puterea militară și economică a Americii depășește cu foarte mult puterea oricărei alte țări sau grup de țări luate împreună, iar acest fapt face prohibitive costurile asociate cu balansarea împotriva hegemoniei sale globale. SUA sunt unicul stat important care își menține o capacitate de proiecție a puterii cu adevărat globală după Războiul Rece, și, deși alocă doar 3% din PIB pentru apărare, SUA cheltuiesc mai mult decât toate celelalte puteri luate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a balansa împotriva SUA ar declanșa, într-o primă etapă, anxietăți de securitate regionale. Puterile locale ar fi mult mai afectate de această dinamică a securității regionale decât SUA. Astfel, încercările unor state de rangul al doilea de a balansa hegemonia SUA s-ar dovedi contraproductive și probabil că nu vor avea loc. Elaborând aceste argumente diferite privind stabilitatea unui sistem internațional dominat fără echivoc de SUA, Wohlforth a căutat să modifice modelul neorealist ortodox, fără a renunța la logica materialistă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în cadrul structurilor dominate de SUA. În al doilea rând, în ceea ce privește foștii adversari din timpul Războiului Rece, America urmărește o strategie de implicare și integrare, și nu de confruntare, cu scopul de a descuraja Rusia și China de la a-i contesta hegemonia. Chiar și extinderea NATO poate fi privită ca o cale de controlare a Germaniei unificate, fiind însoțită și de o diversitate de eforturi pentru a o face acceptabilă din punct de vedere politic pentru Rusia. În cele din urmă, SUA
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Prin contrast, în lucrarea Unipolar Politics se descrie faptul că principalele puteri au acceptat legitimitatea dominației americane. Unele state importante au încercat să-și mențină o oarecare capacitate independentă de acțiune, dar strategiile lor acceptă și chiar presupun consimțământul față de hegemonia americană. Bineînțeles că nivelul intern este un factor care explică comportamentul internațional. Totuși, în Unipolar Politics se ilustrează modul în care fiecare dintre principalele puteri a urmărit strategii ce reflectă puternic influența tendințelor comportamentale acumulate în bipolaritate. Această dependență de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
precizează că trăsăturile cheie ale acestui sistem reflectă "co-legarea" din punct de vedere al securității, prin folosirea unor instituții de securitate care constrâng reciproc (mai ales NATO și Tratatul de Securitate cu Japonia), prin niveluri extinse ale interdependenței care dau hegemoniei americane un caracter "penetrabil" și deschis, prin constrângeri constituționale privind recursul la forță, autoimpuse de către state secundare importante (în special Germania și Japonia), prin deschidere economică structurală și prin identități civice, și nu etnice (Deudney și Ikenberry, 1999, pp. 105-123
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
puterea americană i-au făcut pe unii actori să internalizeze roluri de sprijin în cadrul unei structuri internaționale unipolare. Astfel, Kapstein și Mastanduno atrag imediat atenția asupra faptului că sistemul descris de Deudney și Ikenberry "rămâne extrem de centrat asupra Washington-ului. Hegemonia americană este atât de vitală pentru menținerea sistemului, încât face parte din definiția trăsăturilor esențiale ale acestuia" (Kapstein și Mastanduno, 1999, pp. 15-16). În esență, Deudney și Ikenberry privesc hegemonia americană ca o condiție necesară, dar nu și suficientă, pentru ca
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de Deudney și Ikenberry "rămâne extrem de centrat asupra Washington-ului. Hegemonia americană este atât de vitală pentru menținerea sistemului, încât face parte din definiția trăsăturilor esențiale ale acestuia" (Kapstein și Mastanduno, 1999, pp. 15-16). În esență, Deudney și Ikenberry privesc hegemonia americană ca o condiție necesară, dar nu și suficientă, pentru ca statele să fie socializate într-o ordine internațională liberală (Ikenberry și Kupchan, 1990). În consecință, sistemul internațional imaginat de autori rămâne asimetric într-un grad ridicat, SUA preluând o parte
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai clar de cele oferite de instituționaliști și de realiștii clasici. Un criteriu util în acest sens constă în examinarea mai îndeaproape a tipului de activitate instituționalizată prezis de cele două teorii. Într-o ordine internațională cu adevărat mai liberală, hegemonia nu ar fi o condiție necesară pentru socializarea la normele liberale. În schimb, principalele puteri ar avea un statut egal în cadrul sistemului și și-ar împărți drepturile și responsabilitățile pe criterii simetrice. Din această perspectivă, o distincție critică între alinierea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neorealiști: SUA, Rusia, Germania, Japonia și China. Bineînțeles că Orientul Mijlociu este o regiune strategică și o zonă cu potențiale și reale rivalități și competiție între marile puteri. Totuși, pentru că nu cuprinde o putere majoră capabilă să conteste în mod direct hegemonia SUA, universul de cazuri posibile nu se extinde în această zonă. Selectarea cazurilor de pe lista statelor-poli identificate de neorealiști decurge logic din teoriile examinate. Mai ales, variațiile interregionale ale tiparelor independenței economice și instituționale sunt utile pentru structurarea cercetării, pentru că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Germaniei a devenit mai asertivă și mai axată asupra propriilor interese decât în trecut. În ceea ce privește diplomația economică a Germaniei în interiorul UE, Heilbrun sugerează chiar că Germania își pierde interesul față de adâncirea integrării cu Franța, și încearcă, în schimb, să realizeze hegemonia asupra Europei de Est. Heilbrun sugerează că: Germania folosește lărgirea UE ca un mijloc de a se emancipa în raport cu Franța. Noii membri UE îi vor permite Germaniei să creeze un bloc nordic, ai cărui noi membri sunt conștienți de îndatorarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
militar în creștere al Germaniei în misiunile în afara regiunii, conflictele de interese cu NATO în privința UEO și PESC, criza din interiorul MRS, precum și chestiunea influenței germane asupra Europei de Est. Toate acestea pot sugera divizări în cadrul Alianței Atlantice, sau începuturile hegemoniei germane în Europa. Prin urmare, aceste evoluții validează analiza neorealistă a rolului Germaniei unificate în sistemul internațional după Războiul Rece. Instituționalismul Se poate afirma că Germania se încadrează într-un tipar complex de relații interdependente cu celelalte democrații industriale avansate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Lincoln, 1993, pp. 111 și 118). Japonia are un rol limitat în băncile de dezvoltare multilaterale regionale și globale, cu excepția ADB, unde deține un rol principal. De asemenea, acest comportament a atras critici potrivit cărora Japonia încearcă să stabilească o hegemonie regională în Asia. Acuzațiile au devenit puternice mai ales după ce Malaezia a cerut în 1991 să se creeze Gruparea Economică din Asia de Est (EAEG) care să fie condusă de Japonia. Spre deosebire de alte instituții economice regionale, propunerea ar fi inclus
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
apare atunci când sunt analizate reacțiile japoneze la ... violența îndreptată împotriva civililor neînarmați, de către regimurile est-asiatice" (Arase, 1993, p. 945). În ansamblu, deși nu există dovezi clare ale implicării Japoniei în propunerea EAEG sau ale "manevrei decalajului cultural" cu scopul obținerii hegemoniei regionale, acestea rămân posibilități distincte. Astfel, strategiile economice ale Japoniei în Asia de Est ar putea fi interpretate în sens favorabil predicțiilor neorealiste. În general, există tendințe semnificative care susțin o evaluare neorealistă a strategiilor Japoniei între 1989 și 1999
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
diplomația SUA cu privire la drepturile omului și problemele de securitate este frecvent subminată de diplomația economică japoneză. În cele din urmă, și China poate beneficia de pe urma promovării egalității dintre statutul său și cel al altor puteri majore, și nu de pe urma căutării hegemoniei regionale. Acceptarea egalității cu alte puteri importante poate aduce Chinei o reducere a prezenței militare americane în Asia de Est, precum și facilitarea unui tratament mai consistent din partea statelor occidentale. Astfel, China poate construi cea mai stabilă platformă pe termen lung
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
legături strânse între ele. Aceasta decurge logic din afirmația potrivit căreia continuitatea va sta la baza structurii relațiilor postbelice dintre principalele puteri. Structura relațiilor multilaterale moștenită din timpul Războiului Rece înclină foarte mult în favoarea aranjamentelor de securitate asimetrice, întrucât presupun hegemonia militară americană. Prin urmare, ele implică o diviziune funcțională a muncii, cu o stratificare pe orizontală în cadrul sistemului internațional. În acest aranjament "multietajat", statele de rangul doi preiau roluri de puteri civile și se specializează în sprijinirea sistemelor de guvernanță
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]