702 matches
-
pace și corăbiile aheene nu trăseseră încă la țărm, femeile cetății veneau să spele rufe. Pe atunci, câmpia avea nopți tăcute, și în întuneric erau doar foșnet de vânt și frunze, cântec de păsări. Substratul sau substanța sau esența lumii homerice, prezentă pretutindeni, umplând cu puterea ei timpul păcii și timpul războiului, văzutul și nevăzutul, este un principiu cosmic și vital care nu poate fi numit decât Forța, Sufletul puternic al lumii și voința ei de viață arzând până în stingerea morții
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se deslușește și mai bine prin faptul că îi sunt enunțate (și regretate) limitele. Paris spune într-un loc că, oricât de aprig la luptă ai fi, nu poți să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
perindă frunzele, așa și oamenii. Vântul scutură frunzele la pământ, dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici se știu supuși atât Soartei, cât și pasiunilor și toanelor divine, știu că puterile și viețile lor sunt mărginite, că pot cădea pradă unor forțe oarbe sau propriei lor voințe de a se nimici unii pe alții, că îi pândesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la semeție. Vin către primejdie mândri de neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se știu pradă bunului plac divin, care când îi înalță, când îi umilește. În fața morții, eroii homerici, conștienți de condiția umană, dau spaimei măreția staturii lor omenești. Și știu că tot ce au de trăit - până la vremea și la felul morții lor - le este prescris de soartă. Și că, între ei și Soartă, se află și zeii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
iubirile dintre soț și soție, părinți și copii, ilustrate prin marile nume ale Iliadei, dau expresie privilegiată unei mulțimi de iubiri familiale aproape anonime, omenește cu nimic mai puțin intense pentru că stau mai jos în ierarhia poeziei (sau a societății homerice). Statornicia lumii pe ele se întemeiază, și nu doar ca forță germinativă, ci ca plenitudine de viață a afectului uman. Ecoul, cât o epopee de mare, al trăiniciei și patosului acestei legături este însăși Odiseea, povestea întoarcerii acasă, cu iubire
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cel mai tragic poem. Tot ce conține epopeea poate fi analizat în această lumină, până în amănunt. În Iliada, durerile generic umane capătă formă specifică prin dubla determinare a stării de război și a mentalității eroice. Ce are de îndurat eroul homeric? De asprimile luptei îi pasă mai puțin și chiar le caută. Totuși Ahile vorbește într-un loc de luptă înverșunată și fără răgaz, de zilele însângerate și de nopțile fără somn, pe pământ și pe ape. În schimb, unii dintre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care nu mai păstrează decât înfățișarea lor de odinioară, simple simulacre vlăguite și inconsistente, golite de orice substanță vitală, de orice conștiință și de orice amintiri. Nu au nici măcar viața arătărilor din vise. Ținutul morților este singurul loc din universul homeric unde Forța care poartă lumea, care este lumea, e absentă. Acestor umbre fără cuget, fără voință și fără pasiuni nu le este nici măcar urât, plictisul fiind doar o tânjire a vitalității. Și nălucile acestea nu sunt nici măcar mohorâte sau triste
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unui nume care dăinuie mereu în nevăzutul viitorului, materie pentru cântări. Viața și moartea omenească se transfigurează în poem, câmpia plină de sânge și de leșuri de lângă Troia devine poveste de spus mai târziu și de ascultat mai târziu. Lumea homerică nu are gândul să-și asigure nemurirea înălțând morminte trufașe, grădini suspendate, piramide, sfincși, temple uriașe. Îi ajunge nemurirea poeziei. Am putea întreba: atâta sânge vărsat pentru frumusețea unui poem? Răspunsul eroilor este acela că da. În gloria postumă se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
glorie lui Ahile și îl va face pe Agamemnon să regrete că l-a jignit. Și că, odată ajuns pe câmpul de luptă, nu se mărginește la dueluri de la om la om, ci are și o idee strategică (ceea ce eroilor homerici li se întâmplă rar): aceea ca, în loc să-i respingă pe troieni spre pozițiile lor, să le taie drumul de retragere către cetate și să-i împingă către corăbii. Un semn de inteligență, și nu numai militară, de vreme ce Alcimedon spune, după
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care a adus pieirea Troiei. A plecat de acolo teafăr și încărcat cu prăzi. Ahile îl ascultă și, fără un cuvânt, se îndepărtează. Comparațiile Orice s-ar mai ști despre el, se știe din alte părți, nu din marea poezie homerică. Din ea fac însă parte și comparațiile legate de Ahile, a căror analiză adâncită nu poate lipsi aici. Prin ele, Ahile apare descris într-un alt limbaj, care vorbește despre o altă lume, fără loc și timp și ale cărei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Prin ele, Ahile apare descris într-un alt limbaj, care vorbește despre o altă lume, fără loc și timp și ale cărei existențe și mișcări conțin ceva din esența lui și totodată o transcend și o transfigurează. Nici un alt erou homeric nu este obiectul unui număr atât de mare de comparații. Sunt treizeci. Dintre acestea, numai trei nu îl au în vedere pe Ahile ca războinic și, dintre acestea, două sunt analogii ale durerii lui pentru Patrocles. În prima, Ahile, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
casele lor, și mai ales a lui Ahile, căruia îi este cel mai dor. Este vremea acum ca, cercetându-i faptele și vorbele, să năzuim către o înțelegere cât mai întreagă și cât mai adâncă a acestei deloc simple plăsmuiri homerice care este Ahile. Și e bine să începem, pentru a duce apoi analiza mai departe, cu Felul în care vorbește Ahile Încercarea de a adânci caracterul lui Ahile nu poate ocoli analiza felului în care vorbește el și a specificității
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o sută de porți ale ei, prin care pot să treacă câte două sute de războinici cu carele și caii lor cu tot. La toate acestea, Ahile, cel mai puternic și mai expresiv vorbitor al Iliadei, adaugă încă o particularitate. Comparațiile homerice, atât de frecvente în părțile narative ale Iliadei, sunt foarte rare în părțile vorbite, cincisprezece cu totul, dintre care zece sunt rostite fiecare de câte un alt personaj (cu excepția lui Apolon, care se folosește de câte o comparație în două
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ori atât de nestăpânit și de nemilos. Este doar un contrast între altele. Cum anume se unesc ele într-o singură ființă ca Ahile, trebuie înțeles și trebuie spus. Este ceea ce rămâne aici de făcut. Portretul interior: Ahile ca erou homeric atipic Am vrea să știm cum arăta. Dar Homer, mai mult decât alți poeți, nu ne spune, așa cum nu spune despre nici una dintre închipuirile lui. N-o să știm niciodată cum anume li se însuflețea sau li se umbrea chipul, care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
parte, că e un om fără milă, că nu este fiul bunilor părinți, că s-a născut din crâncene valuri și din stânci tot atât de dure ca inima lui. Pasiunile acestui om sunt tot atât de nemăsurate cât și puterea lui. Dacă poezia homerică nu ar vorbi și despre celălalt Ahile, nici nu l-am putea judeca după măsura omenească. Așa, este singular în amândouă privințele: pe de o parte, are cu totul altă mentalitate decât toți ceilalți, pe de altă parte, comportarea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tânguirilor lui, aprige până la istovire. Un plâns și un zbucium întreg, atotcuprinzător de suflet, în care lumea lui se preface toată în lacrimi. Ahile se află întreg în toate pasiunile lui. Iar detașarea lui de trecut este a singurului erou homeric care are amintiri, ale cărui acte se proiectează pe trecutul lui interior, ca întoarcere a sufletului către chipul unei fericiri pierdute, ca nostalgie, ca durere pentru ceea ce, petrecut sau numai dorit, n-o să mai fie niciodată. Relația lui cu trecutul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu propria lui moarte. Dar, cum spusese, nu mai avea în el dorință de viață. Ahile nu alege între două idealuri, acela al vieții, al onoarei și al gloriei eroice și, celălalt, al unei lungi vieți tihnite acasă, ca rege homeric. Alege între a trăi mai departe fără Patrocles și a muri pentru că îl pierduse. Dintre eroii tragici, Alcesta vrea să moară în locul bărbatului ei. Ahile, singur în legendă, vrea să moară pentru că pierduse pe singurul om alături de care îi era
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai mult cu cât pe Scut sunt date ca figurând scene din care se înalță sunete și scene care se desfășoară în timp, ca și din comparații, lucru incompatibil cu reprezentarea plastică. Desigur, această relație este conformă cu relația caracteristic homerică dintre sfera nimicirii și sfera duratei calme și eterne a vieții și a lumii, în statornicia și în primenirea ei, și ca atare postularea ei nu poate fi arbitrară. Dar socotesc că tot atât de puțin arbitrară este punerea Scutului în relație
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ani mai tîrziu lua naștere la Londra, în casa doctorului Edgar Cyriax din Welbeck Street, Asociația de Rugby Fives care, în 1931, a definitivat dimensiunile standard ale terenului de joc. Boxul. Originile boxului, "sportul nobil", încep în preistorie, în epopeele homerice, și se leagă de civilizațiile nord-mediteraneene (Grecia și Creta). Pe una din insulele arhipelagului Santorin din Marea Egee se află o frumoasă frescă înfățișînd doi combatanți luptîndu-se cu pumnii goi. După toate probabilitățile, fresca este posterioară devastatorului cutremur (poate cel mai
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
precedente u sau o etc. Densusianu consacră un capitol „originii articolului definit postpozitiv lu, le și a (pp. 722 729), prezent și pe teritoriul Eladei și al Asiei Mici, astfel că „acest fenomen poate fi urmărit până departe, în timpurile homerice”. Dialectului arimic, numit și prisc-roman, „aparțineau locuitorii din nordul Istrului din jos, Άριμοι, cum îi numește Homer și Hesiod; sciții numiți mai înainte aramaei; locuitorii cei vechi ai Germaniei barbare, hermiones și alamannii; aremorici din Aremorica sau Aquitania și din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin răsturnări succesive; în numele unui ideal de non-contradicție și univocitate, ea dă la o parte orice fel de raționament care pornește de la ambiguu și echivoc".36 Tot grecii sunt însă cei care introduc persoana și individul în istorie. Dacă omul homeric era lipsit de profunzime psihologică, "străbătut de pulsații subite, de inspirații venind de la zei, oarecum străin sieși și actelor sale", în perioada clasică subiectul capătă dimensiune interioară, se distanțează de trup, își unifică forțele psihologice, progresează în simțul răspunderii iar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
între copilărie și viața de adult, între cunoscut și necunoscut, și nu se rezumă doar la descrieri ale lumii, ci conține și ghiduri existențiale (credințe, ideologii). În acest sens, este ilustrativ exemplul oferit, în care compară starurile hollywoodiene cu zeii homerici ori ai Orientului Apropiat, fiind extrem de rar percepute ca persoane, cu proporții "gargantuești" și calități supraomenești (nu doar curaj, ci lipsă totală de frică, nu doar amabilitate ci de-a dreptul sfințenie, nu doar cunoaștere, ci omnisciență), așteptându-se să
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tine nu te cheamă Domingo? — Ba da, domnișorule - răspunse Domingo deloc mirat de întrebarea ce-i fusese pusă. — Și de ce te cheamă Domingo? — Păi așa mă cheamă. „Bine, foarte bine - își zise Augusto -; ne cheamă cum ne cheamă. În vremurile homerice persoanele și lucrurile aveau două nume, cel pe care li-l dădeau oamenii și cel pe care li-l dădeau zeii. Cum m-o fi chemând Dumnezeu? Și de ce să nu mă cheme altfel decât îmi spun ceilalți? De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-mă cu o ceașcă de cafea.” ...Și V. suferind îl observ pe Doctorul cărunt cum stă lîngă mine sprijinindu-și blînd o mînă pe pieptul meu. Aș vrea să-l întreb dacă acum caută nemurirea. Ar izbucni într-un rîs homeric văzîndu-mă aproape înviat. Aș vrea să-i spun că eternitatea e o deschidere care decurge normal. Căci viața, deși e închisă în moarte, e o chestiune pe care nimeni n-o poate epuiza. Și nici o împlinire, cît de mare, nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
abolirea durerii, iat-o cum înflorește, neumană, deplină și atotstăpînitoare împingîndu-ne spre fericirea înjunghiată a indestructibilității din zero absolut.” Doctorul mă împinge în lături. „-Lasă-mă în pace!”-spune el. „-Ești nebun, nebun de legat. Nici tu nu știi ce crezi.” Homericul hohot de rîs ce mă scutură îl convinge, cred și mai tare că are dreptate. „-Ba, cred”-îi răspund și-mi place să-l văd cum se chinuie. „-Cred în unica și singura durere, de neîmpărțit, atotputernică și fără sfîrșit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]