516 matches
-
prin care toți muritorii trebuie să treacă atotputernicia morții. Călăuzit de luciditatea gândului, poetului, în numele sfântului, nu-i rămâne decât tăcerea, pentru a auzi cum latră/ Cățelul pământului/ Sub crucea de piatră 121, căci e vis al neființei universul cel himeric 122; cel mult, el se poate gândi la înghețul planetar când în sine împăcată reîncep-eterna pace123. Poate că totuși poetului îi rămâne ceva ce altor muritori nu le este dat; altfel, cum ar fi spus, după Horațiu, Nu de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
culcăm și să ne slobozim în chinul greu/sunt blestemat să n-o pot asculta în nopți de convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni, despotic/și-ncovoiat sub monstruoasa povară din neantul de nepătruns/eu sufăr fără noimă. O, doar o clipă de-aș dormi mi-ar fi de-ajuns702. Tot Hugo spunea că dacă visezi trebuie să fii mai puternic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Pentru clipa închiderii lor amăgite/ Din nou în sămânță.// Și nu știu ce formă/ Au liberele aripi de câmpie/ Inteligența umbrei/ Coborând înăuntrul plecării/ În mine,/ Pretutindeni sau nicăieri 839. Distorsionarea și amplificarea umbrei pare o încercare de luptă cu un dușman himeric a cărui prezență reflectă suspiciunile și gândurile noastre, propria noastră umbră spre deosebire de reflexia în oglindă arată zona obscură a sufletului, ea devenind simbolul reduplicării noastre negative. Cu cât e mai limpede noaptea de secol hoinar/ Mai reală-i morgana umbră
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare 974. Sub cer ne naștem noi, copilărim, ne iubim și murim, în cer îngerii desfășoară un zbor mistic și himeric în splendoarea omniprezenței și omnipotenței atoateștiutorului. Iată, acesta mi-e versul/ izvor de adânc din prăpastia cerului/ nezărit dinaintea/ zămislirii privirilor noastre,/ vers moale ca plămada/ albă sau galbenă a oului/ din care m-ai născut,/ preasfântă aducătoare de trup
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
italian cel puțin public. Iorga discuta rareori despre ideologia sau practicile fasciste. El își amintea de promisiunea lui Mussolini cum că "Fascismul nu este marfă de export". Acest efort (alături de "zigzagurile atitudinilor sale fanteziste și capricioase, rod al fanteziilor sale himerice și oscilante") era doar unul dintre multe altele de care Iorga s-a cramponat cu încăpățînare pînă la capăt. Pe lîngă aceasta, din perspectiva a peste șaizeci de ani, este interesant să citim care erau opiniile lui Iorga față de problemele
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
precum și a României Mari. Totuși, toate acestea implicau o serie de contradicții. Iorga era antinazist, permanent "de partea și alături de Franța", dar și partizan al împăciuirii. Continua să spere într-o atitudine fermă a Italiei împotriva Germaniei și într-o himerică cooperare ("latină") italo-franceză. Nu a abandonat niciodată o speranță și mai himerică de a se folosi de Mussolini împotriva revizionismului maghiar. Așa că "zig-zag"-urile lui sentimentale și fanteziste vor continua să se manifeste. Chiar și Partidul Naționalist Democrat al lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga era antinazist, permanent "de partea și alături de Franța", dar și partizan al împăciuirii. Continua să spere într-o atitudine fermă a Italiei împotriva Germaniei și într-o himerică cooperare ("latină") italo-franceză. Nu a abandonat niciodată o speranță și mai himerică de a se folosi de Mussolini împotriva revizionismului maghiar. Așa că "zig-zag"-urile lui sentimentale și fanteziste vor continua să se manifeste. Chiar și Partidul Naționalist Democrat al lui Iorga continua să existe, chiar dacă nu mai primea nici un vot. Locul în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dependență: „El vine trist și gânditor/Și palid e la față.” (M.Eminescu, I, p. 172) Adjectivul nu este însă incompatibil nici cu poziția de regent. Unele adjective pot fi determinate de adverbe: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172), iar altele cer substantive (pronume) în dativ: favorabil, necesar (încă o hotărâre defavorabilă oamenilor), în dativ sau acuzativ: folositor, util (folositor la ceva/cuiva). Aceste adjective pot fi determinate și de adverbe care exprimă sensuri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
paradigmatic al limbii: zborul lin/zboară lin. Dar adverbul se subordonează și numelui (substantiv sau adjectiv) și pronumelui, precum și unui alt adverb: omul de aici, toți de acolo, albastru intens, adânc mirositoare etc.: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172) Când determină substantive sau pronume, adverbul se diferențiază de adjective morfologic și sintactic; adverbul rămâne indiferent la sensurile gramaticale sau lexico-gramaticale ale regentului: băiatul/fata/tinerii de astăzi, în timp ce adjectivul i se subordonează și din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i la viță dorință aprigă de cunoaștere; acesta a investit in Faust profilul experiențialist, o replică la idealul erotismului lui Don Juan. Celălalt tinde către infinit, dorind să se desprindă de rădăcinile sale materiale pentru a atinge libertatea și visul himeric, fiind o depășire a chinului și suferinței pământești ca o replică la blestemul lui Ahasverus. Această suferință este cea a unui titan aflat in propria lume unde începe să se încurce în propriile aripi, păcatul său crescând hrănindu-se cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
naturii. Viziunile sale asupra istoriei, asupra moralei, dreptului și naturii fac din el un gînditor de avangardă. Opera sa corespunde, în mod paradoxal, mai mult ca niciodată, preocupărilor lumii noastre bulversate. "Jean-Jacques Rousseau și-a propus sarcina imensă și aproape himerică pentru vremea lui de a înfăptui victoria ființei naturale a omului asupra unei societăți artificiale. Redusă la dimensiunea spațiului său biologic, tentativa s-a soldat cu un eșec, dar în lumina perspectivei istorice ea este o izbîndă."3 Concepția sa
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
facem să trăiască. Cîte lucruri delicate n-a scris Rousseau despre copil! Cîte comori de dragoste nefolosită la acest tată vinovat!"127 Încă din "Prefața" la Émile, el arată că, dacă metoda sa de educație ar putea fi socotită ca "himerică și greșită", are convingerea că a văzut bine subiectul asupra căruia trebuie să insiste: copilăria. El a știut așa de bine să vadă "copilul în copil", ne-a descris, sau cel puțin a căutat să facă acest lucru, un copil
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
încheiat, s-a ajuns la reglarea de conturi și s-a observat că miile de franci de sub candelabru nu s-au multiplicat în mod miraculos, conform așteptării generale. Au trebuit împărțite, cum se zice, pro rata, și singurul rezultat (destul de himeric!) obținut, a fost următorul: fiecare avea desigur de două ori mai multe jetoane, dar fiecare jeton, în loc să corespundă la zece franci, nu mai reprezenta decât cinci. S-a constatat atunci în chip perfect că ceea ce este adevărat pentru fiecare în
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
stat cu o întindere apreciabilă: de la Aare și Rinul superior până la Rhôn și Marea Mediterană. Burgundia devenea parte a statului german. Ca și Italia, Burgundia a fost legată de Germania printr-o uniune personală. Împărații noii dinastii au renunțat la "planurile himerice de dominație universală"71 ale lui Otto al III-lea, concepând Imperiul ca ansamblu al celor trei regate pe care le stăpâneau: Germania, Italia și Burgundia. Sub Henric al III-lea (1039-1056), regatul Germaniei și Imperiul ating apogeul măririi lor
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
se înfăptuise în veacul al XV lea, prin ctitoriile lui Ștefan cel Mare, iar precedentul e cunoscut și invocat ca atare. O ilustrație din Calendarul lui Gh. Asachi pe anul 1847 înfățișează biserica Sf. Ioan din Piatra Neamț. Imaginea e parțial himerică, o restaurare fantezistă a edificiului în sensul unei „goticizări“ suplimentare: arcuri ogivale suprapuse cornișei, floroane în cele patru colțuri, ceea ce biserica lui Ștefan cel Mare nu avusese niciodată! Desenul e cât se poate de grăitor pentru dorința secolului XIX de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
castel, / Unde cură-n poale un râu mititel...“ Versurile sunt făcute pentru decor, sau decorul pentru versuri? S-ar putea crede că moda neogoticului, mai ales în arhitectura reședințelor particulare, s-a hrănit din aceleași surse ca și pasiunea blazoanelor himerice. Este, totuși, mai mult decât atât. Animată concomitent de râvna sincronizării cu Occidentul și de năzuința afirmării specificului propriu, epoca 1840-1860 a crezut că descoperă în neogotic sinteza acestor aspirații. Era o tentativă de a uni occidentalul și modernul cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
oarecum apropiat de intenția celor de la Albatros reportaje după realitate, în fond, la Tonegaru nu poate fi vorba de așa ceva. E un "noi" care pune o pecete asupra generației de creatori și care le definește modalitatea de creație: "Ne adunasem himerici coborând din viața viitoare/ ca să murim drepți ca paiul grâului". Se păstrează și ceva din tonalitățile exersate de grupul de la Sibiu, o impresie de deplasare în spațiul legendei, al visului care anunță onirismul de mai târziu. Revolta e până la urmă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
impune tradiția literară, pentru ca în final să le infirme pe toate. Tonul nu e virulent, tema liniștii, a tăcerii sufletești este aici refuzată. Se respinge literatura lamentărilor pe vechile teme, trecerea timpului, iubirea-ideal, platonică ("Ar trebui să înalț către o himerică iubită/ aceleași patetice și dulci lamentări"), atracția morții, interogațiile existențiale, idealul de neatins ("moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită/ și să-mi fac din toate nimicurile întrebări"). Mijloacele de subminare a seriozității textului se multiplică și aici
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prezent mereu în texte, se distanțează de propria existență proiectându-se într-o instanță ironică, oprind astfel orice tentativă de a recurge la un discurs sentimental. E o poezie a sincerității, dar nu una a zbaterilor în căutarea vreunui ideal himeric, ci una a acceptării tragice, resemnate, a inexistenței transcendentului și a unei existențe dominate de profan: "Îmi pare rău că n-am trăit decât douăzeci de ani,/ că nu știu cine sunt și din creionul ăsta ce-ar fi putut să iasă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
5,42). Ceea ce nu s-a remarcat, însă, e că în cele patru cuvinte sînt două vederi diferite: una de aci și una de dincolo. în „Ce întunecime!”, Bacovia e, dacă pot să zic așa, pozitiv; în „Vine întunericul...” e himeric, metafizic. în primele vorbe realismul său e dovedit de buletinul meteorologic al zilei în care a murit: „Vreme răcoroasă, cu cer mai mult noros; vor cădea averse de ploaie însoțite de descărcări electrice în cea mai mare parte a țării
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
orice cavaler...” (Eminescu) 4. Figurile plasticității: - epitetulcuvânt care califică un substantiv, formând un tot Îmreună cu determinatul; epitetul califică uneori și o acțiune, de data aceasta fiind un adverb: „În aer rumene văpăi...” „Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc, himeric...” (M. Eminescu) - interogație - figură de stil constând În adresarea unei Întrebări unui auditoriu, nu pentru a primi un răspuns ci pentru a transmite o opinie, un gând, o idee: „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni / Ie rușine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
neologisme, intrate În limbă În ultimele două secole: aer, amar, castel, coroană, demon, Hyperion, insulele, marmoreele, ocean, orizont, palate, palid sunt de origine latină; bolți, bujori, colț, negrăit, odorul (de două ori), plutind, rochii, rude sunt de origine slavă; distrează, himeric, idealuri, Înclin, nimb, paj, sfera (de două ori), stepe, surâs sunt de origine franceză; catarg, haos, haosului ( de două ori) sunt grecești. Adjectivul Însumează 176 de cuvinte și aceasta pune În evidență faptul că În epoca apogeului creației sale, Eminescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o anume incertitudine existențială se revarsă într-o cascadă de metafore, stropite când cu „apă vie”, când cu „apă moartă”, ca să cităm din bogata „recuzită” stilistică a 168 autoarei. Între visul ce nu vindecă (totuși!) și solia trimisă către tărâmuri himerice se află „a treia cale”: tăcerea, „soluție” lirică extremă, avansată odinioară de Mallarmé. Aceasta nu apare însă înainte de epuizarea realului, poezia fiind, în ultimă instanță, „silaba vieții/ pe apele eternității”. „Silaba vieții” capătă „interpretări” dintre cele mai diverse, inclusiv variațiuni
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și ar face-o greu de folosit. Limba artificială presupune un efort intelectual conștient și are printre scopurile programatice reducerea arbitrariului din limbile naturale și transformarea ei într-o limbă exactă, precisă, concisa, logica și eficace. Dar tocmai acest vis himeric al unei limbi perfecte este ilogic în sine, pentru că frumusețea unei limbi naturale provine și din faptul că logicul și ilogicul, hazardul și întîmplarea se combină în realizarea unei creații culturale unice, care cumulează sute și mii de ani de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]