872 matches
-
atât de lipsit de inteligență umanitară...?” „Bună Întrebare... După a mea intuiție, sunt două variante principale... Dacă Întrdevăr potopul a existat atunci, vizitatorii planetei au aflat lipsa omului - adică, stăpânul planetei - dar În schimb au aflat, alte forme de viață hidoase, de mărimi extra planetare Într-o continuă luptă pentru supraviețuire Încât, nu mai corespundea intenției de a pregăti terenul pentru un viitor refugiu având În vedere planeta lor ce nu mai corespundea proiectelor inițiale, fiind nerealizabile...!” „Și...a doua variantă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la acoperirea prejudiciului plus Închisoare cu agravantă: nu ești sinceră și cauți să duci În eroare organul de Cercetare Penală. Îmi pare rău, ești Încă tânără iar pe deasupra mamă a doi copii...!” Speriată femeia, făcu ochii mari și văzând mutra hidoasă a Lct.Col.Tudose Ion, izbucni Într’un isteric plâns, bătându-se cu pumnii În cap. “Nu-i adevărat. Nu poate fi adevărat...! Jur pe copilașii mei, nu știu nimic. Credeți-mă...!” “Încetează plânsul femeie...” Pe mine nu mă poți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ficat gătit lăsat peste noapte. În același timp era ca o școlăriță care Încearcă să deseneze oameni drăguți, cu guri de cupidon și gene lungi. Să fiu sincer, am rămas trăsnit când m-am pomenit că arăt ca o păpușă hidoasă scoasă din catacombe. În vopseaua aia lucitoare pe care o folosește, chiar arătam terminat. Era ca și cum nu-mi ajungea o moarte, ci trebuia să am o moarte dublă. Ei, lasă să vină. Intuiția lui dementă despre New York s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pentru Transplant de iubire -Mențiune la ediția a 6-a a concursului de literatură Agatha Grigorescu Bcovia 2012, secțiunea poezie recuzita unui adevăr universal valabil oare cum ar fi să aplici morții un facelift să nu mai fie atât de hidoasă, puțin botox, o epilare cu laser un make-up potrivit și o rochie glam în loc de coasă un cloche luis vuitton acum o poți invita la dans, după ce i-ai pus masca de înger și vei vedea că e chiar cumsecade doar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
al meu, în ceea ce privește populația, mașinile parcate în fața caselor, vecinii băgăcioși care se holbau la noi ca proștii satului etc. Și casa îmi părea cunoscută: covoare țipătoare oribile, perdele și cuverturi de tristă amintire și o mulțime de trofee sportive, tablouri hidoase și bibelouri de porțelan de-ți stătea mintea-n loc; m-am simțit ca acasă. Mi-am trântit geanta pe podea, în hol, și primul lucru pe care l-am văzut a fost o fotografie atârnată pe perete, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
rugăciunea de la amiază. Nu se putea spune că exagera, căci soarele era foarte sus. — Când ai venit ieri seară, aveai înfățișarea cuiva care tocmai și-a ucis tatăl, cum se spune pe la noi. Zâmbetul meu n-a fost decât o hidoasă strâmbătură. I-am explicat ce se întâmplase. — Ai greșit spunându-i asta. Dar și el a greșit, deoarece e pe punctul să-și dea fata pe mâna unui călău. Ai să lași să fie înfăptuită o crimă împotriva surorii tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nou supusă unei examinări de către patru femei legate prin jurământ. — Înțelegi, tinere, că sultanul nostru, oricât de puternic ar fi, nu-și poate permite să aducă în interiorul orașului o persoană bănuită că poartă în trupul ei o boală atât de hidoasă. Dacă se va spune că sora ta este sănătoasă și fără pete, o scrisoare a suveranului o va scoate din cartierul leproșilor chiar în ziua respectivă. Soluția mi se păru rezonabilă, așa că am hotărât să i-o comunic lui Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
delirând, Pe vreme de toamnă, M-adoarme un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! Pălind Sunt solitarul pustiilor piețe Cu tristele becuri cu pală lumină - Când sună arama în noaptea deplină Sunt solitarul pustiilor piețe. Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Ce sperie câinii pribegi prin canale; Sub tristele becuri cu razele pale, Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Sunt solitarul pustiilor piețe Cu jocuri de umbră ce dau nebunie; Pălind în tăcere și-n paralizie
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Cu tristele becuri cu pală lumină - Când sună arama în noaptea deplină Sunt solitarul pustiilor piețe. Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Ce sperie câinii pribegi prin canale; Sub tristele becuri cu razele pale, Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra Sunt solitarul pustiilor piețe Cu jocuri de umbră ce dau nebunie; Pălind în tăcere și-n paralizie, - Sunt solitarul pustiilor piețe... Amurg violet Amurg de toamnă violet... Doi plopi, în fund, apar în siluete: - Apostoli în odăjdii
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
tonul arțăgos al Iocastei. Camera dădea spre muntele cel înalt, ale cărui vârfuri ascunse străluceau prin singura ei fereastră. Nu era o cameră frumoasă și probabil că ar fi părut complet neinteresantă de n-ar fi fost sculpturile. Sculpturile erau hidoase. Asta nu pentru că ar fi fost grotești, fiindcă și grotescul, măiestrit lucrat, devine frumos. Nu pentru că subiectele lor ar fi fost hidoase - chiar și capetele urâte pot fi emoționante atunci când sunt lucrate cum trebuie. Sculpturile erau pur și simplu - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cameră frumoasă și probabil că ar fi părut complet neinteresantă de n-ar fi fost sculpturile. Sculpturile erau hidoase. Asta nu pentru că ar fi fost grotești, fiindcă și grotescul, măiestrit lucrat, devine frumos. Nu pentru că subiectele lor ar fi fost hidoase - chiar și capetele urâte pot fi emoționante atunci când sunt lucrate cum trebuie. Sculpturile erau pur și simplu - și fără urmă de îndoială - extrem de urâte, părând să nu aibă nici un sens și nici un scop estetic în afară de acea de a face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dezgust. Dacă sculptorul nu face altceva decât să extragă din materialele sale brute formele care zac deja în ele, atunci lemnul acela părea să fi fost făcut de demoni, altfel n-ar fi putut închide în el forme atât de hidoase. Interiorul căsuței negre era format dintr-o singură cameră. Pe un raft, în colivii, stăteau îngrămădite jalnic niște găini. Mai găseai acolo un scaun și un pat. Iar aici te aștepta o surpriză - pentru că cele două piese de mobilier erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rânjea sângeros de la o ureche la alta. Prepelicarul se uită cum picura. în pădure, în spatele căsuței zugrăvite în negru, se afla o movilă mică de pământ răscolit, proaspăt săpat. O formă cioplită în lemn era așezată peste ea: un chip hidos al morții, cu gura căscată. O femeie într-o rochie neagră, cu fața ascunsă în spatele unui văl negru, se îndepărtă de locul acela, îndreptându-se spre casa cea neagră, își întoarse privirea de la fumul care se ridica, se așeză, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ne sfâșiase sufletele și ne adusese la smalțul ultim. ...Îmi frământ doar sufletul, lutul fumuriu al zilelor, căutându-mă. Știu că sunt ascuns în bulgărele acela inform. Nu știu încă să mă descopăr, să mă fățuiesc, să dau deoparte straturi hidoase, impure, spre a mă reda într-o simplă mlădiere de contururi. Mi-e încă teamă să modelez. Frământ deocamdată, absent, cu plăcerea doar de a simți cum lutul meu se joacă, prin mâinile mele, cu mine. Nu-i doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un râu de lumină până în jos, spre Operă. Erau ani mulți de când nu mai văzusem așa ceva. Mă obișnuisem cu bezna. Făcea parte din viața mea, din sufletul meu, din visele mele chiar. Dar niciodată nu o văzusem așa de amenințătoare, hidoasă ca în noaptea aceea cu Bumbu atârnat de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină care să-l ducă acasă. Mă cuprinsese pe după gât și tot voia să afle de ce mi-am tuns pletele și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
clipă. El arde cărțile. El, acest cititor tâmp, a inventat cenzura. El râde strâmb, întorcând pagina: „Lasă, că știm noi ce-ai vrut să spui“. M-am izbit de ei. M-au rănit - uneori până la sângele cuvintelor - lecturile lor tâmpe, hidoase. M-au jignit reproșurile lor otrăvitoare: „La talentul pe care-l aveți se poate să alcătuiți așa un text?“. Era o cerere către vidanjorul-șef, curățitorul haznalelor, să-mi desfunde privata din fundul grădinii. Făcusem imprudența să-i dau acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
secrete și din care acum se alimentează vidanjorii. Cei care, aparent, dezvăluie dosare, reconstituie acel enigmatic timp al turnătorilor, mimează că redau adevăruri care, în fond, n-au existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Vrei să stai aici, să ai totul de-a gata, trântorule?! - Mă faci tu pe mine trântor? Nu ți-e rușine?... se înfurie iepurașul făcându se negru. - Ha, ha, ha! se zguduiră nopțile, și norul se transformă într-un chip hidos cu dinți de foc... Te-a prins mânia?!... Iepurașul se pomeni afară trântit la pământ. Castelul dispăru. O durere grea și adâncă îi prinse ființa. Auzi glasul Vrăjitorului. - Mânia este nestăpânire, și cel ce nu se stăpânește își pierde drepturile
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
De altfel, “în comic este implicat un urât ca negație a frumosului, la rândul lui negat de comic.” Dispunând de o mobilitate fantastică și de un caracter “accentuat aventuros”, bizarul ironizează cu ușurință obișnuitul. Macabrul se înrudește cu fantomaticul, dezgustătorul, hidosul, scârbosul, dar și cu umorul negru și gluma macabră. Astfel, moartea dobândește un caracter fantomatic dacă, împotriva naturii sale, apare drept ceva ce este din nou viu, animat. Această contradicție între ceea ce este mort și pare să fie concomitent viu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
universul mormintelor. Este adevărat însă că această ipostază a fantomaticului poate fi convertită în comic, satira ocupându-se de persiflarea ei. P. Bruegel „Triumful morții” Făcând parte din categoria ordinarului, noțiunea de dezgustător opune - conform lui Rosenkranz grosolănia animatului, atrăgătorul hidosului. Prin grosolănia sa, dezgustătorul provoacă neplăcere, prin mortificare inspiră groază, iar prin hidoșenie-scârbă, aspecte și sentimente implicate deopotrivă în macabru ca și în grotesc. De altfel, grosolanul displace mai ales prin “ caracterul inform al masei sale”, de aceea mișcările sale
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și în grotesc. De altfel, grosolanul displace mai ales prin “ caracterul inform al masei sale”, de aceea mișcările sale vor fi greoaie, stângace și chiar brutale, aspecte ce fac din grosolan o “pârghie importantă a comicului gros”. La rândul său, hidosul, ca diformitate, ne scârbește, provocând în noi o reacție aproape organică. Din acest motiv, arta se slujește cu succes de hidos, care nu devine niciodată un scop în sine: “Hidosul este mai ales acea urâțenie de care arta nu se
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
grosolan o “pârghie importantă a comicului gros”. La rândul său, hidosul, ca diformitate, ne scârbește, provocând în noi o reacție aproape organică. Din acest motiv, arta se slujește cu succes de hidos, care nu devine niciodată un scop în sine: “Hidosul este mai ales acea urâțenie de care arta nu se poate lipsi cu nici un chip, deoarece nu poate renunța la reprezentarea răului și nu se poate mișca în planul unei concepții despre lume limitată și superficială, al cărui scop ar
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Aristotel, artistul este un educator, dar în același timp un eliberator al omului de obsesiile și forțele răului și pasiunilor. El este autorul celebrei teorii a catharsis-ului, a purificării prin artă. Discutând despre cauzele satisfacției produse de reprezentarea obiectelor hidoase, Aristotel atribuie fenomenul unei duble rădăcini a plăcerii procurate prin imitație: admirația pentru o tehnică desăvârșită a imitării, dar și bucuria recunoașterii modelului în imitația sa. Această estetică a receptării aristoteliene reunește un afect senzorial cu un altul exclusiv intelectual
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
provoacă panică și dă fiori reci. Gândirea religioasă a transformat acest sentiment în morală, în memento mori, având în vedere două funcții: de a înspăimânta și de a se constitui în avertisment. Cimitirul “des Innocents” este locul în care “moartea hidoasă (...), rânjind, îi târăște după ea, invitându-i, cu pașii unui bătrân și țeapăn profesor de dans, pe popă, pe împărat, pe nobil, pe muncitor, pe călugăr, pe copilaș, pe bufon și pe toate celelalte meserii și stări”. Este un dans
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
o umanitate peiorativă și deformantă. Francisco de Goya Această etapă a operei sale se caracterizează prin imagini demoniace ale figurii umane concretizate în regi și regine marcați de imbecilitate și corupție, vrăjitoare fioroase, cadavre mutilate, chipuri grotești de animale, măști hidoase, procesiuni demoniace, simboluri ale îngâmfării, corupției și prostiei umane. Goya își tratează personajele cu o libertate nemaiîntâlnită, deformând îndrăzneț și uneori violent. După Goya, artistul are menirea de a satiriza și ironiza viciile și erorile în scop educativ. De aceea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]