1,662 matches
-
Italia este adeverită de o povestire contemporană două detalii semnificative pentru o istorie neconvențională a românilor. Dealtfel, conviețuirea timp de secole sub alți nomazi, pecenegi și cumani, a deprins pe români cu datina turanicilor, "cuceritori prin iureș și dominatori prin hoardă" (Iorga); trăind în simbioză cu pecenegii și cumanii, românii au consimțit ușor să coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
l-a recunoscut, ba mai mult, a încheiat alianță cu mongolii. În schimb, a fost creștinat conducătorul lituanian Mendog-Mindaugas, răsplătit de papă cu o coroană regală, în 1251. Din nefericire, în anii următori, cnezatul Haliciului a încheiat o alianță cu Hoarda de Aur. Papalitatea, în paralel cu organizarea apărării antimongole, a inițiat o acțiune diplomatică în lumea mongolă, aflată în plină ofensivă după 1241. După ce-am urmărit reacția lumii apusene față de marea invazie, să vedem ce se întâmpla, după 1241
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încât, în mai puțin de un sfert de secol, s-a destrămat. Marea invazie din 1236-1241 a avut drept consecință principală și imediată constituirea unui nou stat (ulus) mongol de tip nomad în răsăritul Europei, cu centrul pe Volga, numit Hoarda de Aur (Ulus-Djuci), care va dăinui câteva secole. Noul organism politic-statal, reîntrupare a "Imperiului stepei" în Europa (al treilea, după cel hun și avar), s-a substituit stăpânirii cumane, sfărâmată de mongoli la Kalka (1223), dar în forme mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secole. Noul organism politic-statal, reîntrupare a "Imperiului stepei" în Europa (al treilea, după cel hun și avar), s-a substituit stăpânirii cumane, sfărâmată de mongoli la Kalka (1223), dar în forme mult mai riguroase și mai apăsătoare pentru cei supuși. Hoarda de Aur s-a desprins de sub autoritatea marelui han, devenind un stat mongol de-sine-stătător ce ducea propria sa politică. Reședința ei a fost stabilită pe Volga inferioară, în centrul noului stat, mai întâi la Sarai-Batu, apoi la Sarai-Berke, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stat (ulus) în teritoriile atribuite tatălui său de marele han întemeietor. Retras aici și mulțumindu-se să-și stăpânească noii supuși, noul stat devenea un exponent al stepei, în felul acesta, "torentul devastator reintrase în matca sa" (Iorga). Odată închegată, Hoarda de Aur și-a constituit o arie de dominație directă și o zonă de hegemonie, în care au fost înglobate, în diferite grade de dependență, statele și popoarele cucerite. Aria de dominație directă a Hoardei în Europa de est, la începuturile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
matca sa" (Iorga). Odată închegată, Hoarda de Aur și-a constituit o arie de dominație directă și o zonă de hegemonie, în care au fost înglobate, în diferite grade de dependență, statele și popoarele cucerite. Aria de dominație directă a Hoardei în Europa de est, la începuturile ei, secolul al XIII-lea, cuprindea bazinul Volgăi, adică teritoriul hanatului Bulgaria Mare, desființat apoi, stepa nord-pontică și teritoriile dintre Marea Neagră și Marea Caspică. Spre apus, mai mult nominal, dominația Hoardei de Aur se întindea până la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aria de dominație directă a Hoardei în Europa de est, la începuturile ei, secolul al XIII-lea, cuprindea bazinul Volgăi, adică teritoriul hanatului Bulgaria Mare, desființat apoi, stepa nord-pontică și teritoriile dintre Marea Neagră și Marea Caspică. Spre apus, mai mult nominal, dominația Hoardei de Aur se întindea până la gurile Dunării. Misionarul franciscan Guillaume de Rubruck, care a pătruns în Imperiul mongol, în 1253-1254, identifica aria de dominație mongolă în Europa de răsărit cu cea a stăpânirii cumane (Kâpciak). El spune: "acest teritoriu se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militare ale statului mongol. Cele mai afectate de invazie au fost stepele nord-pontice, situate între Marea Neagră și Marea Caspică, cunoscute sub numele de Deșt-i Kâpciak, unde și-au stabilit sălașele triburile nomade ale mongolilor și unde a luat naștere Hoarda de Aur. Aceste teritorii îi atrăgeau pe cuceritori deoarece erau asemănătoare, ca relief, climă și vegetație, cu ținuturile lor de origine și ofereau condiții optime pentru traiul nomad, bazat pe creșterea animalelor în turmă, ocupație tradițională a neamurilor mongole. Populația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a numeroase morminte tumulare, din secolele XIII-XIV, constituie o dovadă, ca și păstrarea în uz a limbii cumane în Crimeea. În urma contactelor strânse cu cumanii și alte populații turce cucerite (horezmieni, uzi, bulgari), în decurs de un secol, mongolii aparținând Hoardei de Aur s-au turcizat.7 Misionarul franciscan Giovanni Carpini, trimisul papei la curtea marelui han, și-a început călătoria în 1245, venind din Polonia și Rusia apuseană și mărturisește că prima așezare aflată sub stăpânirea mongolă se situa pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marelui han, și-a început călătoria în 1245, venind din Polonia și Rusia apuseană și mărturisește că prima așezare aflată sub stăpânirea mongolă se situa pe Nipru, la sud de Kiev. Pe același râu s-a amenajat "hotarul" apusean al Hoardei de Aur, prima linie de apărare împotriva unui atac dinspre vest, unde era concentrat un corp mongol însemnat. Astfel, deducem că, între Nipru și Nistru, nu exista un control politic și militar efectiv, o stăpânire mongolă propriu-zisă. Din aceste teritorii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Nistru, nu exista un control politic și militar efectiv, o stăpânire mongolă propriu-zisă. Din aceste teritorii direct (efectiv) dominate, organizate în jurul centrelor de putere, în care își instalase corpuri militare, îndeosebi de-a lungul râurilor Ural, Volga, Don și Nipru, Hoarda de Aur își exercita hegemonia asupra unui întins teritoriu din Europa de răsărit. Din reședința sa de la Sarai, pe Volga, Batu-han, întemeietorul Hoardei de Aur, a început exploatarea sistematică și neîntreruptă a întinselor teritorii pe care le stăpânea. Hegemonia mongolă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
putere, în care își instalase corpuri militare, îndeosebi de-a lungul râurilor Ural, Volga, Don și Nipru, Hoarda de Aur își exercita hegemonia asupra unui întins teritoriu din Europa de răsărit. Din reședința sa de la Sarai, pe Volga, Batu-han, întemeietorul Hoardei de Aur, a început exploatarea sistematică și neîntreruptă a întinselor teritorii pe care le stăpânea. Hegemonia mongolă apăsa cel mai greu asupra cnezatelor ruseștiîncă din 1243, cneazul de Suzdal (Vladimir) s-a prezentat la curtea lui Batu, de la Sarai, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și teritoriilor ruse, pe care le stăpâneau aceștia. În același timp, cneazul era răspunzător pentru ei față de han. Pe temeiul acestei stăpâniri recunoscute, confirmată în scris printr-un act emis de han (iarlâc) în favoarea marelui cneaz și a celorlalți cneji, Hoarda de Aur a impus întregii lumi ruse plata tributului (vâhod) în bani, prestații diverse în muncă și ajutor militar în expedițiile organizate de mongoli. În faza cea mai apăsătoare a dominației lor, agenți fiscali ai hanului (baskaci) urmăreau direct perceperea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apusene Halici și Vladimir au fost silite să se supună și ele mongolilor, în ciuda vecinătății și a relațiilor cu Apusul. În 1245, cneazul Daniil se afla la curtea lui Batu și prin închinarea lui, întreaga lume rusă intra sub obediența Hoardei de Aur. Teritoriile de pe țărmul nordic al Mării Negre au fost puse sub controlul mongolilor, imediat după statornicirea stăpânirii lor în sudul Rusiei. În 1253, când misionarul franciscan Guillaume de Rubruck a sosit la Soldaia, centrul comercial al Crimeii, căpeteniile orașului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Volga și cele sud-dunărene (statul Asăneștilor), devenite vasale ale mongolilor, după 1241, aveau un alt statut, fără a li se impune schimbări esențiale în structura lor internă. Statutul lor de vasalitate era nuanțat, nu unul șablon, în funcție de autoritatea sau interesele Hoardei, în unele teritorii vasalice existau trupe mongole ce supravegheau pe conducătorii acestora și acțiunile externe, iar altele plăteau doar tribut (dare globală) în bani sau produse. Atitudinea statelor vasalice față de Hoardă nu a fost una imuabilă, ci a cunoscut schimbări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era nuanțat, nu unul șablon, în funcție de autoritatea sau interesele Hoardei, în unele teritorii vasalice existau trupe mongole ce supravegheau pe conducătorii acestora și acțiunile externe, iar altele plăteau doar tribut (dare globală) în bani sau produse. Atitudinea statelor vasalice față de Hoardă nu a fost una imuabilă, ci a cunoscut schimbări, după conjunctura politică a timpului, în următoarele secole. Teritoriile sud-dunărene, după 1241, au avut puțin de suferit de pe urma suzeranității mongole, ele plăteau doar tributul. Existența prestațiilor tributare, la mijlocul secolului al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care a ajutat-o să se refacă după invazia distrugătoare din 1241. Dintre teritoriile supuse dominației mongole, cnezatele rusești se aflau într-o situație mult mai dificilă, comparativ cu regiunile de la Dunărea de Jos, cu toate că nu fuseseră efectiv ocupate de Hoarda de Aur. Pe lângă un tribut împovărător periodic și alte prestații specifice teritoriilor subjugate, acestea erau obligate să furnizeze cete militare în expedițiile războinice ale mongolilor. În plus, cnejilor ruși li s-a impus să distrugă fortificațiile mai puternice și li
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale mongolilor. În plus, cnejilor ruși li s-a impus să distrugă fortificațiile mai puternice și li s-a interzis construirea altora noi. Apoi, deși statele rusești se bucurau de autonomie administrativă, funcția de cneaz trebuia confirmată periodic de hanii Hoardei de Aur, iar principii (cnejii) ruși erau nevoiți să meargă, în persoană, la curtea lor pentru a presta omagiul de vasalitate față de suzeranul mongol. Pentru a-și asigura veniturile din tribut, mongolii au impus în teritoriile ocupate de ei înregistrarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dispoziție mici detașamente militare. Ei erau colaboraționiști din rândul localnicilor, în sudul Rusiei, denumirea unor așezări (Baskaci, Baskakovo, Baskeci) păstrează amintirea șederii baskacilor și cetelor lor. De reținut că astfel de toponime nu se întâlnesc în regiunile ce aparțineau efectiv Hoardei de Aur, ci numai în țările vasalice.9 Invazia și așezarea mongolilor în răsăritul Europei au stopat, până spre sfârșitul secolului al XIII-lea, politica ofensivă a regatului Ungariei în teritoriile extra-carpatice. Regele Bela IV, temându-se de o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1245, s-a încheiat o înțelegere între cele două părți, întărită prin legături matrimoniale între ele. Deși, pe de altă parte, chiar în 1245, cneazul a fost silit să se prezinte la curtea hanului, pentru fixarea statutului de dependență față de Hoardă, iar trupele mongole au pătruns în mod repetat în Halici, Daniil nu a renunțat la suveranitatea statului său. Numai după moartea sa, în 1264, Rusia haliciană a fost integrată în aria de vasalitate a Hoardei de Aur. Mult timp după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fixarea statutului de dependență față de Hoardă, iar trupele mongole au pătruns în mod repetat în Halici, Daniil nu a renunțat la suveranitatea statului său. Numai după moartea sa, în 1264, Rusia haliciană a fost integrată în aria de vasalitate a Hoardei de Aur. Mult timp după 1241, în teritoriile est-carpatice nu s-a consemnat nici o acțiune militară ungară, deoarece aceasta ar fi antrenat riposta tăioasă a Hoardei. O primă acțiune de felul acesta a avut loc în vremea lui Ladislau IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moartea sa, în 1264, Rusia haliciană a fost integrată în aria de vasalitate a Hoardei de Aur. Mult timp după 1241, în teritoriile est-carpatice nu s-a consemnat nici o acțiune militară ungară, deoarece aceasta ar fi antrenat riposta tăioasă a Hoardei. O primă acțiune de felul acesta a avut loc în vremea lui Ladislau IV, în 1282, după înăbușirea revoltei cumane. Aceștia s-au refugiat peste Carpați, în teritoriile estice, fiind urmăriți de armata regească în regiunile mărginașe dinspre tătari, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acordat turcilor selgiucizi (sau oguzi), refugiați din sultanatul de Iconium în urma invaziei mongolilor hulaguizi în estul Asiei Mici, dreptul de a se așeza în Dobrogea (Paristrion). Însă divergențele izbucnite curând între împărat și turci, ca și alianța acestora cu mongolii Hoardei de Aur au împiedicat transformarea lor în instrumente ale politicii bizantine. Sub protecția hanilor mongoli, o parte a turcilor selgiucizi din nord-estul Peninsulei Balcanice (inclusiv Dobrogea) s-au stabilit temporar în regiunile nord-pontice, de unde au revenit în scurt timp în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Deși Bizanțul nu mai era o putere europeană și pierduse supremația navală în Marea Neagră, influența asupra teritoriilor de la Dunărea de Jos era marcantă. Noul cadru politic din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, instalat odată cu stabilitatea impusă de Hoarda de Aur și restaurarea Bizanțului la Constantinopol a permis Genovei, republică italiană, să inițieze o largă expansiune comercială în bazinul pontic. În schimb, libertatea de acțiune a Veneției în Marea Neagră, ce dăinuia din vremea Imperiului latin, a fost îngrădită prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
comerciale și meșteșugărești, conduse de patricieni genovezi, au fost ridicate fortificații puternice, utile în vremea conflictelor cu autoritățile mongole din zonă. Expansiunea comercială a genovezilor în spațiul pontic a avut de înfruntat, în secolele XIII-XIV, numeroase dificultăți. Menționăm luptele cu Hoarda de Aur (1299, 1307-1308, 1343-1347), apoi rivalitatea și "războaiele Strâmtorilor" cu Veneția, litigiile cu împărații bizantini de la Constantinopol și Trapezunt, ca și acelea cu țarii bulgari sau chiar dintre coloniști și metropolă (Genova).11 Hoarda de Aur, ce dispunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]