823 matches
-
vor urmări valorile hemoglobinei serice/hematocritului. Se va efectua ecografie de control (obligatorie), cel mai târziu în ziua următoare puncției. în cazul prezenței unui hematom perirenal, acesta va fi urmărit ecografic și în zilele următoare. în rarele cazuri de instabilitate hemodinamică, vor fi administrate IV ser fiziologic și alte substanțe hemodinamic active (sânge integral, plasmă), precum și hemostatice (etamsilat, adrenostazin etc.). F. Complicații. Cea mai frecventă complicație este sângerarea, dar aceasta este de obicei autolimitată (un mic hematom peri-renal este obișnuit la
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ND la pacienții cu DZ 2; genele HLA - a fost raportată o creștere de două ori a riscului de microalbuminurie la pacienții cu HLA A2, în timp ce HLA DR3 și DR4 se întâlnesc mai rar la pacienții cu ND. 2. Factori hemodinamici 2.1. HTA sistemică cronică induce arterioscleroză (inflamație, proliferarea celulelor musculare netede și fibroză la nivelul arterelor și arteriolelor renale) și scleroză glomerulară, ca urmare a creșterii presiunii intraglomerulare. Hiperglicemia cronică este toxică pentru rinichi, prin mai multe mecanisme, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
atunci când brusc survine o creștere progresivă a creatininei serice. La acești pacienți, de obicei, diagnosticul etiologic este dificil pentru că deseori asociază mai multe cauze posibile de insuficiență renală acută: sunt spitalizați pentru infecții, primesc asociere de medicamente, prezintă deseori instabilitate hemodinamică, iar acestea sunt elemente care realizează un context derutant. Formele de manifestare ale nefritei interstițiale acute medicamentoase prezintă anumite particularități: • NIA poate surveni rapid la 2-3 zile de la debutul tratamentului incriminat; • uneori, apare la un drog pe care pacientul l-
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
reversibilității retenției azotate. Elementele morfopatologice de prognostic negativ sunt: • infiltratul difuz; • prezența fibrozei interstițiale; • procentul de PMN. Marea majoritate a pacienților cu nefrită interstițială acută nu au însă puncția biopsie renală efectuată datorită condiției lor clinice inițiale (exemplu sepsis, instabilitate hemodinamică, insuficiența renală avansată, complicată). Factorii de prognostic pozitiv pentru nefrita interstițială acută sunt: • precocitatea decelării retenției azotate; • precocitatea suprimării drogului implicat (prima săptămână), severitatea fibrozei interstițiale în momentul diagnosticului; • vârsta; • refacerea bună a ratei de filtrare glomerulară în faza precoce
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
femeile cu infecții urinare au reflux vezicorenal; • nefropatia ascendentă este cauză de IRC la 5-15 % dintre adulții cu IRC. 11.5.3. Patogenia nefropatiei ascendente Relația dintre refluxul vezicorenal și instalarea nefropatiei ascendente este realizată prin următoarele verigi patogenice: • insultă hemodinamică; • infecție bacteriană; • leziuni microvasculare cu pierderi de vase și ischemie secundară; • răspuns imun la substanțe iritante din urină - proteina Tamm-Horsfall și la antigene bacteriene, cu inițierea fibrogenezei. Pierderea de nefroni are drept consecință hipertrofia și hiperfiltrarea la nivelul nefronilor restanți
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cronică funcționează în contextul ischemiei corticale produsă de stimuli necunoscuți ce determină vasoconstricție, preferențial la nivelul corticalei renale. Cu cât suferința hepatică este mai gravă, ischemia renală de fond este mai avansată; rinichiul este extrem de susceptibil la agresiunile suplimentare (instabilitate hemodinamică, paracenteză, terapie cu diuretice în doze mari, hemoragii digestive, medicație nefrotoxică, sepsis). PBR nu este indicată în SHR, studiile necroptice evidențiind absența modificărilor morfopatologice renale severe (în SHR există doar vasoconstricție intrarenală intensă). Există două forme clinice ale sindromului hepato-renal
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de fiole!) în 30-60 de minute; - venodilatatoare și antihipertensive administrate IV (nitroglicerina; blocante ale canalelor de calciu și nitroprusiat de Na), în condițiile unui puseu hipertensiv important; se va evita administrarea inhibitorilor enzimei de conversie, din cauza riscului de compromitere a hemodinamicii intrarenale și, astfel, a accentuării IRA; - venesecția - câștigă timpul necesar introducerii unui cateter central și al inițierii dializei; este însă contraindicată la pacienții anemici. 14.8.2. Terapia de restaurare a perfuziei renale; măsuri terapeutice generale pentru ameliorarea funcției renale
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hemofiltrare, apa și substanțele solvite trec prin membrana semipermeabilă printr-un process de convecție, ca și în cazul filtrării glomerulare. în mod tradițional, procedeul continuu al hemofiltrării veno-venoase a fost considerat mai avantajos la pacienții în stare critică, cu instabilitate hemodinamică, considerându-se că hemodializa ar accentua această instabilitate. în fapt, hemodializa efectuată cu anumite precauțiuni (debit sangvin redus, extinderea orelor de dializă, programarea zilnică a unei ședințe de hemodializă) s-a dovedit la fel de eficace ca și hemofiltrarea în managementul pacienților
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glomerulare (conform legii Laplace, tensiunea parietală = produsul dintre rază și presiune) este responsabilă de întinderea parietală pulsatilă, proces ce joacă un rol determinant în apariția leziunilor de glomeruloscleroză și de inducere a fibrinogenezei. Mecanisme de progresie a BCR Modificările de hemodinamică glomerulară care permit adaptarea funcțională a rinichiului, adică hipertensiunea intraglomerulară și hipertrofia glomerulului cu transmisia presiunii arteriale aortice în capilarele glomerulare dilatate antrenează leziuni glomerulare. Mecanismul acestor leziuni este realizat de întinderea parietală pulsatilă. Epiteliul visceral glomerular (constituit din podocite
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
acutizare a BCR (vezi capitolul „Insuficiența renală acută”) poate determina progresia bolii renale cronice. Este binecunoscut faptul că pacienții cu BCR prezintă un risc foarte înalt de IRA. în mod particular, hipotensiunea arterială, deshidratarea și utilizarea medicației care interferă cu hemodinamica intrarenală sau cu potențial nefrotoxic reprezintă cauze frecvente de IRA suprapusă peste BCR. După rezolvarea episodului acut, funcția renala se „stabilizează” de regulă la un nivel inferior celui existent anterior agresiunii renale acute. Diagnosticul și tabloul clinic al BCR Tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
evidențiază efecte nefroprotective ale IECA. Aceste date, deși intens criticabile, sugerează că cel puțin la unii pacienți renali (vârstnici, aterosclerotici), tratamentul cu IECA ar putea duce chiar la un declin al funcției renale. De altfel, interferarea sistemului de autoreglare a hemodinamicii intrarenale de către IECA este binecunoscut (vezi capitolul „Insuficiența renală acută”). Ca urmare, tratamentul cu IECA trebuie efectuat cu prudență, sub atenta monitorizare a funcției renale și a ionogramei. Un algoritm de utilizare practică a IECA este redat în Fig 2
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
obține o recuperare parțială a funcției renale, astfel că pacientul devine independent de dializa cronică la 3-18 luni după inițierea acesteia). Pacientul va fi dializat de 2-3 ori pe săptămînă (12-15 ore în total) în funcție de diureza restantă, starea metabolică și hemodinamică, precum și de performanțele tehnice ale echipamentului de dializă. Ca urmare a HD cronice corecte, starea generală se îmbunătățește rapid, pacientul putând duce o viață aproape normală, cu o activitate profesională ajustată și o viață afectivă satisfăcătoare. în condițiile unei dialize
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
5 %. Tratamentul va fi adaptat în funcție de starea de conștiență a pacientului și de starea de hidratare a compartimentului extracelular. în caz de deshidratare globală cu colaps cardiovascular, trebuie corectată volemia, prin aport de soluții macromoleculare (albumină, hidroxietil amidon) până la stabilizare hemodinamică și apoi, soluție salină hipotonică de 4,5 % sau 9 %. în caz de deshidratare intracelulară pură trebuie administrat apă pură pe cale orală. în hiperhidratarea extracelulară asociată (erori iatrogene) este indicată corectarea cauzei, diuretice și apă pură. în diabetul insipid central
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
urinare, calice, bazinet, uretere, mai accentuată pe dreapta, legată de compresiunea ureterelor de către uterul gravid. Consecința acestei dilatații este staza urinară în căile excretoare care favorizează infecția urinară înaltă cu risc de pielonefrită. Sarcina normală se însoțește de modificări ale hemodinamicii generale și ale hemodinamicii renale. Se produce o creștere a debitului cardiac (DC) care asigură o perfuzie sporită a arterelor uterine odată cu progresia sarcinii, aceasta facilitând dezvoltarea fetală normală. La nivel renal, modificările cele mai evidente constau în creșterea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
mai accentuată pe dreapta, legată de compresiunea ureterelor de către uterul gravid. Consecința acestei dilatații este staza urinară în căile excretoare care favorizează infecția urinară înaltă cu risc de pielonefrită. Sarcina normală se însoțește de modificări ale hemodinamicii generale și ale hemodinamicii renale. Se produce o creștere a debitului cardiac (DC) care asigură o perfuzie sporită a arterelor uterine odată cu progresia sarcinii, aceasta facilitând dezvoltarea fetală normală. La nivel renal, modificările cele mai evidente constau în creșterea cu 30 - 50 % a debitului
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
toxice directe reacție inflamatorie imuno-alergică a interstițiului sau, mai rar, a glomerulului sub forma unei glomerulonefrite sau a unei angeite de hipersensibilitate anumite substanțe pot antrena o cristalurie sau precipită în lumenul tubular unele medicamente pot avea consecințe funcționale asupra hemodinamicii renale. Metabolismul medicamentelor este profund modificat în toate etapele de transformare la pacientul cu insuficiență renală, hemodializat sau nu. Complexitatea acestor pacienți și prezența frecventă a comorbidităților impun asocieri medicamentoase care pot să cumuleze sau să antagonizeze efectele lor secundare
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
iar durata tratamentului este de circa 18 ore/zi (de unde caracterul «continuu»). Principalele indicații ale HF sunt: Insuficiența renală acută la pacientul critic, instabil hemodinamic; Insuficiența cardiacă congestivă refractară la tratamentul standard. Principalul avantaj al HF (în raport cu hemodializa) este: Stabilitatea hemodinamică superioară. Dezavantajele HF (în raport cu HD): Costul semnificativ mai mare; Eforturi logistice superioare (prezența personalului calificat cvasicontinuu); Riscul de sângerare mai mare; Imobilizarea prelungită a pacientului. II. PLASMAFEREZA Plasmafereza (PL) reprezintă tehnica extracorporeală de separare a sângelui în plasmă și elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
complexă a metabolismului energetic al organismului, având în centrul fiziopatologiei lui insulinorezistența și hiperinsulinismul compensator. Sindromul include tulburări ale metabolismului lipidic (obezitate, dislipidemie), glucidic (toleranță alterată la glucoză / diabet zaharat de tip 2) și proteic (hiperuricemie), precum și hipertensiune arterială (tulburare hemodinamică cu punct de plecare metabolic). 2. Terminologie Sindromul insulinorezistenței a mai fost denumit sindrom X, sindrom X metabolic, sindrom dismetabolic, sindrom plurimetabolic, sindromul metabolic cardiovascular, sindromul insulinorezistență-dislipidemie, probabil și altele. Au existat și unele denumiri exotice, precum sindromul X plus
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
25). Disfuncția endotelială reprezintă un mecanism hipertensiogen puternic. Se adaugă acțiunea sistemului nervos simpatic și retenția renală de sodiu, ambele secundare hiperinsulinismului compensator. Chiar dacă hipertensiunea arterială poate fi declanșată de o tulburare metabolică, ea nu poate rămâne decât o tulburare hemodinamică. Analizând componentele sindromului insulinorezistenței, trebuie avut în vedere ceea ce noi am numi asimetria metabolică a tulburărilor. Într-o analiză ce rezultă din studiul NHANES III (1), dintr-o populație de 3280 persoane, cu vârste cuprinse între 40 și 70 de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
reținere pentru încadrarea unor cazuri ar putea fi exprimată pentru asocierea hipertensiunii arteriale cu numai cu un alt component al sindromului. Dacă acest component este insulinorezistența (întâlnită în 50% din cazurile de hipertensiune), atunci ar trebui să acceptăm o tulburare hemodinamică ca reprezentantul unui sindrom dismetabolic, ceea ce contravine conceptului în sine (de tulburare metabolică). 5. Alte componente ale sindromului insulinorezistenței Lista markerilor biochimici asociați sindromului insulinorezistenței a proliferat în ultimii ani, paralel cu dezvoltarea teoriei proinflamatorii a aterosclerozei și a disfuncției
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
Deși aceste modificări sunt studiate mai mult în patologia cardiovasculară, se afirmă microhemoragii și infarcte silențioase în momentul producerii, care ar explica declinul cognitiv și intelectual, demența vasculară (47,54). Consecințele la nivel renal, deși există, au un mecanism controversat. Hemodinamica renală este ajustată de rezistența microvasculară, la rândul său controlată de fenomenul de autoreglare și eliberare locală de factori autocrini și paracrini. Disfuncția endotelială joacă un rol cert prin producția locală de NO, adenozină, prostaglandine, endotelină, angiotensină II, iar influențele
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
vârstnici, determină: -creșterea TA sistolice cu cel puțin 40-50 mmHg și risc de HTA sistolică izolată; -TA centrală aortică crescută, superioară celei măsurate convențional; -profil tensional particular, cu creșterea TA diferențiale prin scăderea TA diastolice; -creșterea TA diferențiale influențează direct hemodinamica cerebrală și renală, substrat al declinului funcției renale - scăderea clearence-ului de creatinină, microalbuminurie, și cerebrale - alterare status cognitiv și intelectual; -scăderea TA diastolice care compromite perfuzia miocardică, scade rezerva de flux coronarian, favorizează afectarea coronariană; -creșterea variabilității TA pe termen
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Ioana Dana Alexa () [Corola-publishinghouse/Science/91919_a_92414]
-
intersecția cu problematica fizicii. În medicina modernă există o relație strânsă între biofizică si imagistică medicală. De aici rezultă modificări conceptual-semantice specifice disciplinei, care s-au impus la nivelul nomenclaturii prin constructe cognitive și/ sau metaforice formate prin interacțiune: biofizică, hemodinamică, contracție musculară, bioelectricitate, biomecanism, bioacustică, radioscopia, radiografia, raze X, biofizica moleculară, receptorul nicotinic, biofizica celulară, termodinamica biologică, biocibernetică, psihofizică, ultrasunete, radiații ionizante etc. La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a reușit explicarea în caracteristicile sale generale, a efectelor medicamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în primul rând al fibrinogenului), prevenirea producerii radicalilor oxizi, scăderea glicozilării proteinelor etc. (24). Pe lângă modificările morfologice vasculare de la nivelul capilarelor (îngroșarea membranei bazale, disfuncția endotelială, lezarea pericitelor) anomaliile hemostazei sunt bine cunoscute la diabetici, determinând multiple microtromboze; astfel, îmbunătățirea hemodinamicii este unul din elementele importante în terapeutică. S-a demonstrat că dobesilatul de calciu induce sinteza și eliberarea oxidului nitric în culturile de celule endoteliale și poate juca un rol important în relaxarea endotelială; mai mult, se pare că dobesilatul
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]
-
în viitor să fie încă îmbunătățite (incidența cumulativă sub 10% după 20 de ani de evoluție). Secretul acestor rezultate constă în tratamentul integrat, atât al diabetului (HbA1c < 8%), cât și al factorilor de risc lipidici (trigliceride, colesterol) și, mai ales, hemodinamici (hipertensiunea arterială). De mare utilitate s-a dovedit tratamentul hipotensiv combinat (două sau trei hipotensive, fiecare în doze mai mici cu 50% față de doza obișnuită). În această strategie, efectul hipotensiv este aditiv, în timp ce efectele adverse sunt mult mai puțin aditive
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92262_a_92757]