451 matches
-
la închisoare, a trebuit să mergeți într-o celulă. Eu nu sunt decât executorul unei sentințe. Îmi pare rău, dar n-am ce face”. „Bine, dar și dumneata, Ehoan, îl disprețuiești, mi se pare, pe Mopsul. Atunci de ce îl asculți?” Hingherul mă privi lung înainte de a-mi răspunde: „Eu pot să-i disprețuiesc pe fiecare în parte, dar împreună, strânși într-un tribunal, înseamnă legea”. „Dar dacă legea ți-ar cere să omori un câine?” l-am încercat. N-a ezitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câine?” l-am încercat. N-a ezitat deloc: „Aș încălca legea”. Și abia atunci m-am revoltat. „Eu valorez, deci, mai puțin decât un câine?” Aruncându-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și a mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce acoperea ferestrele lui. Era așezat pe un scaun, cu ochii în soare, orbit de lumina aceea mângâietoare, numai într-o cămașă subțire, deschisă la gât, moleșit, ținîndu-și genunchii între palme. Veta îl privea de după perdea. Atunci sosiră dinspre Grivița hingherii. Întâi, fata a auzit o larmă surdă și vocile băieților din mahala: - Huo, na! Huo, na! La oase! A ieșit afară, la poartă. Din capul străzii, venea o droagă cenușie, trasă de două gloabe. Pe capră ședeau doi țigani cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nou la pompă. Se făceau că joacă gioale și mai adunau cărămizi. Veta îi vedea bine pe ăi mici cum cărau pietrișul din praful drumului să li-l dea celor mari. Dintre cuni, tot -lau luat pe al cizmarului. Un hingher a întins lațul și 1-a săltat din zbor. Se zbătea degeaba în sârmă, ca peștele în undiță, urlând. Goșnete era în vecini, la Stere, bea o cinzeacă. A aflat 258 numaidecât. A dat să sară afară, dar 1-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare mila să-i privești cum se uitau prin obloanele găurite. Când să facă spre răspântie, în față, la cârciumar, sosi ceata de copii. Vreo opt, ai zidarilor, ai lucrătorilor de la Ateliere și de-i cât pragul care cărau pietrele. Hingherii se pregăteau să lase casa lui Stere în spate, când câinii domnului Aristică, auzind larma de-afară, țâșniră pe poartă printre picioarele Vetei, repezindu-se în șbilțul huidumelor. Fata începu să țipe. A sărit și Procopie de la locul lui. Dulăii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuști. Celălalt, mai tânăr, lung și mușchiulos, îi sări într-ajutor. Veta strigă după ei, să-i bage în curte: - Azorică, Negrule! Na! Ptiu! Ce să mai audă cîinii?! Ăl bătrân, Azor, se opinti și sări drept în pieptul unui hingher. -La pus la pământ dintr-o dată și, dacă nu-l ajuta celălalt, îi mânca urechile. Negru fugi cu lanțul celui căzut în dinți. Râdeau copiii de se tăvăleau: - Așa, pe el! strigau. Și-au mai trimis o grindină de pietre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la pământ dintr-o dată și, dacă nu-l ajuta celălalt, îi mânca urechile. Negru fugi cu lanțul celui căzut în dinți. Râdeau copiii de se tăvăleau: - Așa, pe el! strigau. Și-au mai trimis o grindină de pietre în țurloaiele hingherilor. Sărise și sergentul, dar animalele -lau luat și pe el în tărbacă. Tot Negru -la lăsat pe omul legii fără pulan. Râdea Veta, râdea și Procopie. S-au uitat unul la altul. Ce să mai scapi câinii, trebuiau scăpați hingherii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hingherilor. Sărise și sergentul, dar animalele -lau luat și pe el în tărbacă. Tot Negru -la lăsat pe omul legii fără pulan. Râdea Veta, râdea și Procopie. S-au uitat unul la altul. Ce să mai scapi câinii, trebuiau scăpați hingherii! Huidumele, dacă văzură așa, dădură fuga, sus pe capra droaștei. Atunci au năvălit și băieții, strigînd: "Huo!" și trimițând din praștii altă ploaie de pietre. Goșnete a prins curaj și-a pus mâna pe un bolovan, lovind caii. Au ieșit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lovind caii. Au ieșit și femeile din curți. Era un gomor de lume, și zbirii n-au mai avut pe unde să fugă. Un băiat a sărit și-a deschis ușile cuștilor. Într-o clipă s-a golit căruța. Pe hingheri abia i-au scos mahalagiii până-n Grivița, urmați de huiduielile și chiotele copiilor. Veta a închis poarta în urma dulăilor. Ei hămăiau încă spre groapă. Studentul râdea de isprava dinilor. - Și zi, era să le rămână ciolanele pe-aici. - Da, îngînă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am? Nu e pentru câine, e pentru mine. Da! Am pâine la mine tot timpul, da! Așa mi se întâmplă mie tot timpul, da. BĂRBATUL CU BASTON: Minți! Minți, ucigaș de câini! Minți! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ucigaș de câini și hingher ești dumneata! BĂRBATUL CU BASTON: Hoț de fântâni ce ești! Jefuitor! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Jefuitor de fântâni ești dumneata! (Câinele încetează să mai urle și liniștea cade sufocantă peste cei doi. Pauză lungă.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Se șterge îndelung de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Chiar și azi uneori... GARDIANUL: Azi? Azi cu ce să le mai umpli? Cu ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini care-ți vin în minte, false amintiri... GARDIANUL: Cred că mezinul se va face hingher. De fapt, și bunicul a fost hingher... Și eu am fost... Toți suntem hingheri... ARTUR: Nu mai știu cum o chema pe mama mea! Înțelegi? GARDIANUL: E groaznic, ar trebui să facem ceva! ARTUR: Să fugim în oraș, să batem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu ce să le mai umpli? Cu ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini care-ți vin în minte, false amintiri... GARDIANUL: Cred că mezinul se va face hingher. De fapt, și bunicul a fost hingher... Și eu am fost... Toți suntem hingheri... ARTUR: Nu mai știu cum o chema pe mama mea! Înțelegi? GARDIANUL: E groaznic, ar trebui să facem ceva! ARTUR: Să fugim în oraș, să batem în uși... GARDIANUL: Să batem în ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini care-ți vin în minte, false amintiri... GARDIANUL: Cred că mezinul se va face hingher. De fapt, și bunicul a fost hingher... Și eu am fost... Toți suntem hingheri... ARTUR: Nu mai știu cum o chema pe mama mea! Înțelegi? GARDIANUL: E groaznic, ar trebui să facem ceva! ARTUR: Să fugim în oraș, să batem în uși... GARDIANUL: Să batem în ferestre, să-i scoatem afară... ARTUR: Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vedeți că e clar de lună?“ Noi eram fericiți că sîntem În viață. De ce credem că oamenii trebuie să facă Întotdeauna ceea ce așteptăm noi de la ei? De ce ne contrariază țigarea În gura unei călugărițe și buchetul de crini În mîna hingherului? Graba asta de a ne Înghesui semenii În tipare, de a le interzice orice abatere de la regula categoriei lor și bănuiala de anormalitate cînd cineva iese din rolul pe care i l-am atribuit. Fr. Sch. a Înconjurat clădirea Sfatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de atașat mititelu, mai devotat ca un copil, de-asta tare aș vrea s-apuc măcar un chil, două, să-i dau și lui — Păi d-aia n-avem noi ce mînca că trebuie să hrănim javrele hrăni-i-ar hingherii să-i hrănească, ăștia ar trebui duși În lagăre de muncă, ăștia și țiganii, plaga societății țse tot adîncește crăpătura asta de la cutremur pe care urcă furnicile cară fărîmituri mai mari decît ele altele le cară pe cele moarte fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Băsescu, ăla care cum vede un stol de cai verzi pe pereți, hop și el cu lacrimile, ci eu sunt om serios, cu număr la poartă și agud în curte, așa cum mă cunoașteți și cum mă cunoaște și nea Vasile hingherul și Guță, țambalagiul oficial al Vasluiului. Păi spune și dumneata vecine, cum să nu plâng numai cât mă gândesc, (stați așa, să-mi șterg lacrimile cu poala cămășii, fiindcă batista e bleașcă), ce bine am fi dus-o, dacă n-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl de Sus mâna-n cap. Jur pe sănătatea Bancorexului că animalu ăsta e tocma perușu ondulat pe care l-ați comandatără Firmei...Bucurați-vă! E un peruș vorbitor de tot. Zi-i, canarașu mamei! Miaaau
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și dându-i-se un as de treflă în loc de un valet de treflă a avut parte de șase ani de pușcărie, banii pierduți fiind temporar împrumutați din casieria firmei. Se mai citează însă și cazul unui alt domn, de profesiune hingher, căruia, ieșindu i la poker cartea dorită, un șapte de treflă, și-a adjudecat prin chintă roială nevasta partenerului ceea ce l-a obligat să treacă la mahomedanism și lecții de limbă arabă. Dacă cu doamnele i-a mers gramatica arabă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cine ține-n bătaia puștii. Care pe care vînează. Mă tem că vînat e vînătorul. Și aici? îi arăt eu sexul lățit pe pagină. Fluieră ca un puștan obraznic: Păi vede-n tine și cerul, și lutul. Are "suflet de hingher și de cioclu". E gata să mă-nhațe. Linia e un cîrlig, un... Magda U., îndesată de lecturi cum e, știe că-l citez pe Mateiu I. Caragiale. Ce spune despre Pîrgu. Dacă te-a enervat atîta, cea dintîi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndărătul acestor măști se ascunde o tragedie condiția etern nefericită a creatorului, condiția sisifică a blestemului creației ("un tată ar trebui să fie din cale-afară de denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi cariera de publicist onest. [...] Hingher, da! da' literat, nu!") și relaționarea asimetrică a operei cu cititorii, de preferat fiind "mai bine să mă criticați inteligent decît să mă lăudați prostește". De aici, preocuparea autorului de a produce texte de escortă, de însoțire și explicitare a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
al familiei. El înveselește pe spectatori prin aforismele lui moderat paradoxale. Tofana e mai puțin intelectuală cât femeia fascinată de prestigiul cuceritorului profesional și jignită de rezistența lui. Factorul ereditar, patima roșie, adică a vărsării de sânge (strămoșul a fost hingher) motivează exterior un gest de răzbunare, suficient în sine. Rudy ar fi un banal cuceritor dacă n-ar înfățișa un accident neprevăzut în carieră. El a dat de o femeie superioară lui intelectualicește și mai ales de o pasionalitate morbidă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
societate mai puțin violentă. într-o plăcută seară de vară, împreună cu o colegă de la o universitate din Occident ne plimbam printr-o frumoasă piață a orașului Timișoara. Deodată un urlet de moarte ne cutremură și toată lumea căuta cu ochii sursa. Hingherii își făceau liniștiți treaba, prinzând cu mijloace de o extremă violență un câine vagabond. Colegei mele i s-a făcut rău, am ieșit în grabă din piață, nu înainte de a remarca în apropierea scenei de chinuire a câinelui un grup
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pendulează, dement, minima condiție. Și, ca să nu ne îndepărtăm de geniul spaniol, să revedem și un alt fel de rîs, cel al "Băiatului cu cîine" de Murillo (1618-1682). Sufletul topit în milă veselă. Contaminantă. Într-un moment dominat de daciada hingherilor. E un bebeluș, pe un spot publicitar, la t.v. În prima secundă, încruntat, e Răzvan Theodorescu, în a doua, rîzînd, e pruncul primordial. Să mori de rîs, nu alta... 1 martie Îmi intră-n atelier (fără să bată) și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dracu', pe lumea cealaltă, pentru ca întreaga nație să-nceapă a mîrîi vindicativ, ancestrale furii anticanine să se orchestreze brusc într-o dodecafonie soră cu rabia, ce mai... Pînă cînd vigilentele, dar visătoarele instituții ecarisabile să scoată în stradă comandourile de hingheri nu cu toții de înaltă calificare fierberea de stabiliment s-a și instalat. Domolindu-se însă în scurtă vreme, după ce anchetele tv de pe trotuar au măcinat punct cu punct subiectul. Unul, de data asta, cu implicații interstatale, se-nțelege, tratat la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șters o dată cu vremurile trecute, cu vremurile bune cînd eram și noi oameni. De luni de zile, de șase luni nu numai că nu mai sîntem oameni, dar uneori sîntem mai rău decît cîinii. PÎnă și de cîinii vagabonzi se-ngrijește hingherul și le găsește o moarte demnă de ei; dar de noi cine să aibă grijă? Mor cu sutele oamenii noștri și nimeni nu dă socoteală, cîți ne vom Întoarce de-aici? CÎți și cînd? acasă, ce dor Îmi e de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]