663 matches
-
fără să se mai stăpânească, boțindu-și chipul mic. Trăgea când de umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ați explicat altceva. ― M-ați înțeles greșit. Sculptorul se redresă: Moșul e un reformat din toate punctele de vedere. Că-i pestriț la mațe, sânt de acord, dar de aici și până la... nu, hotărât e absurd! ― Și ceilalți? ― Cine? Valerica? Hohoti strident: Țipă când vede o gânganie. Mai nou, face cură de chefir. Ați văzut gangster să consume chefir?! ― N-am văzut. Despre Melania Lupu ce părere aveți? ― Se dă în vânt după jeleuri, rade cam la jumate' de kil pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vin să vă vorbesc, ca să vă pun pe drumul cel bun. Am o experiență destul de largă în privința organizațiilor politice. — Minunat. Și trebuie să porți costumul ăsta fantastic. Te pot asigura că te vei bucura de atenția absolută a tuturor. Tânărul hohoti, acoperindu-și gura cu mâna. Pe cinstea mea, ar putea fi o sindrofie nemaipomenită. Nu avem timp de pierdut, spuse grav Ignatius. Apocalipsul ne dă târcoale. O vom face săptămâna viitoare la mine acasă. Va fi nevoie să faci rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cuib de porumbei. Izbucni în hohote înfundate de râs. — Domnișoara Annie o să se-nverzească văzând casa asta reparată. — Păi să-i zici așa: „Mai ieși și tu și fâțâie-te puțin! Numa’ așa o să te-alegi cu casa reparată.“ Santa hohoti din nou. Ș-acu’, pune jos telefonu’ și vino aici. Sun la Caritas chiar acu’. Pleacă cât mai iute din casa aia. Doamna Reilly o auzi trântind telefonul. Privi printre jaluzele. Era foarte întuneric afară, ceea ce era bine. Vecinii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
numai că nu știau de acești artiști dar erau și incapabili măcar să localizeze aceste țări pe hartă iar acești navetiști fără a ști măcar de ce erau cuprinși de dorința de a se masturba. Mariana strigă: — Wakefield, ești un labagiu! Publicul hohotește de rîs și rîde și Wakefield și se simte ușurat cînd vede În ce toane bune se scaldă spectatorii. Wakefield a făcut o conexiune atît de uimitoare Încît chiar și Diavolul este descumpănit. Se trezește brusc din somn și dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mașina lui. — Bietul Jack. Sper că nu pe prețioasele banchete de piele. — Nu-ți face griji pentru prețioasa mașină a bietului Jack. Mi-a golit poșeta și mi-a întins-o pe post de pungă în care să vărs. Stevie hohoti. — Îmi place! Băiatul ăsta are stil! Cunoscând-o foarte bine pe Fran și ținând extrem de mult la ea, Stevie își dădu seama destul de limpede că se întâmplase ceva între ea și Jack. O să își dea silința - discret, în măsura în care era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plus, primesc reduceri imense, iar jumătate din hainele pe care ea le crede de firmă sînt de fapt imitații luate de la Portobello pe cîteva lire. Arunc o privire bănuitoare către cămașa Pucci. — Atunci, asta nu e Pucci? — Mai degrabă Fucci, hohotește ea. Dacă pantofii și geanta sînt veritabile, toată lumea Își va Închipui că și restul. — Ei, drăcia dracului! M-ai dat pe spate. Acum știi din ce motiv sînt un stilist atît de bun. Îmi face cu ochiul În timp ce se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
viața. Nu e ciudat, nu? Crezi că e ciudat? — Nu, clatin eu din cap și Încep să plîng. Nu doar că lacrimile mi se rostogolesc pe obraji. Plîng cu suspine grele, cutremurătoare. Îmi pun fruntea pe brațe și Încep să hohotesc. În sfîrșit, mă descarc. Emma Îl duce pe Tom În camera de zi, unde izbutește să-i inducă o stare de amorțeală punîndu-i DVD-ul cu Baby Einstein, după care se Întoarce În bucătărie și mă mîngîie pe spate În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei: Achile și Zogru, împachetat în Vencica ori în altcineva. Servitoarea era încântată de noua ei misiune și adeseori îl întreba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mereu al gândurilor mele. - Nu știi să vorbești? - Sunt mut. Dar știu cuvintele. Cele mai multe cuvinte. Fu rândul Vindecătorului să se scarpine În cap. - Cele mai?! - se miră el. Cum adică, cele mai? Pufnirăm amândoi În râs, iar oamenii din jur hohotiră și ei, după cum avea să fie obiceiul din ce În ce mai des prin preajma celor care știau, sau care doar aveau putere. Vindecătorul acela m-a Învățat ce Înseamnă minciuna, iar eu l-am Învățat ce Înseamnă cel mai. Am văzut amândoi că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
neamul lor nu se stinsese niciodată. - Sunt pricepute să facă tot soiul de lucruri. Uite, adulmecă el mirosul de levănțică, ai mai simțit vreodată așa ceva? - Nu. Vinas, of, of, am șoptit În minte, lucru care Îl făcu pe Enkim să hohotească. - Mai bine te-ai uita la una mai tinerică, măi Krog! Toiagul Tatălui merită ceva mai mult decât o Vindecătoare trecută. Am tăcut căci o altă femeie intră În casă și ne aduse un fel de fructe verzi, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă ea stânca spălată de ape. Ne-am ghemuit sub o tufă de salvie frumos mirositoare și ne-am pus pe așteptat. - Enkim te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asupra noastră, de parcă Tatăl dorea să ne Înece. Pământul s-a făcut clisă. Pășitorii au Început să ni se afunde În noroiul moale, sorbecăind. - Nici maică-mea nu mi-ar da de urmă pe o ploaie ca asta, zise Runa. Hohoti, nepăsătoare, căci nimeni n-ar fi auzit-o pe potopul ăla. Am râs și eu: - Ți-am spus eu că vine ploaia. - Ăla nu era zgomot de ploaie, clătină ea din cap. Am ridicat din umeri și am râs din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Gevos, eh, știi tu, se băgă În discuție cel mai tânăr dintre cei ce știau, făcându-i pe toți să izbucnească În râs. Scept Încercă să rămână serios dar, curând, se molipsi de la ceilalți și se puse și el pe hohotit. - Vroiam să spun, reluă el după o vreme, vroiam să spun că Tatăl nu a făcut vorbele așa, oricum. Dacă o să Împărțim tuturor vorbele, făcu el un gest de parcă ar fi Îmbrățișat toată poiana, o să apară alte și alte vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
câteva veri, ioc! De-aia nici nu mai găsim pășunile care, odinioară, se Întindeau pe aici cât vezi cu ochii. Unu dădu un chiot din casa femeilor. Runa Îl gâdila pesemne, căci femeile se puseră toate pe râs, În timp ce Unu hohotea, gata-gata să-și dea tot aerul din piepți. Aban surâse. Se aplecă peste vatra În care focul ardea firav. Apa tocmai Începuse să fiarbă În scoica cea groasă. Aban luă praf dintr-o tașcă de piele și-l presără peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai spus ce noroc are? - Tuni zise că da - Spune-i că norocul lui se coboară și peste cei ce-l Însoțesc. Prichindelul ăla de Unu și lăptoasa de mumă-sa o să trăiască. - Ohoo, Krog știe bine că aduce noroc, hohoti Tuni. - Dar știe el ce fel de noroc e ăsta? - De unde să știe, femeie? Ce, e Dogon ca să știe tot? - Ei, dacă nu e Dogon ca să știe chiar tot, spune-i că ăia de-l urmăresc s-au Încumetat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
unul singur. Călătoria asta e din ce În ce mai grea. - Mai ales când unul te dă la troc, surâse N’jamo, făcându-mă să-mi dreg glasul. Câți oameni vrei? - Cât toate degetele unui om. - Adică cinci de patru ori, ha, ha, ha, hohoti el. - Cinci de patru ori, l-am Îngânat. Stătu un pic pe gânduri. Dacă vrăjmașii lui Krog o să Învingă, Îmi rămâne tot neamul aici, să se Înmulțească. Iar dacă o să Învingă tovarășii lui Krog, o să se Înmulțească mai departe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
peste cadavrul meu. GARDIANUL: Niciodată n-o să mai avem o asemenea ocazie... ARTUR: Am spus nu! GARDIANUL (Disperat.): Ah, ce v-am făcut? De ce vă purtați așa? Numai dumneavoastră ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nesărat în gură.) MACABEUS (Înghițindu-l hulpav.): Era... fără sare... PARASCHIV: Sarea ți-o dau separat... (Îi presară sare pe limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș beli! PARASCHIV (Hohotind.): Zău? Nu mai spune! (Râs sadic.) Mai vrei? Mai vrei haleală? MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV: Să nu ți se umfle burta. MACABEUS: Mai vreau. PARASCHIV (Îi dă să înghită un cartof sărat atât cât trebuie.): Vezi? MACABEUS (Molfăind.): Ce? PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pace. E speriat MACABEUS (Triumfător.): Se teme de mine? PARASCHIV: Se teme. Tremură de tot. MACABEUS (Mărinimos.): Spune-i că nu-i fac nimic. PARASCHIV (Către INAMIC.): Stai pe scaun. (Îl așază pe scaun.) Nu-ți facem nimic. INAMICUL (Gesticulează, hohotește, arată de câteva ori semnul rușinii pe obraz, râgâie; aproape că izbucnește în plâns.) MACABEUS: Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să plângă. MACABEUS: Să nu plângă! Mă scoate din sărite... PARASCHIV (Îl mângâie pe creștet pe INAMIC.): Să nu plângi... INAMICUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
M-am târât, am alergat, am sorbit apa... apa de ploaie... Am sperat, poate... poate... Așteptam o cât de mică, o cât de infimă chemare... Și am suferit, m-am chinuit groaznic... Închipuiți-vă, toată mulțimea, ah, mulțimea, pândindu-mă, hohotind, în creierul meu, clipă de clipă, arătându-mă cu degetul, spunându-mi că sunt nebun, da, nebun... Spunându-mi că numai nebunii sunt cei care... Încearcă să obțină... așa ceva, că numai nebunii aspiră... la așa ceva... la acest lucru... atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
strivit, se lasă în genunchi, plânge.) cum stați pe după uși... cu bocancii murdari... și vă râdeți, da... vă râdeți de paharul meu de apă... și de ploaie... Ați râs de mine, ați râs... HAMALUL: Nu, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați hohotit, ați hohotit ca niște porci, v-am auzit prin somn... V-ați apropiat de câteva ori de mine, în timpul somnului, v-am simțit... M-ați căutat prin buzunare, m-ați buzunărit... Știu tot... Mi-ați ridicat pleoapele, în timp ce dormeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lasă în genunchi, plânge.) cum stați pe după uși... cu bocancii murdari... și vă râdeți, da... vă râdeți de paharul meu de apă... și de ploaie... Ați râs de mine, ați râs... HAMALUL: Nu, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ați hohotit, ați hohotit ca niște porci, v-am auzit prin somn... V-ați apropiat de câteva ori de mine, în timpul somnului, v-am simțit... M-ați căutat prin buzunare, m-ați buzunărit... Știu tot... Mi-ați ridicat pleoapele, în timp ce dormeam și v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bunăstarea, obișnuia să spună la ședințele de lucru, le-am promis tuturor națiunilor analgezia și golful, și, pe zei, o să le dăm ce le-am promis, că vor sau nu! Ha-ha! Pe cuvântul meu, se gândea Plainjones auzindu-l cum hohotește, dacă nu seamănă cu Stalin. Însoțit de experta bunurilor, Harry Kerch coboară scările ambasadei. Când dă cu ochii de Plainjones, îi face un semn cu mâna, la care acesta răspunde fără efuziune. Naiba să-l ia, îl aștept de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca o sorcovă sau ca un fel de mătăuz, cu care popa stropește cu apă sfințită. Agita smocul și privea fioros, oprit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]