513 matches
-
Construcțiilor, a băgat în drumuri banii din câteva județe. În același timp, așa cum a arătat Antena 1, consiliul local a subvenționat masiv firma de transport a mamei primarului, Agripina. La sfârșit, Dumitru Sechelariu a ieșit din primărie sub protecția jandarmilor, huiduit de cetățeni. Avea lacrimi în ochi. Unde a greșit? PSD-ul se surpă încet, dar sigur, pe fondul înlocuirii din mers a partidului celor mulți și neadaptați la rigorile economiei de piață, cu partidul celor care se descurcă foarte bine
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
New York, că cineva ar fi aruncat cu un... plic. Eu nu știu, zău, ce ne-am face fără ziare. Prin televizor ne vin un fel de crâmpeie din care adesea nu se înțelege nimic. Când Președintele României a fost recent huiduit la Țebea, un singur post ne-a informat; pe celelalte canale îl vedeam doar făcând cu mâna, ca într-un film mut. În cazul de la Montréal am fost în ceață până când Evenimentul Zilei i-a luat agresorului un interviu. Simplu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
măi animalule?!“ Președintele e evacuat în viteză, apucă totuși să-i răspundă: „Ești ceea ce spui!“ Unde ești tu, Nene Iancule? Ce scenă! Ce replici! Ce personaje! Atunci are loc momentul de întoarcere în registru dramatic. Ca pe vremuri, când era huiduit la Constanța, Iliescu nu se poate obișnui cu ideea, se răsucește cu tot dispozitivul după el, vrea să afle de ce i se întâmplă asta tocmai lui, care este atât de bine intenționat și mai și reprezintă România. E rândul lui
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
țigară, comandament, ședințe, toți aveau merite ca în Rezistența franceză, subminaseră dictatura. Ăla eu, ăla eu. Așa că m-am dus acasă ca să vizionez Revoluția în grup, solidar cu familia. Un filozof din București clama că am câștigat dreptul de a huidui. Așa a început Marea Defulare, sub această deviză mobilizatoare, care continuă și astăzi; să construim ceva huiduind altceva. Să ne răzbunăm. Să ne plătim polițele, s-o luăm de la capăt după ce mai întâi am dărâmat și ruinile, așa cum am făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
m-am dus acasă ca să vizionez Revoluția în grup, solidar cu familia. Un filozof din București clama că am câștigat dreptul de a huidui. Așa a început Marea Defulare, sub această deviză mobilizatoare, care continuă și astăzi; să construim ceva huiduind altceva. Să ne răzbunăm. Să ne plătim polițele, s-o luăm de la capăt după ce mai întâi am dărâmat și ruinile, așa cum am făcut-o de-a lungul întregii noastre istorii. Acum filozoful e un belfer bogat. El a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lui Upshaw în Krugman era completă. Danny ieși din mașină, gata de acțiune. Locul era transformat într-un pandemoniu împărțit în două șiruri șerpuitoare de trupuri, cei de la AUFT și cei de la Teamsters, toți cu pancarte ridicate, toți țipând și huiduind. Cele două facțiuni erau despărțite de un metru de trotuar și o rigolă plină de gunoaie, iar zidurile studiourilor incorporau cele două șiruri pe o porțiune de o jumătate de kilometru lungime. Reporterii se cocoțaseră pe mașinile lor, vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
popor : Prin satele românești adeseori vezi cerșind din casă-n casă câte-un om [...], căruia i se deschid toate portițele, iar dărnicia românului, și altfel proverbială, l-ar îngrămădi cu toate bunătățile mesei și camerii lui. Nu vezi să-l huiduiască de la o singură casă, o vorbă aspră n-auzi de la nime, iar privirile ce i le aruncă nu sunt de compătimire, ci din contra se uită la acest cerșitor cu un fel de sfială, și umilirea ce ț-o insuflă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
diferite celule. Ne este interzis să ne vedem și să ne scriem unul altuia. Dar îi mai ducem de nas și, când ne trebuie , ne vedem, fiindcă regimul smirnovist are putere acolo, undeva prin centrul Tiraspolului, pe la periferii regimul este huiduit de toți, chiar și de gardienii care ne păzesc. S-a scris acum câțiva ani mult despre noi, de multe ori contradictoriu. Fiindcă multă informație se „elabora” de către organele cointeresate de a se reda o așa imagine grupului „Ilașcu”. Problema
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
retrasă din Cameră. Studenții conservatori, cari primeau instrucțiile și chiar subsidiile de la Clubul conservator din casa Mandy, împingeau întotdeauna la violențe. În seara aceea consemnul erea ca studenții, după întrunire, să iasă în stradă, să treacă pe la legația austro-ungară, să huiduiască și să spargă geamurile. Dar poliția, care și ea avea printre studenți spionii ei, știa ce se plănuise; de aceea, pe de o parte a vestit legația din strada Vienei - astăzi strada Wilson - ca să închidă mai devreme porțile, apoi forțe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
-i aproba revizuirea și a-l susține la cârmă. În țară, opinia publică este în contra dotațiunii și astfel nemulțumirile se înmulțesc văzând cu ochii. în ziua de 11 iunie, advocații și oameni politici cari au luat apărarea studenților pentru că au huiduit pe Ion Brătianu pe Piața Teatrului vin să le anunțe liberarea pe cauțiune. Aceșt studenți sunt: Vasile Cârlova, I. Iancovescu, G. Florian, Chirculescu, C. Ioanide, C. Rădulescu și autorul acestor rânduri. Mai era și d-l Costa-Foru, redactor la România
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
11 855, 5 noiembrie 1922, p. 1.) Pagina 220 * într-o seară, în urma unei întruniri anunțată, ținută la sediul Societății Unirea, studenții, în număr de câteva sute, porniră pe străzi pe la orele 11 din noapte, trecură pe la legația austro-ungară unde huiduiră și aruncară cu pietre. Poliția alergă în grabă, în cap cu prefectul Radu Mihai. Prefectul intră în mijlocul studențimii căutând s-o potolească cu vorbe bune. Spre a se putea face înțelegerea prefectul intră cu tot alaiul după el în grădina
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
militare stabilite de el s-au dus naibii, metodele poliției sale secrete dacă mai au căutare în vreo țară subdezvoltată, împărțirea Franței - ca să nu mai spun a lumii -, așa cum a văzut-o el, e contestată, până și universitatea lui e huiduită... Zilele trecute un istoric a ținut să demonstreze că nici măcar mormântul de pe insula Sf. Elena nu ar fi al lui, înăuntru fiind de fapt îngropat Francesco Cipriani, un prieten din copilărie al corsicanului, intrat în slujba englezilor să spioneze ultimele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu ia medicamente, deși e farmacist, nu acceptă nici o formă de extaz. Și Vonnegut nu cade niciodată în capcana de a-i denumi superficial starea cu termenul „traumă“. Încearcă să scrie, câștigă un concurs și i se montează o piesă huiduită la scenă deschisă. Renunță și la scris. Începe să strângă răbdător bani și după ani și ani își cumpără un Mercedes alb, o plăcere sigură și continuă pentru personajul nostru. Neutralitatea pare să fie o stare ideală de confruntare cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
inele, adică în acel costum alb, cu pantalon mulat și strâns cu elastic la călcâie. Acest Iisus cehesc stătea suspendat într-o hală, unde în stânga și în dreapta erau proiectate pe ecrane enorme, lunguiețe, stadioane cu spectatori amatori de fotbal, care huiduiau, aplaudau, înjurau etc. Găselnița era interesantă: Iisus la inele, uriaș, era huiduit sau aplaudat de colericii amatori de fotbal. Era o Golgotă atipică și stranie. Tot în acel an 2003, la Bienală, în pavilionul Australiei, am fost șocată de porcii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
elastic la călcâie. Acest Iisus cehesc stătea suspendat într-o hală, unde în stânga și în dreapta erau proiectate pe ecrane enorme, lunguiețe, stadioane cu spectatori amatori de fotbal, care huiduiau, aplaudau, înjurau etc. Găselnița era interesantă: Iisus la inele, uriaș, era huiduit sau aplaudat de colericii amatori de fotbal. Era o Golgotă atipică și stranie. Tot în acel an 2003, la Bienală, în pavilionul Australiei, am fost șocată de porcii umanizați creați din ceară de artista plastică Patricia Piccinini (am chiar un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Se făcuse foarte cald, ferestrele erau bine Închise și ușile blocate. Din torentul de trupuri se deslușea uneori vreun chip, cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se vedea că n-are mai mult
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ia nici la dreapta, nici la stânga, nici Înainte. Orașul dispăruse În valul mulțimii care continua să sporească. Înaintau centimetru cu centimetru. Din când În când, câte un copil trecea și bătea darabana cu palma pe capotă, iar uneori oamenii Îi huiduiau sau se strâmbau comic la ei când treceau: Ameri-ka, ușchiți-vă de la noi! Chestii de-astea. Bill i a cerut să-nchidă fereastra, și așa a și făcut. Nu-i era frică. Iar acum se afla În mașina asta, Închisă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu fusese niciodată prea limpede Împotriva cui protestau. În Indonezia de azi sunt așa de multe Împotriva cărora e de protestat, zisese Într-o zi Din, parcă nu chiar fără intenție. Câteodată Îi batjocoreau pe neo-dictatori, adică pe profesori, uneori huiduiau America și Marea Britanie, alteori Îi Înjurau pe politicienii corupți, dar cel mai adesea urlau aceeași lozincă, Ganyang Malaysia. Zdrobiți, zdrobiți, zdrobiți Malaysia, scandau la nesfârșit, Încât până și ei păreau că se plictisesc. În ziua aceea erau Însă relativ liniștiți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu pune preț pe spiritul de sacrificiu al alesului... Mai ales când face ce trebe pentru țară! Că alegătorul te întreabă ce-ai făcut pentru el, tăicuțule! Și nici nu stă prea mult pe gânduri ca să te înjure, să te huiduie, să arunce în tine cu ouă, cu roșii, cu bulgări de zăpadă... Uneori îți mai retrag și votul, iar tu ajungi să nu mai reprezinți pe nimeni în marele forum al țării... Ce mai tura-vura, viață de câine, fraților! își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că nu-s proprietatea ta. I se va trage clopotul. N-ai decât să pleci. Nu te mai vrem popă la noi în sat! A fost de ajuns ca unul să strige huo și mulțimea adunată a început să-l huiduie. În corul de huiduieli și fluierături, preotul Apopei a ieșit glonț din fața casei și din curte, s-a urcat în mașină ca nu cumva oamenii înfuriați să-i răstoarne mașina sau chiar să-l și bată. Înainte de urca în mașină
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
înainte de a da un verdict, nu numai ceea ce a făcut Robespierre, ci și ceea ce el n-a avut timp să facă și mai ales ceea ce au făcut alții în locul lui. Altminteri, ne-am comporta ca și cei care l-au huiduit după ce a fost înfrînt, și am recunoaște nu ideile, ci conjuncturile. Rechizitoriul a recunoscut astfel un lucru esențial. Că orice negație trebuie dusă până la capăt. Așadar, cineva care a dărâmat o opresiune nu se poate opri la jumătatea drumului. Trebuie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cui, dar au apărut în Paris Mach), aproape de trecerea de pietoni. Dar tot atunci a venit și formațiunea aceea de soldați și s-a desfășurat în fața noastră, în semicerc, cu spatele spre Continental. Cei de pe trotuare au început să-i huiduie. Am prins curaj. Călin a început să se dezbrace și-a înaintat spre ei. Era cu doi pași în stânga mea. „Nu-l lăsăm!” a strigat Lucian și s-a așezat între noi. Călin a făcut un pas în față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e mersul. Poate că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar, să urli la haut-parleur, că altfel nu te crede nimeni. Te mai și huiduie, aruncă cu bolovani, cu petarde. Îmbulzeală și agitație mare la revoluția asta, ce mai! Zău, nu e pentru mine. Stau prost și cu inima. Eu credeam că faceți Revoluția asta de la Județeană așa, ca o plenară populară, mai lărgită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deschidă gura, ca un ventriloc. Și nici paginile nu le mai întorcea. Stătea cu mâinile întinse, cu cartea între ele, ca o tavă goală pe care tot aștepți să vină să ți-o ia cineva. Primii care au început să huiduie au fost aurolacii lui Râmboacă. I-au urmat șahiștii din Asociația „Obancea șahistă“. Apoi s-a pornit scandalul. Mai să-l linșeze pe trișor. Era al optulea dintr-un grup de surdo-muți instruit de Subreanu, care încercase astfel să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tălpășița de acolo. Se terminase. Era un dezastru. Dolly era în continuare înlemnită, ca Statuia Libertății, așa că începu să o împingă, urlând la ea să se miște, spunându-i că trebuiau să plece. Toate celelalte femei din grădină începură să huiduie și să șuiere. — Otrăvire cu testosteron! strigă o babă în pantaloni mulați. Iar altele începură să țipe: — Las-o în pace! — Ticălosule! — Violatorule! Ar fi vrut să poată striga și el: „Lucrează pentru mine! „, dar, bineînțeles asta nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]