1,024 matches
-
niște gioarse străvechi, care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum și n-aveau putere nici cât o zecime din hărmălaia pe care o făceau. Capotele de pe boturile lor se desfăceau la hopuri mai puternice, săltau brusc și acopereau vederea șoferilor. Aceștia se Învățaseră minte În scurt timp și le legau zdravăn cu sârmă de balot sau cu niște curele de ventilator stricate În noduri meșteșugite și le agățau de cârligele sudate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urcă În cabină și porni motorul. Coborî geamul din stânga, Își potrivi oglinda și se opinti În pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala lată de frână, dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie și disperare, Însă mașina nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
artistică stătea cel mai bine: Își Împodobise căruciorul cu ochi de pisică și capace de bere bătute În cuie de tablă, scurte și cu măciulia lată; pe scândură lipise o bucată de burete verde, ca să nu-și vatăme bucile prin hopuri. „Prost mai ești!” - Îl Întâmpinase văru-său când Îl văzuse cu rulmentul târguit de la militar - „nu vezi că nu e căpăcit? Se umple cu praf și nisip una-două și se Înfrânează. Pe urmă trebuie să-l scoți, să-l ții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Iar faptul că una dintre măsurile importante avute În vedere de Domnia Sa este Înființarea Gazetei pe care tocmai o parcurgeți ne Încredințează pe deplin că ne aflăm, În sfârșit, pe drumul cel bun. Va fi, Însă, un drum anevoios, cu hopuri adânci și mărginit de prăpăstii fioroase. Vom avea puterea, fără Îndoială, să nu ne poticnim, să nu cădem În ele. Avem, iată, o publicație numai a noastră. S-o respectăm și s-o ocrotim, căci ea este mărturia scrisă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Întorsese În Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii sale Învieri, iar mortul de sub crucea cu numele rătăcitorului fusese dezgropat și dus la oraș, Într-o dubă neagră și hodorogită din tablele căreia, la hopuri, curgeau șuvoaie roșietice de pulbere de rugină. Cheful Învierii se ținuse la atelierul lui Nicu Fieraru și mai luaseră parte Ion Găman și Nae Cuțitaru. Ectoraș se nimerise și el din Întâmplare pe acolo, trimis de tată-său să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era cea a drumețului care își îndeamnă picioarele trudite atunci când descoperă pe neașteptate, după o curbă, capătul unui drum îndelungat la care a purces. Până acum neam încadrat bine în program în ciuda pesimismului lui Darius. Mai avem doar un ultim hop dar ce era mai greu a trecut, își mai spuse el lăsând loc din nou zâmbetului ascuns. Câteva clipe mai târziu, ca de fiecare dată când ajungea în acest moment al călătoriei, senzații binecunoscute îl asaltară. Gonind parcă stresul, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
vei continua să bei. Și, dacă o să continui să bei, o să mori. Curând. Asta era o chestie chiar de speriat. —John Joe, e mult de lucru în ceea ce privește felul în care ți-ai trăit viața, dar azi am trecut de un hop foarte mare. Păstrează-ți sentimentele. Cât despre voi, ceilalți, știu că nu toți sunteți homosexuali sau lesbiene nedescoperite. Dar să nu credeți că asta vă dă dreptul să fiți alcoolici sau dependenți de tot felul de substanțe. Mai târziu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe mine. Să nu mă înțelegeți greșit. Nu e vorba că aș fi dependentă de cumpărături sau ceva de genul. Doar că în urmă cu câteva luni am intrat într‑un fel de... Ei bine... Un mic impas financiar. Un hop, ceva minor - nimic îngrijorător. Dar Suze s‑a speriat foarte tare când a aflat și mi‑a zis că, pentru binele meu, de acum încolo o să‑mi aprobe ea toate cheltuielile. Și s‑a ținut de cuvânt. E foarte strictă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu care puteau apoi fugi. Kulfi deveni îngrijorată în privința bucătăriei sale și începu să-și depoziteze lucrurile cu mai mare atenție. Iar Pinky, la rândul ei, fără să fie entuziasmată de ofensiva maimuțelor, își amintea de băiatul de la Kwality Hungry Hop de fiecare dată când le vedea și, prin urmare, de câteva ori pe zi, izbucnea într-un plâns isteric. De la întâlnirea cu băiatul de la Hungry Hop din bazar, când cu proteza, Pinky căpătase un nou sentiment de compasiune pentru fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fără să fie entuziasmată de ofensiva maimuțelor, își amintea de băiatul de la Kwality Hungry Hop de fiecare dată când le vedea și, prin urmare, de câteva ori pe zi, izbucnea într-un plâns isteric. De la întâlnirea cu băiatul de la Hungry Hop din bazar, când cu proteza, Pinky căpătase un nou sentiment de compasiune pentru fratele ei. Nu mai avusese niciodată un asemenea sentiment; era diferit de exasperarea sau amuzamentul pe care le simțea de obicei în ceea ce-l privea. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lui Sampath, închisă într-un cocon intim, în care să lăsa în voia propriilor gânduri, se înfășura în reverii nesfârșite, medita îndelung, rățoindu-se în mod nefiresc dacă era întreruptă. Și, jos, în bazar, mai era și băiatul de la Hungry Hop, care n-avea habar de chinul prin care trecea ea. — Baap re! conchise ea, ar trebui să afle cu siguranță, pentru că acesta era un mod îngrozitor și supărător de a se simți. Această stare de lucruri era de nesuportat. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Această stare de lucruri era de nesuportat. Uite cum ajunsese, nu mai era fata puternică de altădată și era lipsită de orice consolare. Furioasă dintr-odată, începu din nou să plângă în hohote. Și, în timp ce plângea din pricina băiatului de la Hungry Hop, era îngrozită la gândul că propria-i minte putuse să creeze o asemenea cușcă, tânjind după libertatea vieții ei de dinainte, dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că acesta fu nevoit să dea fuga direct la doctorul Banerjee când ajunseră la bazar, să-i facă un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele palid de iarnă. Băiatul de la Hungry Hop se afla în bazar împreună cu toți vânzătorii, care abia se pregăteau să-și deschidă dughenele, căscând și scărpinându-și burțile între timp. Indiferent de standard, băiatul acesta era cam încet. E drept că avea oarecare umor, era bine intenționat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
îi ieși în cale înveșmântată în culori de luptă, vopsită cu kohl, cu gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la Hungry Hop, care dădea la o parte bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa de devreme? E clar că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
entuziasm și furie. Ce calm și zâmbitor era! Preț de o clipă se gândi să-l sărute, dar vena agresivității pulsa puternic înlăuntrul ei, că în loc de asta îl mușcă. Îl mușcă atât de tare de ureche, că băiatul de la Hungry Hop urlă și vocea sa străbătu orașul ca un bumerang. Era rănit. Era asasinat. — Au, vai, vai. Bulinele albe și negre de pe sariul ei pluteau alarmant în fața ochilor săi. Oamenii soseau în fugă din toate direcțiile. — Ce s-a-ntâmplat? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și-și aranjau copiii pentru școală deschiseră ferestrele și se aplecară în afară. Nevoit să-și abandoneze micul dejun din cauza agitației, șeful poliției, care se afla la ghereta de ceai, sosi în grabă. — Vai, ce se-ntîmplă aici? Băiatul de la Hungry Hop se ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina gustului sărat. Șuvoiul roșu ce țâșnea din urechea băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea. Sau chiar să recunoască în sinea ei așa ceva. Din ce în ce mai curajoasă, pășea demnă în spatele superintendentului. Între timp, băiatul Hungry Hop, tremurând de departe mai vârtos decât ea, în timp ce curajul îi pălea cu fiecare clipă care se scurgea, era dus la clinica familială, cu urechea împachetată într-un tub de înghețată de vanilie, pe care îl avusese la îndemână în gheretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
rămână congelată pentru ca doctorul Banerjee să i-o poată coase la loc. — Mușcăturile de om, spuse doctorul Banerjee, relaxându-se la ușa clinicii sale și discutând cu reprezentantul ziarului local după ce examinase atât spionul, cât și pe băiatul de la Hungry Hop, se întâlnesc cel mai des vara și iarna, dare pot apărea pe toată durata anului. Sunt mai frecvente dimineața decât seara. Într-adevăr, deși multe persoane se tem de mușcăturile de animale, trebuie să se acorde o atenție deosebită mușcăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Shahkot, ne onorăm și ne respectăm ermiții, îi spuse. Încă încruntată, Pinky fu dusă înapoi în curtea familiei Chawla cu jeep-ul secției, însoțită de superintendent și de alți câțiva polițiști. Se bucura că-l mușcase pe băiatul de la Hungry Hop. Toți polițiștii se urcară pe scară să primească binecuvântarea lui Sampath. Superintendentul puse capul lui dezgustător și unsuros sub degetele de la picioarele lui Sampath și se simți scăldat în sfințenie, de parcă era spălat cu delicatețe și purificat de binecuvântarea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
murmură pentru sine ca o mantră. Dar în dimineața aceea nici măcar o cioară sau o vrabie nu brăzda întinderea neșfârșită a cerului. Dezamăgit, coborî binoclul și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop. UnuDoiTreiPatru. Hop. CincișaseșapteOpt. Hop. NouăZeceUnsprezeceDoisprezece. Era foarte bine, reflectă el, gândindu-se din nou la evenimentele acelei dimineți, ca soldații să sară și să mărșăluiască, dar la ce bun atâta disciplină? Stâng, drept. Stâng, drept. Pe loc repaus. Ce speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
băutura ce făcuse din primate niște alcoolice. Încruntându-se și râgâind, maimuțele trecură prin ceea ce era, probabil, o combinație de indigestie și dureri puternice de cap. 16 Într-una dintre camerele casei din bazar a familiei sale, băiatul de la Hungry Hop stătea și-și îngrijea urechea. Nu mai era inflamată și nici nu-l mai durea, dar era împodobită cu copci mici, care să-i amintească de acea zi ciudată din viața lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete afară. Bietul băiat, spunea familia sa, douăsprezece femei și trei bărbați, plescăind din limbi sub camera lui, privind în sus spre locul unde, dincolo de tavanul de deasupra lor Hungry Hop stătea la ferestră și-și pipăia urechea ceas de ceas. Chiar că l-a speriat. Ce fată nebună, spuneau. E mai bine să stea în casă și să se mai odihnească puțin. N-a fost niciodată un băiat prea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Ce fată nebună, spuneau. E mai bine să stea în casă și să se mai odihnească puțin. N-a fost niciodată un băiat prea puternic. Zilele trecuseră una după alta. Gândul la Pinky i se învârtea prin cap lui Hungry Hop ca un pește într-un acvariu; nu putea să și-o scoată din minte. Își amintea de ochii aceia negri, de gura aceea roșie, hotărâtă, plutind în mijlocul unor valuri amețitoare de buline... hotărârea de pe fața aceea! Ce îngrozitoare! În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]