834 matches
-
să fie încărcați, acoperiți de acest cojocel ocrotitor; crenguțele lor atârnă sub povara zăpezii care apasă tot mai mult, ca într-un joc... Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniștite sub acoperișul din care iese agale un moșneag cu pipă - hornul ce toarce leneș fumul sobelor încărcate de năduf - cenușa. Se văd nasurile copiilor printre florile de gheață ce sunt prinse pe geamurile aburite și reci, dar care te cheamă înăuntru... soarele rotund și firav se arată cu frică printre norii
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
vară, dulce soare! Ați plecat! Altam Bianca Clasa a IX-a Iarna vine! Pe cărări încremenite Și de ger cutreierate, Văd o urmă... Dar nu cred, Că iarna vine... încă... La un pas de satul gol În relief iese-un horn, Fum negru trimite-n zare, Ca mesaj de-nștiințare... Că iarna vine... totuși... Ninge, ninge cu splendoare, Fulgii iar încep să zboare, Să coboare, să coboare... Iar inima-i stăpânită De-o bucurie nepotolită ...că iarna vine! În sufletu-mi
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
zăpadă, acoperind totul. Pădurea geme sub loviturile Crivățului, care parcă vrea să rupă brațele copacilor potopiți sub greutatea zăpezii. Lupii urlă înfometați iar celelalte viețuitoare stau pitite în ascunzișurile lor. La marginea pădurii este o căsuță troienită sub nămeți. Prin hornul înghețat nu iese nici măcar un firicel de fum. Înăuntru, pâlpâie tremurând o lumânare. Lângă soba în care se sting ultimii cărbuni, stau înghesuiți unii lângă alții doi băieți de 9 și 8 ani și o fetiță de 4 anișori. În
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
iubesc! Până la urmă am lăsat-o. Ne pictam pe foi de bloc mic de desen peisajele de iarnă cu case acoperite de ză padă și oameni tot de zăpadă. Aveam deja multe planșe în bloc, vălurite din cauza acuarelei. Pictam tocmai hornul încărcat de nea al casei și fumul care ieșea din el când, iarăși, s-a făcut un fel de liniște-n jurul nostru. M-am uitat speriat la Petruța, dar ea nu mai picta și de fapt nu pictase absolut
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îl îngrijea cu o indiferență studiată, ceea ce nu făcea decât să-l întristeze. Într-o seară de duminică, după Anul Nou, când stăteau în fața focului, el făcu o glumă despre Celebrul Gerald care anul ăsta uitase să mai coboare pe horn. Ea râse. — Știi ceva? Dă-l dracu’ pe Celebrul Gerald. Aș putea să-mi iau adio de la Celebrul Gerald chiar acum, fără să-mi fie vreodată dor de el. Mi-ar ajunge câte o ilustrată pe an de la Club Med
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o recunoști după naștere, dacă sunt și eu deja o mamă cu instincte, o știmă care trăiește în lacuri și păduri, care se ferește de ochii privitorilor, o mică mamă verzuie și cu părul roșcat care vine numai noaptea pe hornuri, care se anină de streșini, care fumegă în ierburile de pe câmp, dacă inima mea știe să fugă de câini cu tine ascuns între pliurile ei, cred că nu ai încă nevoie să recunoști nimic. și Simt că nu m-am
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
să facă focul așa“ - i-am zis - „și să toarne jumate de butoi de petrol În fiecare zi. Doamne ferește, măi omule! O să luăm foc cu toții Într-o zi!“ - i-am zis... ce risipă, dragul mamei, ce cheltuială! Ce mai duduia hornul, de se clătina toată casa! Ei... dragul meu, să-ți mai spun ceva: dacă e să fim cinstiți, dacă e să judecăm drept, n-a fost numai vina lui! N-a fost el singurul vinovat: firește, și bătrîna - a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
terase calde și însorite, cu iarbă tăiată uniform. Pe ea alergau copiii, jucîndu-se cu o minge, într-o anarhie totală, iar pe latura îndepărtată, doi băieți mai mari stăteau pe o bancă privind o vale largă, înțesată de acoperișuri cu hornuri ca niște spini. La dreapta, un rîu șerpuia printre cîmpii și grămezi de zgură, apoi dispărea în oraș, deși cursul era însemnat de macarale scheletice care mărșăluiau spre stînga. Dincolo de oraș era o coamă întunecată de pămînt, de un verde-buruiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încercînd să-i forțeze să cînte. Apoi, într-o seară, autobuzul s-a oprit și ei s-au dat jos și s-au întîlnit cu tatăl lui, care i-a dus pe puntea unui vapor. în amurg au stat lîngă hornul care emana o căldură plăcută. Aerul era rece între norii de culoarea ardeziei cenușii și marea agitată de culoarea ardezie albăstrui. O terțarolă ca un buștean lung și negru era scăldată de mare, iar într-un capăt, un trepied de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stînga lor. Bună ziua, băieți, zise el. Thaw începu să lucreze din ce în ce mai lent. Pînă atunci vorbise plin de entuziasm, acum tăcea și răspundea monosilabic. în cele din urmă, Coulter aruncă o bucată de țeavă pe care încerca s-o transforme în horn și-l întrebă: — Ce ți s-a-ntîmplat? Ascunzătoarea asta n-are nici un rost. E prea aproape de cărare. Toți o pot vedea. Nu-i secretă. Coulter îl străfulgeră pe Thaw cu privirea, apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu laba bestiei strîngîndu-l atît de tare de gît că a trecut de la frică la panică teribilă și a sărit din pat cu un croncănit ascuțit, apoi s-a dus împleticindu-se pînă la fereastră și a tras perdeaua. Pe hornurile de vizavi atîrnau un solz de lună și un nor întunecat ca un șomoiog. Le-a privit fix, ca pe niște cuvinte pe care nu le putea citi, și a încercat să țipe din nou. Mama și tatăl lui au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atunci cînd ajunsese aici cu cinci zile în urmă, și pentru prima oară văzu coasta verde a lui Ben Rua. Sufla un vînt tare și aspru. Un membru al echipajului, un băiat slab, de vîrsta lui Thaw, se sprijinea de horn cîntînd la concertină. Pescăruși cu aripile întinse planau deasupra în aerul turbulent. Thaw se așeză pe un ventilator care ieșea din punte ca o ciupercă otrăvitoare de aluminiu, și alături, maică-sa își flutura mîna la figura de pe debarcaderul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
blonda zise: — Mămica ta știe că ești aici? Poate, răspunse el. E moartă. Și se răsuci mulțumit de duritatea lui. Drummond aduse două trabuce. Le aprinseră și o porniră în pas de marș pe Sauchiehall Street, scoțînd fum ca niște hornuri. începu să rîdă violent, dar tuși violent în schimb. — Pentru Dumnezeu, nu inhala, Duncan! zise Drummond, pocnindu-l pe spate. — E un act de mare distincție să arăți ridicol alturi de un ins ca tine, Aitken. Ușa de la anexă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
numai să se schimbe repede, dacă nu voia să întârzie. Câinii îl lătrau, din curți, când se apropia, și încă mult după ce trecea de ei. Văzu că norii se spărseseră și în spărtură licăreau câteva stele. Stele, lumină? Fumul din hornuri se ridica drept în sus. Era semn sigur că mâine, duminică, e vreme bună. 7 — O bai’ di putină cu dușă, vă rog, spuse bărbatul cu un puternic accent moldovenesc și întinse doi lei, rămânând cu mâna întinsă, după rest
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ce trebuie fără să-l fi învățat nimeni nimic. Safta cred că știe, fiindcă de-atunci mă privește cu un soi de supărare. 6 La amiază ceața s-a spart pentru câteva ore și s-a putut vedea fumul din hornuri, dar nu drept ca o lumânare, cum era în zilele cu vreme frumoasă, ci cocârjat și umil, luând-o în jos, tremurat, ezitând parcă s-o apuce pe-un drum și destrămându-se în fire tot mai subțiri. Pe la patru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rațele, ceva îl trăgea în jos, apoi reuși, iată, era cam la un metru deasupra Botosului, apoi tot mai sus și tot mai departe, a scăpat, acum se făcuse lumină, sub el case, multe case mici, le vedea acoperișurile și hornurile cu fum și biserici cu turnuri, avu grijă să nu se lovească de ele, și câmpii, și păduri, vedea numai vârfurile verzi ale copacilor fremătând moale, apoi parcă iar era să fie tras în jos, dar se forță, se opinti
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lăsat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, 93 {EminescuOpVI 94} Peste ape, peste toate. În pădurea nepătrunsă, O căscioară e ascunsă, Nu-i aproape sat nici drum, Singurică, nu știi cum Doar din horn îi iese fum... Cine-n casă o să-mi șadă, De nu-i pasă de zăpadă, Care cade ș-o să cadă Tot grămadă pe grămadă, De-ntrece gardu-n ogradă, Pân-la streșină-o s-ajungă De s-alege iarna lungă? Văduvioară tinerică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă chiamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac Cu oscior de liliac Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum sbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat Nici oștean împlătoșat Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, 112 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe scările este, într-acolo sub pământ (era niște scări), și-ai să cobori într-o grădină așa de mândră, și-ai să dai de-o căsuță acolo-n grădină. Și să intri-n casă ș-ai să vezi un horn făcut acolo și pe vatră ai să vezi o chee. Să iei cheea ceea, s-o pui în brâu și să vii înnapoi la mine. Da, na-ți ș-o veriguță de fier, că făr de veriga asta nu poți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care a spus cândva: „ Homo homini lupus „ INTRODUCERE (M-am urcat în trenul vieții) Era la începutul anului 1924, pe o vreme foarte aspră cu un ger năpraznic, după cum povestesc bătrânii, de crăpau lemnele și pietrele iar pșiicile stăteau după horn și nu- ți venea să dai nici câinele afară din casă. Tocmai pe acea vreme i-a venit sorocul mamei mele Anghelina pe când avea 25 de ani într-o casă de țară cu cameră și bucătărie, cu ajutorul unei femei bătrâne
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Însă dacă te prindea Umblând cu ocaua mică, El pe loc te pedepsea. Spun cu foarte bun temei Că mă duc și mă întorn, Dar răspunsul tot îmi scapă, Parcă a intrat la apă: E și cap și e și horn, Vreau ca voi să-mi spuneți ce-i? Capul Horn Eu nu suflu în iaurt Și nu port parale-n pungă; La-ntrebare, însă, vreau Un răspuns direct, pe șleau: Care lună este lungă, Însă are-un nume scurt? Iți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară: luna ziua se reazemă pe cer/ning clipele rugină pe arborii de fier/și-un horn omoară timpul cu panglică albastră” [„Din almanahul îngerilor (constatări provinciale)“, 1917], „iarba moartă pălise văile și vitele pășteau mîhnite/zăream mai departe caii goi/au murit toți oamenii de pe pămînt, dar nu-mi dau/seama dacă e mai bine“ („Septembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se prăvălească. S-au oprit la o secție de poliție să întrebe unde este ecarisajul. A ieșit un polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta pe care o purtase. — Vedeți hornul acela? Ecarisajul e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut râul cel mizerabil și s-au îndreptat spre locul indicat. Pe cer erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta pe care o purtase. — Vedeți hornul acela? Ecarisajul e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut râul cel mizerabil și s-au îndreptat spre locul indicat. Pe cer erau nori albi, scămoși. Această parte a orașului avea, pesemne, multe fabrici. Pe străzi nu se vedea nici suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a văzut dispărând după zidul ce împrejmuia ecarisajul. Lui Tomoe, care nu prea iubea animalele, fuga lui Gaston după hingher i s-a părut cu totul ridicolă. „Exact ca un copil“, gândi ea. De cealaltă parte a zidului se vedea hornul pe care-l localizaseră înainte, înălțându-se spre cer. Când a ajuns, în sfârșit, la poarta de piatră prin care se intra, l-a găsit pe Gaston discutând aprins cu un tânăr îmbrăcat în halat alb. Nu ne rămâne nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]