523 matches
-
păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. {EminescuOpI 172} Din negru giulgiu se desfășor Marmoreele brațe, El vine trist și gânditor Și palid e la față; Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ș-acuma, Și soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O vin-odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din acest circ. Ideea este contrazisă de refuzul de a pleca cu Tipătescu, de împăcarea cu lumea după stingerea conflictului <footnote „Zoe suferă de un bovarism sui-generis, de factură retro, paseist și recuperator. Aspirația ei nu țintește atingerea unor orizonturi himerice, în care să-și afle, eventual, rostul și împlinirea - dimpotrivă: reprezintă expresia nevoii imperioase a întoarcerii în paradisul pierdut prin mariaj” - Gelu Negrea, op. cit., p. 215. footnote>. Conchidem, deci, că Zoe este o reprezentantă a mediului ei și este văzută
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
prin definiție, una a transgresiunii, a discontinuității, a revoltei și - nu în ultimul rînd - una utopică. În opinia lui Mihai Zamfir, „inovația primordial sintactică definește stilul fin de siécle din literaturile romanice“; ea ar avea drept scop „căutarea poemului unic, himericul poem total, adică o formă nouă ce transcende diferențele considerate oțioase (genuri, specii, rigori literare)” (ed. cit., p. 270). Acest sincretism sau sintetism poetic (ilustrat plenar de wagnerism) reprezintă, în fapt, o utopie, o fantasmă aspirînd să reintegreze ceea ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Vinea (cu puținele contraexemple de originalitate autentică: Eminescu, Caragiale, Creangă, Odobescu, Coșbuc), indică o cultură de „excepții valorice” accidentale într-o epocă a imitațiilor. Adept și el, dar în alt sens, al arheologiei tradiției „balcanice” locale în căutarea unei himerice Grecii orfico-platonice, esențializate, Ion Barbu e mai aproape de teza lui Jung privind fondul arhetipal al inconștientului colectiv: „nu sincronic și în extensiune, ci pe linia de adîncire a misterului individual vom descoperi fondul nostru de identitate generală”. Tradiția „balcanismului” orășenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de vase comunicante. „Complexul periferiei” se va asocia adeseori cu o atitudine antipoliticianistă, antiburgheză și antiliberală, fie ea socialistă, populistă, conservatoare sau reacționară, mergînd de la critica parvenitismului pînă la refuzul modernității și al parlamentarismului din anii ’20-’30. Seducția unei himerice restaurări a valorilor medievale sau arhaice, tentația utopiei totalitare ca antidot al „crizei imaginarului” european și redimensionarea romanticei „tentații” (culturale) a Orientului pe fondul crizei eurocentrismului occidentalist sînt cîteva dintre aspectele cele mai acute ale renegocierii raporturilor internaționale dintre „centre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești Muză? {EminescuOpIV 313} CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieți-mi și-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi Ne-or duce-n depărtare... N-auzi un jalnic țipet? Răsună lung din noaptea străvechiului Egipet. (El intră-n luntre. Aceasta e trasă de lebede
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pagină). Dar toate legăturile acestea sunt scutite de primejdii, Întrucât se dovedesc strict niște relații de prietenie, nu iubiri pasionale. Pentru că, o spune cel mai bine tot Barbey, În cartea despre Brummell, „iubirile care se Încheie devenind prietenie sunt mai himerice decât sirenele. E ca o frumoasă lovitură de bardă dată de un poet iluziilor unor suflete generoase și pătimașe. Câtă vreme un bărbat și o femeie sunt amanți, ei nu pot fi prieteni; când nu mai sunt amanți, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
însă, ajutată să-și spună cuvântul. Căci, de la cea dintâi Constituție liberală Portugaliei masa aceasta se păstrase în marginea istoriei. Istoria modernă a Portugaliei au făcut-o anumite grupări politice și anumiți intelectuali, nutriți de idealuri străine, obsedați de transformări himerice. De când o mână de doctrinari și revoluționarii portughezi hotărâseră omogenizarea Portugaliei, marea majoritate a neamului se mulțumise să suporte experiențele lor, visurile lor, extazele lor. Portugalia devenise monarhie constituțională, devenise apoi republică, și ar fi putut deveni republică sovietică, fără ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a se ivi din nou, dintr-odată, din pămînt, din iarbă verde. Knut, norvegianul, tont și profund superstițios ca un bun gabier ce se afla, părea să nutrească aproape absoluta convingere că Oberlus era jumătate om, jumătate demon, o ființă himerică Înzestrată cu puteri magice, capabilă să dispară În timp ce era privită sau să se materializeze din nou În momentul cel mai nepotrivit. Trăia din pricina asta Într-o permanentă mirare, cu urechea ciulită și ochii aproape ieșiți din orbite de atîta căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-te de boala Divi nului, singurătatea. Și îl imiți iubind sau dăruind moartea - încercând astfel efortul creației sau eșecul vindecării. Cri minalul are însă ceva în plus, gestul scelerat de a repara inconștient „nedreptatea“ făcută cândva neantului, în tentativa lui himerică de a-i închina ființa celui omorât. Inconștient, el se consideră, precum Descartes, „un inter mediar între Dumnezeu și neant“. Omul nu se poate împăca, se pare, cu vina originară care i s-a pus în cârcă. Din același motiv
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
De regulă, fericirea este travestită în confort. Cu mult timp înainte de a descinde, fiecare epocă ne amenință cu fericirea. Zvâcnetul prim al pruncului în mamă este tulburătorul dangăt al bucuriei cosmice. Utopicii căutau fericirea și pe rug. Fericirea - un Everest himeric. Să le respectăm nefericiților dreptul la mândrie. Pe toate meridianele există oameni care uită de ce s au așezat la masă. Nefericiților nu le mai rămâne decât să mizeze pe tandrețea posterității. Nefericirea provine, de regulă, din deficitul de imaginație. Între
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tine, bărbos, îndoit de șale, sprijinit în toiag, doar din ochiul adânc, cenușiu și lăcrimos, țâșnea ca o suliță, o privire vie care te pătrundea neîndurat, te făcea să-l asculți și să-l respecți. ...Acum, cu mintea scăpătată, umbla himeric prin pădure, căutând lupul sur să-l ucidă. - Nu mai căta „lupu‟ sur“, boierule... c-o murit dimult!“ îi spunea fostul hăitaș moșierului, când pornea în pădure pe urmele lupului, și, hâtru cum era, pe loc îi veni o idee
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În amănun tele pe care ea le uită și parcă le părăsește la întâm plare. Un fel de tehnică, până la urmă, a provocării, a smulgerii din latență. Greșit numită halucinogenă. Familiară, demult, pictorilor chinezi. Care țineau să creeze exact și himeric, în același timp. Pentru a surprinde imperceptibilul. — Vinișoarele unei mese de marmoră au marcat, știi, probabil, copilăria lui Klee. Leonardo urmărea petele, de felul acesteia, de pe ziduri. Alții erau surprinși și provocați de urmele zațului scurs de pe fundul ceștilor de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care a sporit faima lui Piero și a deschis, cum afirmă cronicarul, calea altor „lucruri hazlii și de iscusită născocire“. Florența a perseverat, până a nu mai avea egal, în „organizarea unor asemenea serbări și spectacole“. Sărbători și spectacole poate himerice și eterogene. Caricatură, frenezie... — Caraghioase sperietori medievale ? Mai curând o provocare. Parodia cadavrului dogmei. Grotesc popular, măștile, bucuria reîncarnării, „negarea iden tității și conformității tâmpe cu tine însuți“. Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind despre Sia, să-și înțeleagă propriile prăbușiri și dorinți, să provoace înțelegere pentru pătimașele ei plecări și întoarceri și pentru viitoare apeluri. Toctoc, toctoctoctoc, ciocăneau pantofii suprafața
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu atâta crispare, în noaptea aceea. „Măreață și liniștită și moartă, ar putea să învie într-o zi, doar ca să înnebunească ! Să se retragă undeva, departe, și acolo să înnebunească. Să mai trăiască, oricât de mulți ani, nebună. Exactă și himerică, rupând masca pe care o întreține cu atâta ferocitate. Am privit-o cu oroare și umilință și n-am putut s-o iubesc !“ Strigăt nu întru totul credibil, plin de patetica nemulțumire care răvășea sufletul cețos și fragil al fetei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încercărilor ratate“. Dacă față de admiratorii doamnei Hariga se arăta rezervată și tăcută, detractorii primeau totdeauna replici dure. Interlocutorul trăia plăcute momente de încântare, decis să nu întrerupă ardoarea tinerei, care se lansa în evocarea desenelor, convinsă că „exactitatea excesivă, deci himericul“ o apropiaseră pe Sia Strihan de marea șansă de-a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cald al sânilor, un șal pufos, cu dungi verzi, ca iarba. Darul acestei frumuseți liniștite și bizare ar înlocui, oricâtă vreme, icoanele pe care le-am tot rechemat. Mi-ar reda simplitatea enigmatică, puternică, pură a unei lumi adevărate și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scrie, cu metodă și realism, prima antiutopie din istoria lumii, deloc impresionat de Republica lui Platon, despre care nu amintește nimic. El iubise mai mult spiritul romanic decît pe cel grec. O aluzie la Platon și la alți autori de himerice formule de state egalitare există totuși: Căci sînt mulți aceia care și-au imaginat republici și principate pe care nimeni nu le-a văzut vreodată și nimeni nu le-a cunoscut ca existînd în realitate". Utopia e definită în termeni
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
puternică și de nepieritoare este această Indie, care rabdă și înghite totul fără să-i pese de năvălitori și de stăpâni. Alergam într-o mașină a secolului al XX-lea și alături de mine aveam un suflet nepătruns și neînțeles, tot atât de himeric și de sfânt ca și al celeilalte Maitreyi, sihastra din Upanishade. I-am atins brațul ca să mă deștept. Fata aceasta mă iubește pe mine? La Belur-Math, în askram-ul lui Swami Vivekanahda, veneam de cele mai multe ori, mai ales sărbătorile, pentru că Gangele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deține controlul absolut asupra cataclismelor naturii, putând micșora sau mări, la nevoie, dimensiunile unui dezastru. Încercările inițiatice devin tot mai numeroase, într-o adevarată avalanșă, parcă pentru a surprinde și apoi compensa punctele slabe ale protagonistului acțiunii. Cele cinci personaje himerice par coborâte din opera lui Rabelais, formând un alai plin de vivacitate și umor. Victoria lui Harap-Alb și a tovarășilor săi nu este una solitară, ci reprezintă biruința fraternității spirituale asupra individualismului omenesc. Gerilă sintetizează cel mai bine acest fapt
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
acest sens, se poate identifica laitmotivul „Râzi, tu, râzi, Harap-Alb”, definindu-i pe uriași drept prooroci, cu rol de a sprijini formarea tânărului, conștienți de funcția lor în cadrul ansamblului probelor inițiatice. Ordinea în care își fac apariția cele cinci personaje himerice este și cea în care își dovedesc utilitatea, contribuind definitoriu la îndeplinirea încercărilor și la triumful final al acestuia. Primul este Gerilă, “o dihanie de om”, ce reprezintă regentul focului, asociat, astfel, Împăratului Roș. Portretul său este conturat mai ales
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
dirijat de intenționalitatea narativă, care îl numește „namilă de om”, facilitând continuitatea comică a contextului, pornită din necesitatea convertirii grotescului în text cu aspect caricatural și alimentarea concepției lectorului cu pasaje pline de haz.Este mascată tragedia degenerării umanului în himeric prin intermediul modalității de abordare a situației personajelor pantagruelice, aceasta fiind una degajată, ornamentată cu folcloric și hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse speciei epice basm întemeiază crochiuri subiective ale uriașului, utilizându-se proza ritmată
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse speciei epice basm întemeiază crochiuri subiective ale uriașului, utilizându-se proza ritmată și sintagmele locuționale tradiționale, exploatându-se,astfel și efectivul terminologic român în întreaga sa evoluție („drăcărie”, „crapă de foame”). Nesațul himericului este unul îndepărtat de necesitățile cotidiene, firești și se îndreaptă, prin același apel la hiperbolizare pentru crearea comicului, spre dimensiuni cosmicizate, înspăimîntătoare, care șochează prin aspectul oripilant pe care îl conferă personajului, dar amuză prin atitudinea copilăroasă, desprinsă parcă din
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]