6,099 matches
-
acestui volum (Doamna Bovary sînt ceilalți, Cleopatra a VII-a, Pescărușul din livada de vișini, Stăpînul tăcerii) și piesele din al doilea volumaș apărut, la scurtă vreme după, în aceeași colecție (Mephisto, Miss Waterloo, Mereu Electra, Abraham Lincoln coboară în iad, Pisica de lîngă Baskerville, Bolnavul încercuit, Ion Vodă sau implementarea aș întîrzia puțin printre rîndurile acestui "fals tratat", nu numai pentru a reține cîte ceva din "motto"-ul lui Jules Renard: "Dragul meu, scriitorii despre care îmi vorbești au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
maicii tale.” (Pilde 6, 20). Sfatul părinților este necondiționat de vreo răsplată ulterioară și este dat numai spre binele copiilor, căci, prin legea firii, nici un părinte nu dorește ceva rău pentru copilul său. În vremurile pe care le trăim, când iadul și-a deschis larg porțile visteriei sale, din păcate, tot mai mulți copii cad pradă tentațiilor și înșelăciunilor cu care acesta își ademenește victimele. Sunt și situații în care aceasta uciderea sufletească se face cu acordul (expres sau tacit) al
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
și puterea nemărginită a lui Dumnezeu și în dorința Lui de a schimba în bine viața oricui. Acel om a căzut în deznădejde, datorită faptului că sufletul lui a fost înăbușit de patimă, amploarea maximă a păcatului. În acest mod, iadul a câștigat definitiv un suflet care nu se mai poate întoarce niciodată la Cel care L-a dăruit. Este victoria finală a întunericului veșnic asupra luminii sufletului promis eternității. Sinucigașul dă, de bună voie, ceea ce aparține Ziditorului de suflete, în
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
fapte penale, nu acoperă multitudinea de păcate pe care Fiul lui Dumnezeu le-a luat asupra Sa, dăruindu-ne șansa mântuirii. Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși întrupat fiind, a cunoscut și cunoaște tot ceea ce mintea omenească, cu ajutor din iad venit, poate născoci în materie de păcat. Din clipa în care cu deget de foc a săpat în piatră Decalogul, Dumnezeu a știut ce făceau oamenii vremurilor de atunci, ce păcate vor face oamenii vremurilor de acum și ce păcate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
Sodomei și Gomorei dacă nu ar fi fost acei minunați oameni care prin credința și rugăciunile lor au amânat, cine știe pentru cât timp, un destin pe care noi, cei “din lume” l-am croit pentru întreaga umanitate. Dar întrupările iadului, fără o clipă liberă de la misiunea lor, atacă perfid și vehement, uneori cu sprijinul mass-mediei, aceste două instituții de înaltă spiritualitate, știut fiind că acolo unde credința este mai mare, și lupta este mai tare. Criminalul, violatorul sau tâlharul, prins
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
nile sunt partea cea mai atrăgătoare, de un erotism calm, sigur de sine. — Pentru că acestui cioban îi plăcea să povestească tandru cum ajunsese el să șchioapete. Umbla cu oile doar desculț, tălpile lui cu fisuri pietrificate putând traversa și focul Iadului, dar odată, nefiind atent, pe când trecea pe lângă o căruță, povestea el, „mi-a venit căruța cu roata peste picior, am auzit o trosnitură... și... când mă uit - laba sucită“... A râs, indulgentă. — N-ai unde să dormi? mi-a zis
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
el răsturnat, iar mai multe mâini și picioare se iveau de dedesubt), apoi... Dacă pictorul ar fi reușit, prin absurd, să pună pe pânză și urletele celor mutilați, atunci acel tablou ar fi fost... perfect. O perfecțiune a unui adevărat iad declanșat intempestiv, în mijlocul unei intersecții dintr-un orășel unde, cu siguranță, singurele zile în care putea fi tulburată plictiseala citadină erau tocmai acelea în care se organiza (nu contează motivul, dar orășelul intra atunci într-o adevărată fierbere) o paradă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu merita să vină înapoi. Poate că o bătuse prea mult pe mama - eu, unul, am pierdut șirul bătăilor și mai avea de așteptat până să-i fie iertate păcatele. Cine poate ști? Dacă l-au băgat în smoală, prin iad, nu e vina mea, fiecare suportă consecințele faptelor sale. Fără tata, mama n-a mai avut buzele tumefiate. Și nici vânătăi pe tot corpul. Dar părea că se micșorează în continuare. Azi am fost foarte surprins. Atât de surprins încât
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai proastă dintre toate proastele lumii, s-a apropiat de mine și a scos telefonul mobil. Poate că vroia să sune la salvare. Poate că vroia să sune în Babilon, sau la biroul de informații al Turnului Babel, sau în Iad, spre a-și rezerva o cameră cu vedere la cel mai mare cazan cu smoală. Cine poate ști? Numai Dumnezeu, dar Dumnezeu nu putea să vadă nimic, la acea oră, din cauza plafonului de nori. Atunci am simțit cum este trasă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
resemnificare, arătându-ne alegerile greșite, le transformăm în non-alegeri, împovărăm cu ele contextul, pe alții, pe ceilalți, societatea, epoca, timpul, regimul etc. ٭ Despre reforma învățământului universitar. Dorința de schimbare este determinată de bune intenții (să ne amintim însă că și Iadul este pavat cu ele). Se dorește cuantificarea exactă a activității fiecărui profesor, orientarea învățământului către studenți, mutarea accentului de pe informare pe formare și multe alte lucruri teoretic foarte bune. Numai că nu toate lucrurile pot fi măsurate; ori nu cu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sunt posibile înseamnă o sărăcire a lor. De la a crede am trecut la a avea; proprietatea ca formă de credință contemporană. De altfel una eficientă în plan pragmatic, ea fiind cea care-l muncește pe om întreaga viață. Fără-de-rostul muncilor Iadului pare a fi urcat pe pământ. Într-un acces de fundamentalism am putea spune: Diavolul este banul pentru că în vederea lui trăiește și se chinuiește omul contemporan. Înainte, Diavolul cumpăra sufletul omului; acum omul își vinde sufletul pentru bani (diavolului?). Diavolul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cel de persoană (cu sensul său de persona). În Occident pensia a înlocuit Paradisul; a fi pensionar este statutul visat de lucrător. A fi pensionar înseamnă a fi pur consumator, în absența oricărei munci (lipsa muncii pare o îndepărtare de Iad, de muncile sale); un Paradis în care totul este la îndemână (mai puțin vederea feței Lui Dumnezeu). A trăi cât mai mult ca pensionar echivalează cu a rămâne cât mai mult în Paradis; moartea este în acest caz un fel
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de mecanisme. Necazul este că vecinătatea Paradisului nu îndeamnă la înmulțire; or, perpetuarea Paradisului se bazează tocmai pe munca tinerelor generații. Soluția? Perpetuarea Paradisului pe baza generațiilor tinere din est, promițându-le în schimb un colț din el. Scăpați din iadul comunismului, celor din estul Europei promisiunea le pare atractivă (mai ales că se suprapune în bună măsură cu ceea ce le promitea comunismul, diferența fiind una a vizibilități idealului, a perspectivei apropierii lui; într-un anume sens esticii au găsit comunismul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
n-au fost decât consecințe ale propriilor alegeri. În sens tare a munci înseamnă a-ți orienta toate eforturile în vederea atingerii unui scop. Când eforturile sunt insuficiente și neconcordante se ivește sinonimia dintre muncă și chin. Putem vorbi de muncile Iadului doar întrucât ele nu sunt eforturi pentru a face ceva determinat, ci eforturi de a face fără să rezulte nimic, eforturi în care îți este făcut ceva; în Iad nu muncești, ci ești muncit. Dacă există munci în Iad ele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se ivește sinonimia dintre muncă și chin. Putem vorbi de muncile Iadului doar întrucât ele nu sunt eforturi pentru a face ceva determinat, ci eforturi de a face fără să rezulte nimic, eforturi în care îți este făcut ceva; în Iad nu muncești, ci ești muncit. Dacă există munci în Iad ele sunt chinuri deoarece nu le putem alege scopul și nu le vedem efectele în afara noastră; ele sunt munci fără rezultat, sau al căror rezultat este chinul nostru. În textele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
muncile Iadului doar întrucât ele nu sunt eforturi pentru a face ceva determinat, ci eforturi de a face fără să rezulte nimic, eforturi în care îți este făcut ceva; în Iad nu muncești, ci ești muncit. Dacă există munci în Iad ele sunt chinuri deoarece nu le putem alege scopul și nu le vedem efectele în afara noastră; ele sunt munci fără rezultat, sau al căror rezultat este chinul nostru. În textele unui scriitor poți să-i zărești vârsta spirituală. Pe baza
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
adesea, ca prezență. Ca absență aduce misterul, iar ca prezență claritatea a ceea ce este. Ea e capătul unui drum fără capăt; dar un capăt ce nu reprezintă o fundătură, ci o continuă reluare. E o fereastră către rai și către iad în același timp (și deseori prin aceleași gesturi), lăsându-ți posibilitatea de a alege, fără a avea însă voința de a o face. E împlinirea plăcută și dureroasă, uneori dureros de plăcută, a unui ideal. Nu poți spune niciodată în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
veșniciei: dacă "ai" frumusețea ei poți trăi o clipă cu sentimentul că ai totul. Ciudat e faptul că mare parte din valoarea ei stă în privirile celorlalți; de aici atât mândria cât și chinul ce te poate duce în vecinătatea iadului. Iar dacă n-ai fi întâlnit-o ai fi trăit toată viața cu sentimentul unei lipse, a unei absențe ce pare uneori absența ta de la propria existență. Himeră și realitate adâncă în același timp, ea te face să întrezărești fața
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
te face să întrezărești fața pe care idealurile împlinite ar putea-o avea, dacă n-ar rămâne la stadiul de simple idealuri inadecvate la posibilii unei realități. Cred că femeia frumoasă aduce cu sine presimțirea a două depărtări: raiul și iadul, în intervalul dintre ele urmând a-ți țese existența; pe primul îl dorești iar celălalt de vrea. Uneori cele două sunt extrem de apropiate, fiind despărțite doar de zâmbetul ei. În manea asistăm la o decădere a limbajului; e o încercare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sale. Sens magic al banului: el face ca lucrurile să se aproprie foarte mult de posesorul lui. Însă munca depusă pentru bani (atunci când sunt munciți!) constituie deseori o îndepărtare față de sine, fiind adesea și un fel de anticameră la muncile iadului (aceasta e una din perspectivele din care putem înțelege sintagma "banul e ochiul dracului"). Uzura poate fi un semn al posesiei, uzul fiind unul din atributele acesteia. Poate de aceea bătrânețea ne lecuiește de iubirea pentru persoana de alături: semnele
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
la prăbușire, deși îl atrăgeau podurile și Sena, dar dacă o fi, își dorea o prăbușire ca a lui Icarus, în drum către soare. Și, în final, o cugetare amară, care i se potrivea și lui: "Oriunde am fugi, ducem iadul cu noi"! Al naibii adevăr! După-masă merse la Centrul Pompidou. Nu pentru Muzeu și expoziții, ci pentru atelierul lui Brâncuși. Mai trecuse pe acolo și în alte dăți, vizită atelierul în tăcere și îl părăsi cu aceeași concluzie i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
năuc prin zăpadă. Din urmă, radioul îi mai săgetă în urechi: Cine iubește și lasă"...! Plecase la Bucura să se liniștească, să uite, să înceapă un nou an liber de coșmaruri de fantasme... Avea dreptate Cioran: "Oriunde am fugi, ducem iadul după noi"! Se întoarse mai potolit, închise radioul, demară și își spuse să meargă cu atenție, fiindcă Maria Tănase îl întorsese pe dos. Ajunse cu bine la Bucura! Satul îl întâmpină ca o ilustrată de Crăciun totul era alb, drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
căutat să se înavuțească în vreun fel, nu și-ar fi dorit niciodată moartea astfel, oricât de mult s-ar fi schimbat vremurile. Pentru prima oară în viața mea îmi dădeam seama cât de îngrozitor este să rămâi fără bani. Iadul pe pământ. Îmi simțeam inima grea, însă eram atât de șocată, încât nu puteam nici măcar plânge. Asta însemna oare viață austeră? Zăceam cu privirile pironite în tavan, incapabilă de cea mai mică mișcare. A doua zi mama arăta într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Mamă, te rog, iartă-mă! Zilele acelea, așa cum mi le amintesc și acum, au fost cam ultimele în care au mai sclipit, cât de cât, tăciunii fericirii noastre. După ce s-a întors Naoji din Pacificul de Sud, a început adevăratul iad. III Senzație de neputință. Am impresia că nu mai pot nici măcar să trăiesc. Valuri de durere îmi străpung necontenit inima, precum norii albi mânați de vânt pe cer, după furtună. O emoție puternică, un fel de neliniște, îmi sfâșie inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Naoji, dintr-o ladă deschisă. Pe copertă scria: „Jurnal. Regina-nopții.“ Se pare că și-l ținea de pe vremea când se droga. (rând liberă O senzație de arsură îngrozitoare. Nu pot articula nici măcar „mă doare“. Nu încerca să scapi de acest iad fără precedent, fără fund, unic în istoria unui om. Filozofie? Minciuni. Principii? Minciuni. Idealuri? Minciuni. Ordine? Minciuni. Sinceritate? Adevăr? Puritate? Toate-s numai minciuni. Se spune că glicina de la Ushijima are o mie de ani, iar cea de la Kumano dăinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]