681 matches
-
de vigilență festivă închinată iconografiei și obiceiurilor pascale în general, pentru că alături de scenele canonice ale răstignirii, ale coborîrii de pe cruce, ale punerii în mormînt etc. sînt și lucrări de pictură populară și naivă pur și simplu, în a căror construcție hieratica postbizantină este înlocuită cu narația hazoasă despre sărbătoare, miel, cîine, biserică și popă, prezențe în primul rînd anecdotice și grotești și într-o mult mai mică măsură receptacule pentru lumina dumnezeirii și buni conductori pentru voltajul înalt al trăirii mistice
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
Lavric Cine l-a avut profesor pe Vasile Dem. Zamfirescu în anii ‘90 păstrează imaginea unui domn zvelt, tuns scurt, cu o ținută dreaptă bătînd spre rigiditate cazonă, și cu o politețe de principiu ce nu îngăduia apropieri familiare. Pășea hieratic, cu umerii largi și cu ceafa împinsă vertical în prelungirea apofizelor cervicale. Avea o vigoare țeapănă, iar cînd inainta pe culoarele facultății, simțeai că sportul îi era un modus vivendi. Era amabil și deopotrivă reținut, sub apăsarea unei crispări tenace
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
Pavel Șușară Monica de la Prima Tv este o apariție profund eliadescă, adică una în care se poate citi fără echivoc toată demonstrația aceea asupra camuflării sacrului în profan, și se compune, urmuzian, din: priviri imperturbabile, ținută hieratică, de personaj bizantin modelat după canoanele occidentale, și microfon arghezian ( mai în clar, unul plin de aluzii!). În mod cert, ea a fost croită pentru o altă funcție mitologică și trebuia să se așeze într-un cu totul alt registru
Între Venus din Willendorf și Fata babei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12586_a_13911]
-
subtextului, operațiunea ar fi fost probabil inutilă; dar se pare că ei n-au existat, căci autorul s-a temut să-l pună în circulație. Pentru noi însă, ea este necesară și asta pentru că abia în acest fel, confruntând modelul hieratic cu persoana care-l asumă, putem aprecia și încadrarea într-un sistem de tipologii, și veridicitatea atribuirii, și arta cu care sunt surprinse trăsăturile esențiale: adică tocmai valoarea literară. Prin raportare la modelele epocii și la caracteristicile ei culturale se
Modelul inorogului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2786_a_4111]
-
substratul trăirii e același, doar cauzele exterioare care o declanșează sunt altele. Rugăciunea e înlocuită cu citatul celebru, iar tainele bisericești lasă locul paradoxurilor pe care filozofii le cultivă ca scop în sine, după un protocol ce amintește de sobrietatea hieratică a preotului din altar. Filozoful slujește la propriu, atîta doar că n-o recunoaște. Jean-Luc Marion este un preot nehirotonisit care se achită de oficiul divin sub forma incantării unor aporii speculative. Urmarea este că francezul creează un univers de
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
în subsidiar, al sistemului de autoevaluare, la un pol s-ar găsi Florin Mitroi, Horia Paștina și Ion Grigorescu, oameni de o modestie înaltă, aristocratică în sensul cel mai profund al cuvîntului, iar la celălalt, prin ricoșeu, tăcut, auster și hieratic, Paul Gherasim, cel adîncit în natură și bine acordat pentru a recepționa mesajele dumnezeirii și, într-un mod mult mai zglobiu și mai simpatic, Ștefan Sevastre care, deși nemulțumit pînă la capăt de profesorii din Academie, își identifică parteneri demni
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
de materii" pe care-l practică, într-o geometrizare ce ne duce gîndul nu doar la solemnitatea discursului tradițional, ci și la o tendință a artei moderne (conform lui W. Worringer, o parte din artă epocii noastre tinde spre puritatea hieratica a liniei). Iubitor de clarități, Ilie Constantin se străduiește a contrage factorii contingentului într-un orizont al limbajului meditat, cristalizat într-o prozodie meșteșugita. Gesturile d-sale lirice predilecte șunt cele ale delimitării, comensurării, evaluării și corecției geometrice: "Visăm o
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
mentolate care-ți plac/ bulgări de smirnă așezați în vrac" ( Foarte multe săptămâni în balon). Iată-i pe Arghezi și Dimov, îmbrățișați: "pornisem legănat în buestru/ călcând a maestru/ zâmbeam cu ochii mijiți/ cel mai senin dintre cenobiți/ făceam gesturi hieratice/ peste creștetele voastre sălbatice/ până când schimonosit de vedenie/ simții cum calea se preschimbă în tărășenie/ într-o teribilă încurcătură/ pedeapsă pentru inima mea trufașă și imatură// (...) hipnotizați de această momâie/ când imponderabilă când lălâie/ de această brezaie/ cu glas de
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
fluture de noapte izbindu-se bezmetic de geam, aceste momente halucinante în care fosforesecența putridă a viciului se întâlnește cu esența răului, unde, spre exemplu, aprinderea unui chibrit dobândește ceva malefic, apocaliptic. Pădurea fie ia aprte la o feerie argintată, hieratică de noapte rusă, fie se transformă într-un fel de rețea întunecată de lăstari care foșgăie plini de o vitalitate rea, parazită, ucigașă. Altfel, scenele în care intervin animale, o căprioară care elimină un făt mort, o vulpe sfâșiată, intrată
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
o liniște adîncă. În pridvor a început să răzbată atunci dinlăuntru, din cînd în cînd, un suspin sacadat, puternic și evident stăpînit cu greu. El era doar expresia sonoră a acelei scene unice prin măreție și prin monumentalitatea ei tragică: hieratic și aproape mineral, corpul lui Ion Dumitriu era vegheat doar de Mircea Nedelciu. Captiv în scaunul său cu rotile, ghemuit încă și mai puternic acum din pricina suferinței morale, el plîngea monoton și ofta ritmic. Nu era acolo nici disperare și
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
puțin timp după aceea a prietenului sau, este poate un ultim act de solidaritate, o formă absolută a comuniunii lor atît de puternice. Acum, cînd și Nedelciu a plecat, veghea lui la căpătîiul lui Dumitriu capătă, pe lîngă plastică ei hieratica și monumentala, si o valoare morală și simbolică demnă de momentele depline ale unei umanități de cele mai multe ori nesigure și precare.
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
lui Andrei Sokurov, (1997) trasează relația complicată dintre un fiu și mama muribundă, o relație în care lirismul și tandrețea se amestecă cu un fel severitate tăiată în diamant. Neputincioasă fizic, mama însă deține puterea asupra fiului, detașată și aproape hieratică în proximitatea morții, privind într-un dincolo impalpabil pentru acesta din urmă. Puterea Corneliei (Luminița Gheorghiu), mama din filmul lui Netzer, vine dintr-o deplină ancorare în prezent, dintr-o tenacitate care-și are momentele ei dramatice, la propriu și
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
Valeriu Anania, iar de aici mai departe până la Mihai Dragolea, Ion Mureșan și Ovidiu Pecican, proiectați într-o viață literară dinamică și plastică. Steliștii, tribuniștii, echinoxiștii, universitarii, publiciștii, cercetătorii, lexicografii, femeile și bărbații sunt oști și individualități ce se mișcă hieratic în imaginația regizorului Petru Poantă, ce descrie meticulos un Cluj oniric, o proiecție foarte personală a scenaristului, același cu regizorul ce vede bătălii, deplasări în spațiu și în timp, corporalități și abstracțiuni, frânturi de memorie și ambianță culturală. Vizionezi, parcă
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
pseudonim în 1934, reeditat în 1996), confirmată sporadic de articole de comentarii lingvistice și stilistice, se manifestă într-una din predicile din Dăruind, vei dobîndi tocmai printr-o pledoarie pentru modernizare, împotriva tradiției monotone, încremenite, a limbajului bisericesc exclusiv arhaic, hieratic, adesea prea puțin orientat spre comunicarea cu ascultătorii. Libertățile de asociere a registrelor sînt însă mult mai firești și practicate de mai multă lume în stilul epistolar, în scrisorile amicale. Scrisorile lui Steinhardt din volumul recent apărut (Dumnezeu în care
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
Eugen Bunaru Stampe încremenite în mișcări hieratice, priveliști mentale și fizice, poemele lui Bunaru au delicatețea unor haiku-uri și zveltețea unor plante de primăvară... Un vag bacovianism direcționează poemul înspre o zonă a nostalgiei și a tristeții difuze pe care, apoi, conștiința lucidă, postmodernă, le transformă
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
forță, la începutul deceniului cinci, cu o iconografie surprinzătoare și, aparent, nouă. Nudul, masculin ca structură somatică generală, dar asexuat în particular, de fapt un nud paradigmatic și androgin, este reperul absolut al acestui moment. Surprins în atitudini impozante și hieratice, văzut în egală măsură din spate, din față și chiar din profil, acest personaj încremenit într-un eroism inefabil și nondiscursiv pare a fi un elogiu patetic adus unei umanități mitice, stranii și incoruptibile. Anatomii care capătă dimensiuni cosmice, adevărate
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
pasive, arhetipale, în reprezentări care glosează, de la distanță, pe tema străveche a fecundiutății, fie în compoziții complexe, cu personaje multiple, al căror sens imediat este întotdeanuna obscur. De altminteri, cam pe la jumătatea deceniului cinci, pictorul trece de la compozițiile cu personaje hieratice, eroice și solitare, la acelea mult mai complicate, cu o epică evidentă, dar greu de explicitat, în care totul intră într-un fel de serialism, de creștere modulară, atît la nivel formal cît și la acela cromatic. Siluete rigide, provenite
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
ci o componentă definitorie. Această componentă poate face abstracție de biografia gînditorului. Există o filozofie care nu se inspiră din viața gînditorului, și doar aceea contează: restul e eseistică autobiografică cu bătaie mărturisitoare, osîndită a nu se ridica la înălțimea hieratică a jargonului conceptual. Din această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui Gabriel Liiceanu către Christian Ferencz reprezentînd miezul tare al cărții. Sunt
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă la hieratica picturii naive din goblenuri: În curtea de culoarea mării rîde o fată slută / și vîntul îi prinde rochia în scaieți și cucută. / Aerul e sărat și foarte vechi gardul pe unde / cîte o vită de var murdar pătrunde." (Ioana). Oricît
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
Numai că, spre deosebire de Paciurea care s-a oprit la ornamentica bizantină, la exterioritatea previzibilă și mecanică a drapajului, Brâncuși extrage din tipologia bizantină austeritatea lăuntrică și monumentalitatea indescriptibilă a sacralității. Fără cea mai elementară descripție și fără nici o aluzie individualizatoare, hieratica Rugăciunii constă în resorbția substanței în atitudine, în dematerializarea formei sub presiunea unui sentiment energic și imponderabil în același timp. Și, în fine, ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
cînd a pustiu. (Pădureanca). Astfel continuă desfășurarea acestei capodopere a lui Slavici, nuvelă cu morți violente cu încleștări, cu suferințe umane nesfîrșite, dar cu un ritm lent și grav. în Pădureanca nimeni nu se grăbește și totul are un aer hieratic, de basm străvechi. În suita marilor nuvele ale lui Slavici, Mara marchează cea din urmă capodoperă. Procedeele stilistice proprii autorului își dau aici întîlnire pentru ultima oară. Din păcate, compoziția rotundă din nuvelele precedente nu se regăsește între primele capitole
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
gros-planuri hipnotice. Cu o coregrafie excepțională parcă de balet rus mixat cu Matrix, cu un decor fastuos îmbrăcat în pulberi de lumină aurie că într-un tablou impresionist, cu excepționale clarobscururi care scot în evidență portrete învăluite într-o liniște hieratica, cu figurile de porțelan pictat ale femeilor, ca niște măști de teatru Kabuki, si chipurile de o cruzime abstractă ale bărbaților, cu străzi luminate de un reflector invizibil desenând un spot în mijlocul obscurității generale, totul învelit într-o perdea de
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
reproducerea cîtorva izvoade folosite de către iconarii pe sticlă, la spațiul memoriei culturale, iar celălalt la momentul de astăzi al picturii lui Lupșe, la interesul său manifest pentru un fel de memorie a lumii vegetale, pentru plantele care capătă o anume hieratică prin uscăciune și prin mumificare, acest catalog este și o mărturie asupra unor căutări artistice nemijlocite, dar și o încercare de proiecție estetică și de hermeneutică a formei care implică simultan realul imanent și modalitățile de codificare a acestuia. În
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
călăreții celor o mie de nopți/ anca nu cutezau la rosturile fidelității/ la orele potrivite pentru dragoste.../ insuficiente se dovediseră bunăoară/ apă focul pamantul și aerul/ nu se putea dezerta/ din anotimpul tănguitor al iluziei ăncăt/ iată-ne cu rasul hieratic an elanul cearceafului/ scufundat/ cu iubita culcata alături an dispreț/ de orice sfarsit..." (Semne). Ioan Tepelea vădește o natură sensibilă, ănclinată spre tonul elegiac. Așa se explică simplitatea patriarhala a unora (destul de numeroase) secvențe ale lirismului sau, care, ca și
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]