669 matches
-
Spielberg e aici efort cu dinții strânși de a găsi o fărâmă de candoare. Dacă E.T. era atât de verosimil, încât actorii aveau senzația că e real (când s-a filmat secvența morții aparente a lui E.T., Drew Barrymore a hohotit pe bune pentru că a crezut că E.T. chiar moare), monstrulețul din filmul lui Russell, devenit prin creștere rapidă monstrul din Loch Ness, e - în orice situație - o chestie de gumă, un fel de Flubber. Nu e nici simpatic, nici veridic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
viziune, încît Felix nu-și putu da seama dacă se aflau la două sute de metri depărtare sau la câțiva kilometri. Pascalopol făcu un semn prin aer cu biciușca și strigă spre cer, cu un glas profund, pe care aerul îl hohoti: - Cine ești acolo? Hei! Calul fabulos se mișcă. Omul din depărtări scrută puțin originea glasului, apoi răspunse ca din fundul pămîntului: - Sunt eu, Pătru! - Sunt pepeni? țipă grozav Pascalopol. - Este, este! - Oameni ai? Câți oameni ai? - Am douăzeci! Douăzeci de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
clipa aceea - când la masă, la Cina, Teodor Pâcă comandase o votcă mare, iar chelnerul, care era în trecere pe-acolo și nu-și cunoștea clientul, altfel „vestit“ în localul respectiv, îl întreabă: „și doriți ceva între timp“. Iar Pâcă, hohotind, ridică capul într-o parte și răspunde cu râsul lui mare: „Găinar al pământului, timpul este o noțiune care nu suportă «între»!“.) - Eu însă, fiind în această stare paralelă de dedublare, simt că s-a petrecut ceva „între timp“, că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
călătorea prin Perú și-și cîștiga traiul pictînd. Barba și-o lăsase fiindcă-i era lene să se radă și pipa n-o aprindea aproape niciodată, dar o ținea mereu În colțul gurii. „E biberonul lui mister“, comentă Nilda și hohoti În rîs dezvelindu-și cariile și o mulțime de dinți de aur. Peter nu pricepu gluma și se mulțumi să zîmbească și să-i pună Întrebări despre pădurea virgină. Atunci Nilda Își dădu drumul și istorisi tot ce știa, Îndrugînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să nu cumva să repeți those horrible things pe care le spuneau despre unchiul lui. Dar Juan Lucas nu s-a lăsat pînă nu i-a explicat pe Îndelete cum era mătușa Susana În costum de baie și atunci au hohotit cu toții Într-un rîs bărbătesc și au cerut gin and tonics care erau aduse dinăuntru, de la barul clubului, de cîțiva chelneri tineri care treceau impasibili de parcă ar fi fost de piatră, printre atîtea femei și fetișcane În costum de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unor haidamaci Într-un bar și distrugerea rînd pe rînd a tuturor instalațiilor luxoase În timpul celor cîteva ore de Încăierare; acolo, pentru cucerirea vestului, iar aici, fiindcă sînt mîndru că-s peruvian și-s fericit. Vlăjganul, Încercînd să se ascundă, hohotea pe Înfundate văzînd cum compatriotul lui Îi făcea mîna zob, prietenește, lui Lester. Trebuia să pui la socoteală faptul că Viceregele mergea pe treizeci de ani, iar Lester, deși era mai voinic, Încă nu Împlinise douăzeci și unu. Lester Însuși și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o hîrtie, „ultima, spuse, dar abia acum Începe viața cea dulce“. — Ține să iei un taxi, adăugă, Întinzîndu-i hîrtia lui Bobby. — Mai bine plătește-ți tu un whisky, Îi zise Bobby, refuzînd să ia banii. — Spiritul familiei, comentă Vlăjganul și hohoti ea de obicei, În timp ce Bobby se ridica În picioaie, uitîndu-se la frate-său. — Du-te, Bobby; ne vedem mîine, Îi zise Santiago. În timp ce Bobby se Îndepărta furios. Avem niște haltere acasă? Întrebă pe neașteptate, dar Bobby nu-l auzi. Santiago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester dădea pe gît pahar după pahar, ca niciodată; era În stare să mai stîrnească un scandal la fel ca atunci, mai ales dacă Vlăjganul rămînea acolo, În capătul celălalt al barului În formă de U, chiar În fața lor și hohotind mereu, Și mai era și problema limbii, pe deasupra; Lester nu Înțelegea o iotă din ce se vorbea acolo, ar fi putut crede că petrecărețul Își bătea joc de el, cine știe, după toate cîte-i spusese... Totuși băutura nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de a fi descoperiți, ca taina lor să devină un scandal și să nu mai fie nevoiți să se ascundă prin unghere și poduri pentru a se iubi pe bîjbîite. Uneori, cînd Jacinta mergea s-o Îmbrace pe Penélope, fata hohotea de plîns și Îi mărturisea dorința ei de a fugi cu Julián, de a lua primul tren și de a se duce unde nimeni nu-i va mai recunoaște. Jacinta, care Își amintea ce hal de lume se Întindea dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care s-a tîrÎt spre ușă și a ieșit În stradă, fără grai. Fără a rosti nici un cuvînt, și-a condus fiul Înăuntru, În prăvălie, a coborît obloanele și, de Îndată ce lumea exterioară a rămas pecetluită, l-a Îmbrățișat, tremurînd și hohotind În lacrimi. Mai tîrziu, pălărierul i-a explicat că poliția Întrebase de el cu două zile În urmă. Un anume Fumero, un om cu o reputație proastă, despre care se spunea că, În urmă cu o lună, fusese În serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
doilea rând, avea un cu totul alt caracter decât mai înainte, adică ceva sfios, vag, de domnișoară de pension, câteodată fermecător prin originala ei zburdălnicie și naivitate, uneori sfios și gânditor, mirat, neîncrezător, plângăreț și neliniștit. Nu: acum în fața lui hohotea și-l înțepa cu sarcasmele ei caustice o ființă neobișnuită și surprinzătoare, care i-a spus de-a dreptul că niciodată, în inima ei, n-a avut altceva pentru el decât dispreț profund, dispreț până la greață, care a survenit imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înălțat ochii spre cer, și-a făcut cruce, spunând în sinea lui o rugăciune amară: „Doamne, iartă-mă întru Hristos!“ -, i-a retezat beregata prietenului dintr-o mișcare, ca unui berbec, și i-a luat ceasul. Rogojin pufni în râs. Hohotea de parcă ar fi fost apucat de o criză. Chiar te simțeai ciudat văzând acest râs după dispoziția lui atât de posacă de acum câteva clipe. — Uite, asta îmi place! Nu, asta-i cea mai grozavă chestie! striga el convulsiv, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înfuria foarte mult pe Aglaia, care nu înțelegea de ce râd ceilalți și „cum pot, cum îndrăznesc să râdă“. Izbucniră și acum în râs surorile, prințul Ș., zâmbi până și prințul Lev Nikolaevici, care roșise și el cine știe de ce. Kolea hohotea și jubila. Aglaia se supără, nu glumă, și se făcu de două ori mai frumoasă. O prindeau foarte bine fâstâceala și ciuda pe propria ei persoană pentru această fâstâceală. — Parcă puține cuvinte ți-a schimonosit, adăugă ea. — M-am bazat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
contează pentru voi!) Aflați dar că nimeni dintre domniile voastre, poate, nu și-a iubit atât de mult mama ca Burdovski. Prințe, știu că prin Ganecika i-ați trimis în secret bani mamei lui Burdovski și sunt gata să pariez (hi-hi-hi! hohotea el isteric), sunt gata să pariez că tot Burdovski vă va acuza acum de nedelicatețea formelor și de lipsă de respect pentru mama lui, zău așa, ha-ha-ha! În acest moment, se sufocă iarăși și începu să tușească. — Asta-i tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rezistă nici Alexandra și râse și ea din toată inima. Se părea că râsul celor trei surori va fi nesfârșit. Da, sunt nebune! bombăni Lizaveta Prokofievna. Ba te sperie, ba... Dar râdea deja și prințul Ș., râdea și Evgheni Pavlovici, hohotea și Kolea fără încetare, privindu-i pe ceilalți, râdea și prințul. Haideți la plimbare, haideți la plimbare! strigă Adelaida. Să mergem cu toții și prințul să ne însoțească neapărat; n-are rost să pleci, om drăguț ce ești! Ce om drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rău în asta? o întreabă nedumerit cezarul. Augusta îl privește lung pe sub gene. Parcă ne-am afla la o Curte orientală, rostește în cele din urmă. Pe neașteptate, împăratul se pune să râdă cu poftă. — Dar și tu, draga mea... Hohotește. — ... toate rudele mele ... Îi face complice cu ochiul lui Parthenicus. — ...și voi, liberții mei, cu toții uzați și abuzați de acest drept asupra mea. Mă considerați într-un fel proprietatea voastră, de la care încercați să stoarceți maximum de favoruri și avantaje
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împărat. Mare îi este mirarea să-l vadă pe Augustus clipind vesel din ochi. — Dragul meu Ianuarius, grăiește încet către el, ce ți-aș recomanda eu ție este să lași umilința deoparte și să-ți ascunzi intențiile sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ia seama și tace. Atunci, îl aude pe Ianuarius șoptind în tretăiat: — S-a îndrăgostit, prostul! Vestea este atât de bizară încât principelui îi trebuie câteva se cunde să înțeleagă. Când în sfârșit pricepe, își plesnește zgomo tos palmele și hohotește: — Și-a găsit o sirenă, deci? Nu așteaptă vreo încuviințare. — Nu-i de mirare, doar dincolo de Vezuviu e promontoriul Minervei, odinioară sălașul sirenelor... Își dă seama că veselia lui e deplasată și se oprește îmbufnat. Se răstește apoi, hachițos: — De
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vara trecută? — Ba da, s-au întâlnit un timp fie la Claudius Nero, unde fata își vizita sora, pe Urgalanilla, fie în biblioteca lui Apollo, aici pe Palatin. Narcissus l-a mituit pe bibliotecar... — Până când Plautius Silvanus a mirosit ceva, hohotește vesel principele. Nu, nu, Urgalanilla i-a turnat maică-sii, scorpia de nevastă a lui Plautius. Se plesnește, speriat, cu palma peste gură. — Iartă-mi nesăbuința, cezare! Augustus îi face semn cu mâna să se liniștească. Își reazămă apoi, gânditor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simte deja mirosul de fum. — Dați acum fuga și faceți rost de niște laur, poruncește. Flacăra aprinsă va căpăta iarăși putere. O cheamă pe Tullia lângă ea. — N-am cum să te scap de bici, fata mea, o mustră. Tânăra hohotește de plâns. O bate încurajator pe spate și of tează. Chiar n-are ce face. Asta e îndatorirea lor principală: să întrețină cu rândul focul etern în Căminul Statului. Numai pe Asinia nu cutează să o lase de veghe. — Multe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru minciuni pe care nu le-a rostit. — Unde e? Se miră singură cât de calm îi sună vocea. Un calm de gheață. Nu mai are de ce să se teamă. Nenorocirea s-a produs deja. — Unde e? repetă. În grădină, hohotește regele. În grădină?! Ce caută acolo? Copil neascultător. Nu respectă niciodată ce i se spune. Ba vina e a ei. A gonit-o! De ce a surghiunit-o? Nu era amărâta destul de pedepsită și așa? Sughite a plâns. Trebuia s-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui bărbată-său. Cuprins de un acces brusc de furie, îl apucă pe celălalt de piept. — Da’ pe tine cum te cheamă de fapt? Îi dă drumul și-l măsoară din priviri. Că Pusio e doar o poreclă, nu? — Mititelul! hohotește uriașul. Râde vesel. Așa glumesc camarazii mei. Îi face cu ochiul. Sunt invidioși. Și adevăratul tău nume? insistă Rufus. — Amballus Gaius Iulianus. Prenume, nume și cognomen? se încruntă instructorul. Doar romanii liberi le au pe toate trei. Chicotește totuși batjocoritor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
La mare ananghie trebuie să fi fost, dacă i-ai jurat lui Vit te lius ca la un simplu cuvânt de-al lui să suferi, fără să cârtești, focul, bătaia, chiar și moartea. Nici milă, nici compasiune în glasul său. Hohotește mai departe de unul singur: — Vezi c am avut dreptate să-mi cumpăr doar două cupe de argint și un dulap din banii câștigați? Către Pusio: — Mi-am atârnat pe el trofeele primite... Scutură apoi puternic din plete. — Până și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că în căperile laterale au fost transformate acum în cuști zidite, unde dormitează sau se învârt în cerc animale sălbatice. — Hai, nu mai zăbovi, îl zorește instructorul. Nu ne putem opri o clipă, să stăm de vorbă în liniște? — Aici!? hohotește Rufus. Ție nu-ți mută nasul din loc du hoarea asta înțepătoare de pișat? — Ba da, recunoaște celălalt stânjenit. Se oprește însă după câțiva pași și exclamă în gura mare: — Pe Jupiter! N-am mai văzut în viața mea niște
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să facem țestoasa cu o baracă... ăă... de fapt cu două... vârâte una sub alta. Își lipește palmele. — Uite-așa. Pe roate. Doar capul berbecelui ieșea afară. Vrei să spui că pentru tine țestoasa este doar o mașină de război? hohotește evreul. Deschide ochii și-i zâmbește îngăduitor, ca unui copil. Ia uită te! exclamă Pusio. S-a ridicat din nou. — Doi războinici s-au cățărat pe partea de jos a țestoasei! — O unitate militară în atac ia forma asta, replică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]