483 matches
-
de gemeni identici raportat la numărul celor care au nevoie de un transplant de organ. A trebuit ca Jean Dausset să descopere sistemul HLA (Human Leucocyte Antigen), situat pe brațul scurt al cromozomului 6, și denumit ulterior complex major de histocompatibilitate (MHC- Major Histocompatibility Complex), pentru ca fenomenul de rejet să fie înțeles, în linii mari. De potrivirea celor 6 antigene principale care compun acest complex depinde intensitatea fenomenului de rejet celular și, în ultimă instanță, acceptarea sau respingerea organului transplantat. Întrucât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
evitării autodistrugerii propriului organism, pe când recunoașterea nonselfului rămâne modalitatea principală de nutriție. Discriminarea self-nonself este condiționată de existența unor markeri moleculari care conferă identitate propriilor celule, precum și de diferențierea unor celule cu rol special în realizarea răspunsului imun. Sistemul de histocompatibilitate al vertebratelor își are originea în mecanismele de marcare a individualității celulare, de la metazoarele primitive. În cursul evoluției, sistemele de recunoaștere a selfului și de discriminare între self și nonself s-au condiționat reciproc și s-au complexificat progresiv, finalizându
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
marcare a individualității celulare, de la metazoarele primitive. În cursul evoluției, sistemele de recunoaștere a selfului și de discriminare între self și nonself s-au condiționat reciproc și s-au complexificat progresiv, finalizându-se cu elaborarea sofisticatelor sisteme imunitare și de histocompatibilitate, pe care le prezintă vertebratele superioare. Sistemul imunitar s-a perfecționat într-atât încât orice moleculă cu greutate moleculară de peste 10 000 Daltoni poate fi supusă mecanismului de discriminare self-nonself. Înțelegerea proprietății de imunitate este consemnată încă din Evul Mediu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Carlo Gross (B) și Stefanello de Petris (C), din Albertis și colab., 1994). În figura 1.2 se prezintă relațiile dintre limfocitul B și limfocitul T helper, cu redarea unora dintre componentele chimice (limfokine, CD4, molecule din complexul major de histocompatibilitate) indispensabile realizării unui răspuns imun eficient. Microscopia electronică a surprins imagini elocvente ale interacțiunii dintre limfocitul B secretor de Ac și limfocitul T helper, în realizarea unui răspuns imun eficient. Schimbul de limfokine între celulele sistemului imunitar coordonează răspunsul imun
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Acesta reprezintă echivalentul din limfocitele T al anticorpilor produși în limfocitele B. O trăsătură esențială a unei asemenea reacții de recunoaștere este aceea că antigenul viral trebuie prezentat de către o proteină celulară care reprezintă o componentă a complexului major de histocompatibilitate (CMH) . O asemenea proteină CMH prezintă în configurația sa cuaternară o fosă sau o adâncitură la nivelul căreia este legat un fragment peptidic derivat din antigenul viral. Complexul realizat între acest fragment peptidic de sorginte virală și proteina CMH este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ne vedem nevoiți să îl adoptăm și în această lucrare. În anul 1958, J. Dausset a descoperit antigenele de pe suprafața cvasitotalității celulelor unui organism, ce conferă identitate biochimică-imunologică individuală, definind personalitatea antigenică unică a fiecărui organism uman. Descoperirea antigenelor de histocompatibilitate a permis înțelegerea bazei moleculare a unicității biochimice (imunologice) a fiecărei ființe umane, precum și a dificultăților care trebuie depășite în vederea reușitei transplantului de organe. În anul 1960, J.F.A.P. Miller a descoperit rolul esențial al timusului în maturarea limfocitelor T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
instalează în timpul dezvoltării embrionare și constă, în esență, în eliminarea celulelor T potențial autoreactive în timus. Receptorii celulelor T pentru antigen sunt generați în timpul maturării acestora, în timus. Dacă celulele T interacționează puternic cu peptidul self, asociat moleculelor proprii de histocompatibilitate, ele sunt distruse chiar în timus. De fapt, numai aproximativ 1% dintre celulele T pot părăsi timusul, restul mor în țesutul timic. Este o moarte celulară programată genetic, o soluție impusă ca urmare a faptului că în 2/3 dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
erorilor și, ca o consecință, eșecului în a participa la edificarea unui răspuns imun normal. Există diferențe funcționale majore între celulele T și celulele B. Pe când celulele T recunosc epitopul antigenului specific numai în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate, celulele B recunosc direct antigenul nativ. Fiecare dintre cele trei grupuri de proteine implicate în răspunsul imun - imunoglobulinele, receptorii din limfocitele T și proteinele CMH prezintă diversitate, adică fiecare dintre asemenea proteine se prezintă într- un număr mare de variante
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
B și dintre C6 și C7;generarea, aparent convergentă, a două mecanisme separate prin mecanismul de clivaj al lui C3, calea „clasică” și calea „alternativă” (fig. 7.1);lincajul lui C2, cât și al factorului B, cu complexul major de histocompatibilitate (Allen, 1974). În ambele cazuri redate în figura 7.1, reacțiile complementului au loc, de obicei, pe suprafața unui patogen invadator, cum ar fi o bacterie. C1-C9 și factorii B și D sunt componente reactive ale sistemului complement. Sistemul este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
LIZA CELULARĂ Este tentant să se admită că atât calea „clasică”, cât și calea „alternativă ” au fost rezultatul duplicației poliploide, dar pare a fi improbabil din momentul descoperirii faptului că C2 și factorul B sunt lincați cu complexul major de histocompatibilitate și deci unul cu celălalt. De fapt, pare a fi mai probabil ca C2 și factorul B să reprezinte rezultatul duplicației genice în tandem, și acesta poate fi cazul și cu alte elemente ale complementului (C4, C3 și C5; C6
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ajustează potrivirea spațială dintre anticorp și antigen. Rareori, schimbările de aminoacizi cauzate de mutațiile somatice se acumulează în regiunile RDC ale anticorpului și modifică specificitatea situsului de legare format de aceste secvențe. Capitolul 8 GENETICA ȘI GENOMICA COMPLEXULUI MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE 8.1. INTRODUCERE Existența complexului major de histocompatibilitate (CMH) a fost descoperită în urma practicării transplantului (grefei) de țesuturi și organe. Există două categorii de grefe: autogrefa și alogrefa. Autogrefa se realizează prin transplant tegumentar (de piele) dintr-o regiune în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
schimbările de aminoacizi cauzate de mutațiile somatice se acumulează în regiunile RDC ale anticorpului și modifică specificitatea situsului de legare format de aceste secvențe. Capitolul 8 GENETICA ȘI GENOMICA COMPLEXULUI MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE 8.1. INTRODUCERE Existența complexului major de histocompatibilitate (CMH) a fost descoperită în urma practicării transplantului (grefei) de țesuturi și organe. Există două categorii de grefe: autogrefa și alogrefa. Autogrefa se realizează prin transplant tegumentar (de piele) dintr-o regiune în alta a corpului aceluiași individ uman fiind practicat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
găsesc, dacă nu pe suprafața tuturor celulelor organismului, atunci, în mod cert, pe suprafața majorității celulelor sale. Asemenea antigene de suprafață celulară reprezintă componentele moleculare esențiale ale unui subsistem al sistemului imunitar, subsistem care a fost numit Complexul major de histocompatibilitate (CMH). Curând avea să se realizeze că HLA și CMH reprezintă subsisteme ale sistemului imunitar aflate în relație de corespondență biunivocă, astfel că ele reprezintă unul și același lucru, HLA fiind, de fapt, molecule CMH de pe suprafața leucocitelor umane. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
generală și în medicina legală, în cazul din urmă reprezentând testul serologic de stabilire a identității indivizilor în litigii de paternitate sau în alte situații (criminalistică, de exemplu). În anul 1970, Jean Dausset a descoperit primele gene ale sistemului de histocompatibilitate HLA-B27 asociate spondilitei anchilozante și cu această ocazie a enunțat și termenul de Medicină Preventivă (Rapin, 2003). Aplicarea testului de toxicitate a limfocitelor a permis identificarea unui număr mare de antigene leucocitare prin demonstrarea toxicității serului sangvin de la o anumită
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
două serii complexe de alele, implicate în determinismul genetic al antigenelor leucocitare umane. Ulterior, au fost identificate și alte componente ale CMH, stabilindu-se definitiv relația biunivocă fizică și semantică HLA ↔CMH. Întrucât acest sistem genetic complex pentru antigene de histocompatibilitate cuprinde și alte componente ale sistemului imunitar, care nu sunt legate doar de leucocite, este preferabilă utilizarea acronimului CMH. Din punct de vedere funcțional, moleculele CMH au fost asociate inițial cu mecanismele imunitare de histocompatibilitate implicate în acceptarea / respingerea grefelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genetic complex pentru antigene de histocompatibilitate cuprinde și alte componente ale sistemului imunitar, care nu sunt legate doar de leucocite, este preferabilă utilizarea acronimului CMH. Din punct de vedere funcțional, moleculele CMH au fost asociate inițial cu mecanismele imunitare de histocompatibilitate implicate în acceptarea / respingerea grefelor de țesuturi și organe. Numai că, la o analiză mai profundă, imunologii și-au dat seama că transplantul de țesuturi și organe este un demers artificial al omului, o achiziție recentă a practicii medicale, pe când
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
rol esențial în realizarea răspunsului imun, deoarece ele formează complexe moleculare de tip ligand cu antigenele. Receptorii de antigene din limfocitele T nu pot recunoaște antigene libere, ci numai după asocierea acestora cu o moleculă CMH. 8.2. ANTIGENE DE HISTOCOMPATIBILITATE (PROTEINE CMH) Complexul major de histocompatibilitate constituie un haplotip de mare semnificație clinică, dispus într-o regiune de aproximativ 4Mb din cromozomul 6p21.31. Setul de proteine CMH exprimate de un individ reprezintă haplotipul parțial al acestuia. În comparație cu alte seturi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
deoarece ele formează complexe moleculare de tip ligand cu antigenele. Receptorii de antigene din limfocitele T nu pot recunoaște antigene libere, ci numai după asocierea acestora cu o moleculă CMH. 8.2. ANTIGENE DE HISTOCOMPATIBILITATE (PROTEINE CMH) Complexul major de histocompatibilitate constituie un haplotip de mare semnificație clinică, dispus într-o regiune de aproximativ 4Mb din cromozomul 6p21.31. Setul de proteine CMH exprimate de un individ reprezintă haplotipul parțial al acestuia. În comparație cu alte seturi de gene aflate în strânsă sintenie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aceștia au o rezistență mai restrânsă la infecții. După proprietățile imunologice, antigenele umane leucocitare (HLA) se clasifică în trei clase majore: clasa I, clasa II și clasa III, fiecare dintre aceste clase de proteine CMH fiind codificată de gene de histocompatibilitate desemnate CMH clasa I, CMH clasa II și, respectiv, CMH clasa III. Proteinele CMH clasa I și CMH clasa II aparțin familiei antigenelor de histocompatibilitate din CMH, fiind molecule HLA propriu zise, pe când proteinele CMH clasa III reprezintă un grup
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și clasa III, fiecare dintre aceste clase de proteine CMH fiind codificată de gene de histocompatibilitate desemnate CMH clasa I, CMH clasa II și, respectiv, CMH clasa III. Proteinele CMH clasa I și CMH clasa II aparțin familiei antigenelor de histocompatibilitate din CMH, fiind molecule HLA propriu zise, pe când proteinele CMH clasa III reprezintă un grup distinct și diversificat de proteine efectoare din sistemul imunitar care s-au numit proteinele complementului, fiind adesea denumite și sub formularea mai scurtă de complement
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
omologii s-a dedus originea comună a acestor molecule prin duplicație genică și diferențiere ulterioară care a asigurat derivarea funcției de anticorp dintr-o funcție primară de antigen (Ohno, 1970). Moleculele CMH clasa I sunt proteine care reprezintă antigene de histocompatibilitate sau antigene de transplant, fiind prezente pe suprafața celulelor somatice, la mamifere. Antigenele de transplant sunt implicate în reacțiile de respingere a țesuturilor străine incompatibile imunologic, adică acelea care au un spectru diferit de antigene de histocompatibilitate. Prezența acestor antigene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
reprezintă antigene de histocompatibilitate sau antigene de transplant, fiind prezente pe suprafața celulelor somatice, la mamifere. Antigenele de transplant sunt implicate în reacțiile de respingere a țesuturilor străine incompatibile imunologic, adică acelea care au un spectru diferit de antigene de histocompatibilitate. Prezența acestor antigene pe suprafața celulelor este o condiție sine-qua-non în realizarea unui răspuns imunitar mediat celular. Pe baza criteriilor serologice, adică după proprietățile lor antigenice manifestate în testele de citotoxicitate, proteinele CMH clasa I de la specia umană sunt încadrate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
realizarea răspunsului imun. Informația ereditară pentru proteinele CMH este distribuită într-un număr mare de gene dispuse în cromozomul 6, la specia umană, și în cromozomul 17, la șoarece (fig. 8.13). Unele dintre aceste gene codifică pentru antigene de histocompatibilitate sau de transplant, pe când altele codifică pentru diferite alte componente care, la rândul lor, sunt esențiale în inducerea și reglarea răspunsului imun, având rol cheie în asigurarea homeostaziei organismului. Fiecare dintre locii genici pentru aceste gene este înalt polimorfic, fiind
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aceștia să fie cel mai adesea nulă. Totodată, s-a dovedit existența unui relevant dezechilibru de linkage dintre locii genici HLA și genele Ir, fapt care a condus la concluzia că acestea din urmă sunt elemente ale complexului major de histocompatibilitate, răspunsul imun general al organismului fiind controlat nu numai de genele imunoglobulinice, ci și de genele CMH, aceste două sisteme genice reprezentând componentele inseparabile ale unui suprasistem genic complex de nivel genomic, funcțional în asigurarea imunității normale a organismului. Individul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
asemenea polimorfism al regiunii genice CMH explică de ce, cu excepția gemenilor monozigotici, fiecare individ uman are o structură genetică sui-generis pentru această regiune a cromozomului 6, diferită de a tuturor celorlalți indivizi umani, din populația generală. În afara genelor pentru antigenele de histocompatibilitate, în regiunea CMH sunt localizate și alte gene deținătoare de informație genetică pentru alte funcții bine definite în realizarea răspunsului imun. Pe suprafața limfocitelor și a macrofagelor se află și alte proteine cu funcții înrudite cu aceea a antigenelor de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]