445 matches
-
citocromului P450 (oxidare). Metabolitul intermediar, foarte toxic datorită gradului mare de reactivitate, despre care se crede că este N-acetilimidoquinona, este rapid conjugat cu glutation. Gluationul poate deveni destul de repede insuficient în intoxicațiile masive, și astfel N-acetilimidoquinona liberă difuzează în citoplasma hepatocitelor, ajungând să reacționeze ireversibil cu glicoproteinele membranare. Sunt afectate și endomembranele, rezultând practic eliberarea așa-numitelor componenete "microsomale". Acesta este mecanismul de toxicitate al paracetamolului, dar și al altor compuși care epuizează rezervele hepatocelulare de glutation. Se ajunge la citoliză
Paracetamol () [Corola-website/Science/301493_a_302822]
-
cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă ( vezi pct . 4. 4 și 4. 8 ) . Contraceptivele orale Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile cu contraceptivele orale . Lenalidomida nu este un inductor enzimatic . Într- un studiu in vitro cu hepatocite umane , lenalidomida , în diferite concentrații testate , nu a provocat inducția CYP1A2 , CYP2B6 , CYP2C9 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . În consecință nu se așteaptă o inducție care să ducă la scăderea eficacității medicamentelor , inclusiv a contraceptivelor hormonale , în cazul administrării lenalidomidei în
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă ( vezi pct . 4. 4 și 4. 8 ) . Contraceptivele orale Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile cu contraceptivele orale . Lenalidomida nu este un inductor enzimatic . Într- un studiu in vitro cu hepatocite umane , lenalidomida , în diferite concentrații testate , nu a provocat inducția CYP1A2 , CYP2B6 , CYP2C9 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . În consecință nu se așteaptă o inducție care să ducă la scăderea eficacității medicamentelor , inclusiv a contraceptivelor hormonale , în cazul administrării lenalidomidei în
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă ( vezi pct . 4. 4 și 4. 8 ) . Contraceptivele orale Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile cu contraceptivele orale . Lenalidomida nu este un inductor enzimatic . Într- un studiu in vitro cu hepatocite umane , lenalidomida , în diferite concentrații testate , nu a provocat inducția CYP1A2 , CYP2B6 , CYP2C9 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . În consecință nu se așteaptă o inducție care să ducă la scăderea eficacității medicamentelor , inclusiv a contraceptivelor hormonale , în cazul administrării lenalidomidei în
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
cărora li se administrează lenalidomidă în asociere cu dexametazonă ( vezi pct . 4. 4 și 4. 8 ) . Contraceptivele orale Nu s- au efectuat studii privind interacțiunile cu contraceptivele orale . Lenalidomida nu este un inductor enzimatic . Într- un studiu in vitro cu hepatocite umane , lenalidomida , în diferite concentrații testate , nu a provocat inducția CYP1A2 , CYP2B6 , CYP2C9 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . În consecință nu se așteaptă o inducție care să ducă la scăderea eficacității medicamentelor , inclusiv a contraceptivelor hormonale , în cazul administrării lenalidomidei în
Ro_917 () [Corola-website/Science/291676_a_293005]
-
metabolizare sunt de cel puțin 10 ori mai puțin puternici ca antagoniști ai ETA decât sitaxentanul de sodiu . In vitro , sitaxentanul de sodiu este metabolizat de CYP2C9 și de CYP3A4/ 5 . Studiile in vitro care utilizează microzomi hepatici umani sau hepatocite primare , arată că sitaxentanul de sodiu inhibă CYP2C9 și , într- o mai mică măsură , CYP 2C8 , CYP2C19 și CYP3A4/ 5 . Aproximativ 50- 60 % dintr- o doză orală este excretată în urină , restul fiind eliminat în fecale . Mai puțin de 1
Ro_1053 () [Corola-website/Science/291812_a_293141]
-
organele țintă identificate au fost sistemul hematopoietic , sistemul coagulării sanguine , ficatul și tiroida . A fost observată o scădere variabilă , dar limitată , în parametrii hematiilor , împreună cu prelungiri ale timpului parțial de tromboplastină activată . Au fost observate modificări la nivelul ficatului ( hipertrofia hepatocitelor , vacuolizare , creșterea enzimelor hepatice ) și tiroidei ( hipertrofie foliculară ) . La șobolan , asocierea darunavir cu ritonavir a determinat creșterea mică a efectului asupra parametrilor hematiilor , ficatului și tiroidei și incidența crescută a fibrozei insulare în pancreas ( numai la șobolanii masculi ) , în comparație cu monoterapia
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
organele țintă identificate au fost sistemul hematopoietic , sistemul coagulării sanguine , ficatul și tiroida . A fost observată o scădere variabilă , dar limitată , în parametrii hematiilor , împreună cu prelungiri ale timpului parțial de tromboplastină activată . Au fost observate modificări la nivelul ficatului ( hipertrofia hepatocitelor , vacuolizare , creșterea enzimelor hepatice ) și tiroidei ( hipertrofie foliculară ) . La șobolan , asocierea darunavir cu ritonavir a determinat creșterea mică a efectului asupra parametrilor hematiilor , ficatului și tiroidei și incidența crescută a fibrozei insulare în pancreas ( numai la șobolanii masculi ) , în comparație cu monoterapia
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
țintă identificate au fost sistemul hematopoietic , sistemul coagulării sanguine , ficatul și tiroida . A fost observată o scădere variabilă , dar 67 limitată , în parametrii hematiilor , împreună cu prelungiri ale timpului parțial de tromboplastină activată . Au fost observate modificări la nivelul ficatului ( hipertrofia hepatocitelor , vacuolizare , creșterea enzimelor hepatice ) și tiroidei ( hipertrofie foliculară ) . La șobolan , asocierea darunavir cu ritonavir a determinat creșterea mică a efectului asupra parametrilor hematiilor , ficatului și tiroidei și incidența crescută a fibrozei insulare în pancreas ( numai la șobolanii masculi ) , în comparație cu monoterapia
Ro_813 () [Corola-website/Science/291572_a_292901]
-
hepatice CYP 450 este inhibată de citokine , cum este IL- 6 , care stimulează inflamația cronică . Astfel , exprimarea CYP450 poate fi restabilită atunci când se administrează un tratament cu inhibitori potenți de citokine , cum este RoActemra . Studiile in vitro pe culturi de hepatocite umane au demonstrat că IL- 6 determină o diminuare a exprimării enzimelor CYP1A2 , CYP2C9 , CYP2C19 și CYP3A4 . Atunci când se inițiază sau se oprește tratamentul cu tocilizumab , pacienții tratați cu medicamente care sunt ajustate individual și metabolizate prin intermediul izoenzimelor 3A4 , 1A2
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]
-
la care eventual pot parveni toate afecțiunile hepatice. În funcție de mecanismul de acțiune factorii hepatopatogeni se clasifică în: Patogenia generală a insuficienței hepatice constă în dezvoltarea consecutivă sub acțiunea factorilor etiologici a proceselor patologice în formă de leziuni, distrofii și necroza hepatocitelor, inflamația, atrofia și sclerozarea ficatului cu reducerea succesivă a funcțiilor. Manifestările insuficienței hepatice sunt consecutive pierderii funcțiilor ficatului. Dereglările metabolismului glucidic constau în diminuarea funcțiilor hepatice de glicogenogeneză, gluconeogeneză, depleția glicogenului în ficat. Aceste dereglări se traduc prin intoleranța glucidelor
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
procese este acumularea acetatului cu sinteza și acumularea în exces a corpilor cetonici. De rând cu aceasta depleția glicogenului în ficat conduce la lipoliza intensă și la mobilizarea lipidelor din țesuturilre adipoase cu hiperlipidemie de transport. De asemenea scade capacitatea hepatocitelor de a sintetiza acid glucuronic, necesar pentru procesele de detoxicare, ceea ce diminuează capacitatea detoxifiantă a ficatului și rezultă autointoxicație cu produși endogeni - substanțe biologic active (serotonina), hormoni (aldosteron, estrogene), xenobiotice. În final dereglările metabolismului glucidic se manifestă prin depleția glicogenului
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
nedegradați - estrogene, aldosteron cu consecințele respective - feminizarea la bărbați, retenția sodiului cu hipernatriemie și eliminarea potasiului cu hipokaliemie, edeme hiperosmotice. Dereglarea metabolismului bilirubinei și acizilor biliari, aminelor biogene se traduce prin hiperbilirubinemie, posibil și colalemie, hiperaminemie (histamina, serotonina, tiramina). Liza hepatocitelor de orice origine (toxică, ischemică, hipoxică, virală, autoimună, prin peroxidare) provoacă eliberarea de enzime intracelulare cu hiperenzimemie (aminotransferaze). Or, rezultatul final al insuficienței hepatice sunt dismetabolismele generale (hipoglicemia, hipoproteinemia, hiperlipidemia, hipercolesterolemia), dishomeostaziile generale (hipercetonemia, acidoza metabolică, hiperamoniemia, hipernatriemia, hipoxia, hiperenzimemia
Insuficiență hepatică () [Corola-website/Science/318701_a_320030]
-
și proteinele implicate în sistemele de reparație celulară. Există două căi de transducție a semnalelor "Fas", depinzând de tipul celulei. În celulele de tip 1, de ex. timocitele, caspaza-8 activează în mod direct caspaza-3. În celule de tip 2, ca hepatocitele din ficat, caspaza-8 activează "Bid", o proteină pro-apoptoică ("BH3 interacting domain death agonist")provocând liberarea citocromului C. Asocierea dintre citocromul C și APAF1 ("Apoptoic peptidase activating factor 1") activează caspaza-9 care, la rândul ei, activează caspaza-3. Marea familie a proteinelor
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
și acidul fenilpiruvic, indicând astfel că aceasta era substanța care se găsea în urină. În 1953 Horst Bickel a propus tratamentul prin regim alimentar iar în 1963 Robert Guthrie a creat testul de depistare în masă (screening) la nou-născut . În hepatocite (celulele ficatului), o enzimă numită fenilalaninhidroxilază determină transformarea fenilalaninei în exces în tirozină, un alt aminoacid. La bolnavii cu fenilcetonurie gena responsabilă de sinteza enzimei fenilalaninhidroxilază este mutantă. Boala are transmitere autozomală recesivă, ceea ce înseamnă că ambele alele sunt mutante
Fenilcetonurie () [Corola-website/Science/322431_a_323760]
-
luni, până când acestea dispar). Odată ingerat virusul, acesta intră în circulația sangvină traversând mucoasa digestivă la nivel intestinal și începând să se multiplice la nivelul intestinului subțire. Virusul este apoi transportat direct la ficat, unde pătrunde și se înmulțește în hepatocite și celulele Kupfer. Virionii sunt secretați în bilă și de aici ajung în fecale. De obicei se răspândește prin a consumul de mâncare sau apă contaminată cu materie fecală infectată. Crustaceele care nu au fost gătite îndeajuns este o sursă
Hepatită A () [Corola-website/Science/324707_a_326036]
-
Ciroza hepatică este o maladie cronică a ficatului caracterizată de o diminuare progresivă a masei lui funcționale rezultând atât din diminunarea cantității de hepatocite, cât și din distrugerea arhitecturii specifice a organului. Din punct de vedere anatomic ciroza hepatică este caracterizată prin necroza progresivă a țesutul sănătos, acesta fiind înlocuit cu țesut fibros și cicatrici, care sunt lipsite de activitate funcțională. Ciroza hepatică apare
Ciroză () [Corola-website/Science/328331_a_329660]
-
acesta fiind înlocuit cu țesut fibros și cicatrici, care sunt lipsite de activitate funcțională. Ciroza hepatică apare din cauza acțiunii prelungite a diverșilor agresori: infecție virală cronică (hepatită cronică), abuz de alcool, substanțe toxice, atacuri autoimune (hepatita autoimună) sau afecțiuni metabolice. Hepatocitele afectate mor, fiind înlocuite în procesul natural de reparație de celule de țesut conjunctiv și de abundenta lor matrice extracelulară cicatricială (fibre de colagen, printre altele), transformare care, în afară de faptul că strică raportul dintre țesutul conjunctiv („de susținere”, „scheletul ”organului
Ciroză () [Corola-website/Science/328331_a_329660]
-
număr mare la nivelul pielii și mucoaselor, sunt infectate precoce și apoi diseminează virusul în interval de 3-4 zile în întregul organism prin circulația sanguină și limfatică, virusul fiind detectat în parenchimul și spațiile interstițiale ale viscerelor. Are loc infecția hepatocitelor, fibroblastelor și endoteliocitelor. Viremia se observă la maimuță la 24 h după inoculare, iar la bolnavi după 4-5 zile, replicarea virală fiind prezentă în toate organele într-un interval de 6-8 zile, cu producere masivă de virus infectant și liză
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
bolnavi după 4-5 zile, replicarea virală fiind prezentă în toate organele într-un interval de 6-8 zile, cu producere masivă de virus infectant și liză celulară. În țesuturi și organele interne virusul se multiplica în organele limfoide secundare și în hepatocite, apoi, în faza terminală, infectează alte celule cum ar fi celulele endoteliale și epiteliale și fibroblastele. La babuin, examenele biochimice relevă disfuncții hepatice și renale începând din a 3-a zi, datorită creșterii permeabilității vaselor. La pacienți și la animalele
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]