669 matches
-
azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. PASĂREA SFÎNTĂ Întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuși În vântul de nimeni stârnit hieratic Orionul te binecuvântă, lăcrimîndu-și deasupra ta geometria înaltă și sfântă. Ai trăit cândva în funduri de mare și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape. În păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu atunci să tresară. - Este Întru totul exact! Marie și PM nu-l văzuseră pe Arthus de Kersaint, ascuns În umbra unui fotoliu imens, stînd nemișcat și hieratic. Profilul de vultur al bătrînului ieși Încet din umbră. Marie deveni imperceptibil mai rigidă. În puținele dăți cînd Îi fusese dat să Întîlnească statura impunătoare și straniul chip al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uitat. - A, zise ea, Înciudată. Cu atît mai bine. * * * Yvonne, blocată din ajun, la fel ca toți ceilalți, pe continent, urcă pe bac fără să le arunce măcar o privire și se duse să se posteze În partea din față, hieratică. Stăteau rezemați În coate de bastingaj, tăcuți, cînd Ryan Își făcu apariția lîngă ei. Se arătă vizibil fericit s-o revadă pe tînăra femeie, chiar dacă nu făcu nici o aluzie la „falsa plecare“ de pe insulă și nici la vizibila Împăcare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
creștine este exemplificată de numeroase atitudini care descriu tabloul clinic al modernității. În arta picturală, bunăoară, asistăm la tranziția de la icoană la tabloul religios (e.g. înlocuirea perspectivei inverse cu perspectiva naturală, refuzul transparenței eshatologice a corporalității, inserția senzualismului în locul figurației hieratice, dispariția anonimatului și revendicările auctorialității), care pregătește iconoclasmul postmedieval. Cunoașterea filozofică se rescrie din perspectiva autofondării metafizice a subiectului (Descartes), prin conferirea atributelor tari cunoașterii tehnice și „gândirii calculatorii” (Heidegger), prin ancorarea certitudinii într-o criteriologie empiristă 1, contagiunea criticistă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tablou asemenea sublimități. Natura este, În orice caz, valorificată prin capacitatea ei de a produce peisaje grandioase (un grandios, repet, măsurat, un sublim care să nu pericliteze statutul obiectului!). În Mandarinul ochiul se plimbă, fermecat, de la podoabele costumului la turnurile hieratice ale pagodei. Obiectele excelează În genul lor: sînt transparente dacă originea lor e minerală, Înalte, mărețe și sprintene (există la Alecsandri o obsesivă teamă a sprintenului, descoperită chiar și În universul material: „sprintene coloane”), dacă dezvoltarea lor e spațială. Parnasianismul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
grădină Ce mirează flori de lotus În oglinda unui lac. Ochiul vesel Întîlneștc, pe colnice-nverzitoare, Turnuri nalte și pagode, unde cîntă vechiul bong, Și auzul se resimte de vibrări asurzitoare, De răsunetul metalic al tam-tamului de bronz.” Peisaj static, decorativ, hieratic, reprodus, parcă, după desenul unui serviciu de porțelan. Această latură picturală place. G. Călinescu o socotește partea cea mai viabilă a poeziei. Imaginația e, Într-adevăr, mai strînsă, ochiul vede mai bine detaliul. Iată și un fragment din Dumbrava roșie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ioanide cu fata, fără a determina unde, fiindcă o dată îl zărise pe stradă, iar a doua oară, în dimineața aceleiași zile, chiar în casa lui Saferian. Între Hagienuș și arhitect exista deci o complicitate, de aceea amândoi se priveau fix, hieratic. Într-adevăr, Ioanide, care pretindea că nu poate veni la ceai, vizitase totuși (uitînd de chestiunea cravatei) în aceeași zi pe armean, de unde probabil siguranța blândă a acestuia din urmă că arhitectul nu va lipsi. Hagienuș, în veșnică penurie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mată și părând relativ scundă) și până sub acoperiș, constituind astfel un perete translucid al scării de piatră și al vestibulului ce ducea la salonul de sus. Vitraliul reprezenta în toată înălțimea lui o fată în profil și în gest hieratic, alergând parcă în vijelie cu părul suflat de vânt. Asta era Pica. Ioanide plănuise vitraliul pentru biserică, însă de când Cioarec devenise sfântul oficial acolo, renunțase la ideea primă. Acum se poate înțelege substratul mondenității lui Ioanide și a Elvirei. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
filozofice. Platon, de pildă, nu te obligă, așa cum face, căzând în afara speculației bune, predicatorul Xenophon. Plotin e și el erbaulich, "edificator-consolator", trădând astfel speculația ultimă. A doua obiecție, legată de prima, este că închide speculația într-o construcție cu caracter hieratic. Totul la el este ancorat în cer, orizonturile lui sânt închise și ceea ce obține în final este o închisoare a gândului, nu o speculație deschisă, ca la Platon și Hegel. În general vorbind, se poate spune că aici, la Plotin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
principesa pantofi negri cu tocul scurt. Stăm cu toții cuminți, cu mâinile sprijinite una peste alta în poală, cu trunchiul ușor înclinat în față. O clipă am senzația că sîntem o trupă de dans modern care a luat, într-o atitudine hieratică, poziția care precedă primul acord al muzicii și că, de îndată ce banda va porni, ne vom scula în același timp și vom începe, cu aceleași mișcări din mâini, cap și picioare, un dans nervos și bine ritmat. De fapt, de sculat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tinerii robuști. Mă ignoră cu desăvârșire, fapt care, pentru o clipă, mă mâhnește nespus de tare, întrucît mă legănam în iluzia că se lămuriseră în privința mea și că mă acceptaseră ca pe un tip OK. Ei bine, nici vorbă, sânt hieratici la culme, nici un mușchi nu li se mișcă pe față și au privirea aceea care bate departe și care trece prin tine ca și cum n-ai fi. Iarăși simt cum mă cuprinde admirația privindu-i. Dacă aș fi avut norocul să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În care Își contemplă propria declasare. Fascismul său, virulent și persistent, e Încercarea disperată de a depăși și de a anihila atât valorile burgheziei, cât și pe cele ale proletariatului. Elitismul său e unul de extracție mitologică, Întrupat În silueta hieratică a unui cavaler nordic pierdut În cețurile septentrionale. „Nebunia” lui Drieu e transcrierea greșită a unor idealuri preluate pe cale livrescă. Om de cabinet, În fond, el fantasmează dramatic, apelând la memoria culturală a unui individ pentru care descoperirea teutonismului a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a stins, lucru mărturisit de altfel și de faptul că autenticitatea mesajului evanghelic este nelipsită de continuatorii săi profetici, îndeosebi printre călugării care caută să-și trăiască idealul creștin din primele veacuri dincolo de condiționările lumii. Nu pot fi uitate personalitățile hieratice ale lui Martin din Tours (316-397) și Paulin de Nola (355-431), primul abandonează armata pentru oștirea lui Dumnezeu, celălalt vorbea despre abandonarea serviciului militar. Viața monahală apare ca un martiriu viu și o mărturie în fața laicizării poporului, dar și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
jurământului prestat, arătau adversitate față de arme. Marcus Aurelius, de caracter bun și blând, răbdător și uman cu toți, fidel culturii sale de filozof stoic și literat, nu ținea cont de lâncezeala soldaților creștini față de meseria armelor, văzând, în atitudinile lor hieratice, niște aberații religioase cu o anumită notă de ateism ori de subversiune. Potrivit opiniei comune era ateu oricine nu venera divinitățile Romei și era considerat dușman al Imperiului și tulburător al ordinii stabilite; a fi dușmanul Romei însemna a fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
psihologia personajului, marcând o relație de interdependență. Clișeul joacă, de fapt, rolul unui catalizator, ce ajută, de pildă, la transfigurarea (mitică, literar-ficțională) a "evenimențialului", "realității", "istoriei"235. Dar același efect "transfigurator", ce "îngheață" imaginea lumii într-o serie de posturi hieratice, e urmărit și de melodramă! Pe scurt: în loc să fie interpretat ca semn al lipsei de talent și imaginație (opinie acreditată de o întreagă tradiție exegetică), clișeul se vede valorizat acum din alt unghi, al unei conștiințe estetice superioare, dincolo de practica
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de contrasens deconcertează, devastează și marchează. Angelicele frumuseți dantesco-petrarchiste licăresc în depărtări; sunt niște idealități pan-umane. Enigmaticele fete de la Baaad, cu nume neobișnuite (ca la Dimitrie Stelaru) Stribi, Mil, Magnoline, Briene, Rimaya, Ilen, Lo (lita), Dora, Sakti -, apariții vibratile, hieratice, nu atenuează conștiința finitudinii; ca atare, discursul liric se clatină sub arcul lucidității în alertă. Pe scurt, contemplatorul de la Baaad, nereținut, încorporează ipostaze ale iubirii din toate timpurile și din toate spațiile, punând în pagină, în spiritul lui Denis de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pereche de struți". Scenarii erotice memorabile, la confiniile eminescienelor clipe de poveste, sunt de găsit nu numai în Diotima (cu subtitlul expres: "poezii de dragoste"), dar și în Poemul de purpură și alte poeme (1994) și în alte cicluri. Nălucă hieratică, visată de "mii de ani", ființa-etalon din Cântec vechi, face pereche cu iubita fără corp a lui Eminescu; idealizant la modul mistic, imnograful zboară spre ea pe-un cal alb planând "prin codrii mari de lilii / în veșnică hipnoză". Rostirea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lumii (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, 1982, p. 145). O mamă de necuprins în concepte! Mama astfel percepută, mamă-geniu, circulă în marginea mitului. Se ajunge, progresiv, la o mamă suprapersonală, o mamă-idee proiectându-se în eternitate, o mamă hieratică meritând adorație, acționând suprasenszorial ca un fluid fortifiant. Câteva poeme evocă Buzele mamei, Părul mamei, Mâinile mamei, altele trimit la Tăcerea mamei, ori la Nopțile mamei, ori la Steaua mamei, însă deasupra acestora planează duhul mamei-simbol, o mamă care unifică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este Edenul, locul sexualității, de aceea poetul își strigă acolo femeia"53; "Intimitatea eminesciană nu e analitică. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", care este neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației."54 Cu orice argumente s-ar mai susține această interpretare, ea totuși rămîne un act de profundă denigrare față de prima iubire a lui Eminescu. Mai bine de treizeci de ani G. Călinescu și-a susținut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
echilibristică între tendinți opuse, între geometrism stihial și organicism, această armonie sub auspiciile echivocului, l-a ferit pe țăranul român de desăvârșirea mortificantă. Sau: Farmecul cu totul particular al acestor icoane se datorește unor interferențe de tendințe polare: năzuința stihială, hieratică nu e rece dusă până la capăt, ci e atenuată prin contraponderea tehnicii organice. Interesant și demn de relevat e că țăranul se va feri totuși să tragă o linie dreaptă cu rigla; aceasta atât în arta textilă sau în ornamentica
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
rămân ca izvoarele". A. E. Baconsky se integrează în modernitate și este primul poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei tristeți legate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
încearcă așa cum am văzut, sugerează onomatopeic bătaia ciocanelor de la Tg. Ocna pentru extracția sării. "Zoosophia" rămâne prin pitorescul și inventivitatea metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă/ de-a face lumea din nou/ ca un ecou ce se ridică din ecou" ("Mai mult ca plânsul"). Versurile amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înfrângerea. Vittorio Holtier imaginează o memorabilă soluție scenografică [...]. (George Banu) [...] Voi încerca acum să vorbesc despre o altă dimensiune a "pattern"-ului românesc, așa cum mi l-a revelat Blaga și anume prin monumentala sa lucrare dramatică Meșterul Manole, dimensiune de hieratică spiritualitate, de aspirație spre valorile axiale ale existenței. Un instrument foarte serios de manipulare a expresivității unui decor este raportul fundamental între amplasamentul publicului și locul de joc, oricare ar fi el, scenă sau spațiu neconvențional. Iată cum am folosit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
natură, sat pastoral, tradiție ancestrală, dragoste. Pentru ea sacrul este un mod de conciliere cu eternul și trăiește într-o durată concretă, prezentă, și în alta mitică. Vitoria e un temperament solar, cu reacții repezi, are mentalitate arhetipală și atitudini hieratice, purificatoare. Având o viziune globală a lumii în care trăiește, cunoaște ritualul unei vieți simple, deține memoria întregii specii, interpretează semne infailibile. "Vitoria nu-i o individualitate, ci un exponent al speței" (G. Călinescu). Baltagul a fost numit de critică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a mărturisit iubirea la ultima întâlnire cu Maria, când s-a hotărât să renunțe la dragostea pământească. Convinsă că au fost uniți în eternitate prin Creanga de aur, Maria își acceptă soarta, își pleacă fruntea pe umărul bărbatului iubit (gest hieratic), și după plecarea lui Kesarion Breb, se călugărește la Prinkipo, despărțindu-se de lume. BIBLIOGRAFIE: Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. a II-a, Editura Minerva, București, 1982; Călinescu, G., Prefață la M. Sadoveanu: Romane și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]