949 matches
-
fi niște eseuri narative erudite peste măsură, apelând la simbolistica fabuloasă a unui baroc restituit în ceea ce are el mai abscons. Uriașa subtilitate pe care o presupune o asemenea lectură face volumul destul de greu digerabil pentru cititorul nededat la aventuri hermeneutice, la căutări solitare ale sensului pierdut. Andrei Oișteanu invită la o dificilă alchimie a înțelesurilor, a căror decriptare înseamnă o mult prea periculoasă apropiere de adevărurile ascunse și frisonante ale Ființei-Timp. Epica sa plurisemantică dezvoltă trasee concentrice, gravitând în jurul obsesiilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de a pune, și tot el a răspunde, unor întrebări precum: „Cât de luceafăr al poeziei este Eminescu?” și învinuiește poporul acesta răbdător cu toate liftele, că este un sclav al clișeelor grefate pe o cultură a conformismului, a lenei hermeneutice, care induce o scădere a imunității neuronului față de „prostia omologată“ (zice el, deșteptul lumii). Deci trecând peste nevoia noastră acută de repere în timp, de niște modele definitorii ale existenței românești iată ce- i fată mintea sa bolnavă: „Din tot
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fi niște eseuri narative erudite peste măsură, apelând la simbolistica fabuloasă a unui baroc restituit în ceea ce are el mai abscons. Uriașa subtilitate pe care o presupune o asemenea lectură face volumul destul de greu digerabil pentru cititorul nededat la aventuri hermeneutice, la căutări solitare ale sensului pierdut. Andrei Oișteanu invită la o dificilă alchimie a înțelesurilor, a căror decriptare înseamnă o mult prea periculoasă apropiere de adevărurile ascunse și frisonante ale Ființei-Timp. Epica sa plurisemantică dezvoltă trasee concentrice, gravitând în jurul obsesiilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
raționamentelor ipotetice multiple. Țesătura de presupuneri înseamnă o trăire de gradul doi în izolarea netulburată a camerei și a scrisului. Ca-n Amintiri, ezitările determină proliferarea raționamentelor. Numai ca, în Adela, datele se schimbă. Finalitatea vizează tocmai declanșarea supozițiilor, cercul hermeneutic, care să anihileze orice exprimare a erosului. Acolo, erosul era dorit ca o necesitate ontologică, vitală, aici numai ca un succedaneu, un stimul psihic și intelectual. Lucrurile sunt cu mult mai complicate. Căci personajul are teamă de femeie (citește vitalitatea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
structurale ale celui ce-a imaginat totul. * * * Trăirile personajului, după cum ne-am dat seama, nu sunt reprezentate epic, ci numite, interpretate. Cu alte cuvinte, Adela nu este roman de analiză, ci unul eseistic, cu un caracter de glosă, de eseu hermeneutic epicizat. Naratorul însuși se recomandă, inexact, un analist: "Abuzul involuntar de analiză ă...î m-a aruncat într-o țesătură inextricabilă, din care mi-i cu neputință să mă descurc" (p. 145). Chiar din citat se observă că "analiza" înseamnă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sfârșitul cărții. Este centrul ce face legătura între toate textele (amintirile) care formează o viață. Ca s-o spun mai pe șleau, romanul, cu mici derapaje, străbate teritoriul beției extreme, îl depășește, apoi se întoarce la început, închegând un cerc hermeneutic, perceptibil și descifrabil doar cu ajutorul cheii-iubire. Este descrisă într-un mod absolut uman, lipsit de stridențe, mizeria vieții de zi cu zi în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Și mai este povestea unui om care a ales să lupte în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe cioburi sparte de sticlè, Fericiți cei ce nu vèd și cred, piatra a fost aruncatè, atenție la Dumnezeu, Matei și nu la Diavol! Ffmess.htm, Cette traduction des messages est plutôt littérale que littéraire (21 octombre 1996), subtil avertisment hermeneutic, Messages de la sainte Vièrge et de Jésus-Christ a la stigmatisée de Soufanieh (Damas, Syrie) : Myrna Nazzour, trimițând la o paginè de web, www.soufanieh.com, o fi vreo localitate, Sunt curios cum o fi gèsit amicul meu toate aceste informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și pe psihanaliștii interesați să afle ceea ce este ascuns sub configurarea gesturilor și a viselor, sau pe analiștii limbajului care caută să-i înțeleagă direcțiile semantice subînțelese în diferitele sale articulații, ca și propriile ambiguități. Cercetările analitice, metoda fenomenologică, ipotezele hermeneutice în complexitatea lor, desemnează cadrul și modalitățile în care, și după care, se mișcă gândirea contemporană, în continuitate cu descoperirile filosofiei clasice în domeniul structurilor principale care stau la baza gândirii omului, dar și care marcau, până acum câteva decenii
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
istoria sa, fie înaintea opiniei publice, susținând capacitatea pe care o are respectiva alegere în ordinea dezvoltării istorice a poporului și a aspirațiilor sale profunde. În scopul realizării unei astfel de misiuni, de loc ușoare, filosofia oferă categorii explicative și hermeneutice, tehnici de demonstrare și de convingere, uneori chiar și idealuri morale. Partidul nu înseamnă însă doar ideologie, ci și o asociere de oameni solidari în lupta pentru putere, fie că doresc să o cucerească, fie că depun eforturi să o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ca interpretul să fie esențialmente implicat în contextul semnelor pe care le interpretează, ca el însuși să fie pus în discuție de instanța pe care o arată și de întrebarea pe care o adresează. Conexiunea dintre omul simbolic și omul hermeneutic se completează astfel cu identificarea omului hermeneutic cu «homo viator». Ajunși la acest punct, ontologia nu ne abandonează, cum observă, cu durere, Sartre. Dimpotrivă, ne aflăm la începutul unei noi ontologii semantice. Expresia «homo viator» este inspirată de Sfânta Scriptură
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
contextul semnelor pe care le interpretează, ca el însuși să fie pus în discuție de instanța pe care o arată și de întrebarea pe care o adresează. Conexiunea dintre omul simbolic și omul hermeneutic se completează astfel cu identificarea omului hermeneutic cu «homo viator». Ajunși la acest punct, ontologia nu ne abandonează, cum observă, cu durere, Sartre. Dimpotrivă, ne aflăm la începutul unei noi ontologii semantice. Expresia «homo viator» este inspirată de Sfânta Scriptură, fiind și titlul unei cunoscute opere a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
când în când, propriile modele interpretative. Unele dintre considerațiile prezentate în capitolele precedente pot fi văzute ca o contribuție adusă primei faze a metodei, o muncă depusă cu scopul găsirii condițiilor de posibilitate ale unei filosofii creștine. Elaborarea unor modele hermeneutice, care să fie propuneri de sens, inspirate de mesajul creștin (a doua fază a metodei ce conduce la o filosofie creștină propriu-zisă) depășește limitele acestei note. Am putea indica doar limita în care să fie menținută propunerea. Ea nu ar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în interiorul credinței religioase: garanția sa transcendentă o eliberează de necesitatea de a se constitui ca posesie închisă și o împinge să se supună oricărei probe, într-un dialog în care se prezintă nu cu enunțurile sale apodictice, ci cu ipoteze hermeneutice, oferte de sens, măsurate în viața concretă. Ipoteza hermeneutică este exprimată în acel limbaj al credinței care nu este totuna cu conținutul credinței. Limbajul și comunicarea sunt profund legate și, ca urmare, se înțelege că limbajul credinței filosofice, ca raționalitate
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
adopte tonul academic, pașaportul erorilor și al jongleriilor"4. Revenind la lucida și serena prezentare empirică, putem vedea că alături de o ordine a rațiunilor care, de la Descartes la Durkheim, a marcat gândirea franceză, există o ordine a semnificațiilor proprie demersului hermeneutic. Demers hermeneutic, fenomenologic, care se înscrie într-un relativism generalizat. Cu alte cuvinte, capabil să vadă și să gândească în același timp și decompoziția lumii moderne și a moralei sale universale, și emergența alteia, mult mai fragmentare, făcută din etici
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
academic, pașaportul erorilor și al jongleriilor"4. Revenind la lucida și serena prezentare empirică, putem vedea că alături de o ordine a rațiunilor care, de la Descartes la Durkheim, a marcat gândirea franceză, există o ordine a semnificațiilor proprie demersului hermeneutic. Demers hermeneutic, fenomenologic, care se înscrie într-un relativism generalizat. Cu alte cuvinte, capabil să vadă și să gândească în același timp și decompoziția lumii moderne și a moralei sale universale, și emergența alteia, mult mai fragmentare, făcută din etici juxtapuse. Această
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
facil. Intelectualul face o pasiune din cititul roditor al cărților, devenind coautor prin numeroasele și consistentele interpretări cu pauze reflexive, cu extrase esențiale în caiete de idei, posibile citate pro/contra, în eventualele cărți personale. Receptivitatea devine astfel productivă, mișcările hermeneutice extinzându-se popularizant în cercul relațional sau într-unul public. Intelectualul devine un versat extractor de lecții de viață întru ameliorarea existenței intime sau exterioare și-n una și-n alta fiind mereu ceva de ameliorat. În efortul nostru de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
19,9.29). Corelarea dintre bămâ și unele descoperiri arheologice denumite astfel (precum la Tel Dan) este, de asemenea, deosebit de problematică, pentru că definirea acestor locuri de cult ca „locuri înalte” cade în riscul de a intra într-un cerc vicios hermeneutic după care, bămâ fiind o platformă de cult înaltă, orice suprafață de cult din afara cetății ar putea fi clasificată drept bămâ. Unele studii recente despre bămâ (Gleis, 1997; Fried, 2002), cu o anumită prudență, consideră mai plauzibil că prin acest
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mitocritică, psihanalitică, estetică ș.a.m.d. Ele au introdus în folclorul critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse în relație cu nume sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher pînă la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard, Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
adică este vorba despre separarea dintre iudei și creștini; creștinii percep Vechiul Testament realizat în Cristos - Mesia, în timp ce iudeilor le scapă această viziune) că Isus, Mielul jertfit care poartă semnele răstignirii, este în centrul întregii istorii a mântuirii și este criteriul hermeneutic pentru a o înțelege. În Cristos se recapitulează figurile Mielului care trebuie să fie jertfit pentru salvarea Israelului din Egipt, în decursul primului Paște (Ex 12,5-6) și a slujitorului lui Iahve, asemenea unui miel condus la înjunghiere, din profeția
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
tradiție, corpul Scripturii și trupul viu al Bisericii. Stăniloae este unul dintre primii gânditori ortodocși din secolul XX care a limpezit raportul între aceste trei instanțe ale Revelației, recunoscându-le regimul cuantic de inseparabilitate. Acest model, care creditează paradoxul cercului hermeneutic, se opune rigidității mecanice conținute în interpretarea romano-catolică a Scripturii și a tradiției; în linia deciziilor luate la Conciliul tridentin, Scriptura și tradiția sunt privite ca două surse distincte pentru revelație. În fapt, există o unică sursă a Revelației: Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
evenimentul pascal prin care noul Adam a biruit moartea, putând fi mărturisit, fără tăgadă, ca „Domn și Dumnezeu”. Recunoașterea retrospectivă a profețiilor scripturistice conduce teologia creștină în exercițiul liturgic, doxologic și euharistic al recunoștinței. Ca analogie pentru acest extraordinar efect hermeneutic ne putem gândi la felul în care învățăcelul aflat în uimire curată la picioarele maestrului își interpretează cursul întregii sale vieți - fără să despartă eșecurile de succese - ca pregătire „necesară” pentru întâlnirea finală cu învățătorul. Această întâlnire are caracterul unui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Fiului „pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire”. Alegând această moarte, martirii acceptă judecata Crucii. Finis acta probat. Duhul adevăruluitc "Duhul adevărului" Prezența explicită - cum altfel? - a mărturisirii lui Hristos în sânul tradiției apostolice ne obligă la un recurs hermeneutic. Care este deci conținutul Crezului apostolic și valoarea sa de adevăr? Crezul apostolic este rezumatul Evangheliilor, pe care Biserica universală, împotriva idealului monist al gnozei lui Marcion, le-a menținut în scandaloasa lor pluralitate. Evanghelia după Ioan se termină cu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
criteriul adevărului și al catolicității proclamației lui Hristos. Procesul de selecție finală a fost accelerat de numărul crescând al ereziilor care nu făceau decât să schimonosească mozaicul sau icoana regală a lui Hristos. „Metodologia” sau, mai precis, „fenomenologia” acestei dinamici hermeneutice a tradiției nu ne este cunoscută în detaliu. Între momentele constitutive ale formării canonului biblic ne este vizibil doar episodul final al ratificării textelor „catolice” (un proces târziu, desfășurat în prima jumătate a secolului al IV-lea). De ce însă cele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tacită și nonpropozițională a unității și adevărului Scripturii este posibilă numai din interiorul tradiției 1. Tradiția apostolică a germinat ceea ce, mai târziu, Părinții latini au numit prin sensus ecclesiae. Premisele Crezuluitc "Premisele Crezului" După ce am limpezit în linii largi rolul hermeneutic al autorității tradiției în formarea canonului biblic și a unui cadru de recepție (sensus ecclesiae) al întregii Revelații dumnezeiești, putem discuta semnificația Scripturilor pentru constituția dogmatică a Crezului apostolic al Bisericii creștine. Când campionii tradiției recurg la Scripturi, Scripturile nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
urmă, dar și fără disperare, în anacolutele metafizicii moderne. Nu poate fi aici vorba despre sola Scriptura fiindcă - trebuie repetat - condițiile de posibilitate ale canonului se regăsesc doar în conceptul pneumatologic de tradiție. Odată consensul stabilit în privința canonului scripturistic, divergențele hermeneutice n-au întârziat să apară. Diferite luări de poziție pe plan teologic și, inevitabil, filozofic, s-au cristalizat. Avem deci pe de o parte, preocuparea constantă a primilor teologi creștini ai Bisericii primare nu atât pentru interpretarea Scripturilor, cât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]