1,549 matches
-
Creion” - Tudor Arghezi) Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa cât de greu i-a aprobat să ducă el, de unul singur pentru prima oară, iapa la păscut. „Bine-bine! dar cum să povestesc eu acasă întâmplarea asta? Cine mă crede pe mine?... Oare nu mi s-a părut? A cui a fost vocea? Caii nu vorbesc niciodată ca oamenii. Poate... în basme, dar eu nu sunt
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
a înțeles... Deci ea a știut ce i-am zis eu... Iar acum, acum ea a vorbit! Nu este nimeni în jurul nostru”. - Bătrâna, căluțul meu drag, tu ai vorbit cu mine? a întrebat-o el rugător, privind-o în ochi. Iapa a scuturat scurt capul și l-a împins cu grijă pe băiat cu botul în piept. Ochii îi luceau și copilului nu-i venea să creadă cât de grăitori erau. Parcă spuneau fără cuvinte: - Eu ți-am vorbit, copile! - Bine
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: - Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi. - De ce nu mergi călare? Ajungem mai repede la trap mărunt ori în galop. - Pentru că..., pentru că... Tu ai vorbit? Iar? Iapa a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări. A trântit piciorul drept din față așa de tare că a
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
pentru moment. Nu mai punea la îndoială că vocea care l-a îndemnat era a Bătrânei. Asemenea unui robot ori somnambul, s-a apropiat de ea, a prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit de spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins, l-
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
n-a vorbit despre călărit cu mine. A zis odată ceva... Da! Când vei fi mare. Așa a zis. Dar, dacă pot să călăresc acum, nu sunt mare?... Aoleu! Este târziu. Am uitat de asta” - Bătrâna, poți alerga mai repede? Iapa nu a răspuns, dar a trecut de la trap la galop. Trupul copilului sălta neașteptat de mult. Tudorel abia se mai ținea de coamă. Picioarele nu mai reușeau să-l țină apropiat și strâns de spinarea calului. Avea senzația că aerul
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și a deschis ochii încet, cu greutate. Iapa era lângă el și-l tot împingea, mirosindu-l. Și-a mișcat un braț apoi pe celălalt. A urmat mișcarea picioarelor. „N-am nimic! Chiar nu mă doare nimic. Bătrâna m-a ferit. Nu m-a lovit!” a constatat el
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
picioare s-a repezit la gâtul Bătrânei și a îmbrățișat-o. - Bătrâna, căluțul meu drag! Ești cel mai bun căluț din lume, Bătrâna! a exclamat el fericit și a pupat-o pe gât și pe bot de mai multe ori. Iapa fornăia de plăcere și capul ei făcea cercuri largi prin aer în timp ce ochii-l priveau pe băiat cu dragoste și grijă omenească. După ce s-au liniștit, l-a împins din nou cu botul în piept, în acea mișcare atât de
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
Să nu uiți asta niciodată, a zis Bătrâna. - Nu, nu voi povesti. Îți promit, căluțul meu drag! Bunicul era destul de supărat. Privea încruntat, puțin pieziș, fără să spună o vorbă. I-a trecut destul de repede, dar numai după ce a examinat iapa cu atenție și a văzut că este bine hrănită iar băiatul este întreg și vesel. Mulțumit, a bătut cu palma crupa Bătrânei, a zâmbit hoțește și a îndemnat-o să meargă la grajd. Iapa a nechezat, l-a împins jucăușă
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
repede, dar numai după ce a examinat iapa cu atenție și a văzut că este bine hrănită iar băiatul este întreg și vesel. Mulțumit, a bătut cu palma crupa Bătrânei, a zâmbit hoțește și a îndemnat-o să meargă la grajd. Iapa a nechezat, l-a împins jucăușă cu botul în piept, a scuturat capul și a plecat agale unde i s-a spus. Tudorel privea uluit la tot ce face bunicul său și la manifestările animalului. Strângând pietricelele în buzunarele pantalonilor
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
de nevinovăție pe care o putea înfățișa. - Bunicule, te superi dacă te întreb ceva? - Nu, tataie! Despre ce este vorba? i-a vorbit bunicul mângâindu-i fruntea. Vino lângă mine, aici, pe bancă! - Bunicule, de ce ai dat numele acesta la iapa matale? - Hm! Despre asta-i vorba? se miră bătrânul privindu-l cu luare aminte. Când era tânără o chema „Mândra”... Era așa de frumoasă și mândră cu adevărat, că nu i se potrivea alt nume. La șaretă ori la trăsură
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
bolnav, și să-mi aducă o țuică!” Mă lăsam strânsă de brațele lui, gândindu-mă că, totuși tataie fără să-mi spună în fiecare zi, mă iubea ca pe mami. Ajunsesem în fața pământului lui tataie. -Fetița, stop! i-am spus iepei și am râs, strângându-ne degetele mici într-un cârlig amândoi, pentru că rostisem aceleași cuvinte deodată: -Tataie, cine a murit? am strigat veselă. -Un drăcușor! mi-a spus. Sărind repede din căruță, tataie a slobozit calul, după care m-a
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
o mână de bârnele podului și se ridică în picioare. Privi cerul senin, se uită în direcția soarelui și apoi la umbra proiectată pe pod de trupul său firav. „Este trecut de ora la care a zis bunicu’ să aduc iapa acasă. Mai întâi să culeg câteva flori pentru mămica... Ba nu! Culeg din alea de câmp, pe drum, că-i plac mai mult. Am văzut eu că cele de baltă nu-i plac... Dar unde este Bătrâna? Era aici, aproape
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
din alea de câmp, pe drum, că-i plac mai mult. Am văzut eu că cele de baltă nu-i plac... Dar unde este Bătrâna? Era aici, aproape...” se sperie Tudorel după ce privi roată cât cuprindeau ochii fără să vadă iapa. Alergă în poienița plină de iarbă grasă în care o lăsase pe Bătrâna cu ceva timp în urmă. Nu era aici și nici în apropiere nu se vedea. O strigă de câteva ori, dar fără rezultat. De obicei, la chemarea
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
ea? Ce să le spun?” Își șterse lacrimile cu poalele cămășuței scoasă din pantaloni și mai privi odată de jur împrejur. Strigă iar. Deodată, când toate speranțele pieriseră și se dădea de ceasul morții neștiind ce să facă, auzi fornăiala iepei, undeva, departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într-acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. - Intră
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
el, neputincios în încercarea de a striga tare. S-a deplasat cu greu. Nu putea privi în altă parte. Fixa încordat doar coada care alunga prin mișcarea ei continuă o sumedenie de muște ce zumzăiau amenințător. Când a ajuns aproape de iapă a înțeles că ea este legată de o creangă puternică crescută aproape împletit cu o alta dintr-un trunchi ce fusese cândva viguros. Acum era tăiat la două palme mai sus de acele crengi gemene. Lanțul cu belciug prins de
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
și milă atât de omenească, încât Tudorel se cutremură. În acel moment i-a venit o idee la care nu avusese curaj să gândească vreodată. - Bătrâna, căluțul meu drag, apucă lanțul cu dinții! Trage de el, căluțule! Ochii inteligenți ai iepei l-au fixat cu o mulțumire pe care băiatul o văzuse rar în ochii oamenilor. Și-a răsfrânt buzele lăsându-și dinții la vedere și a nechezat scurt. A întins botul și a reușit să prindă lanțul. Dintr-o singură
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
nechezat din nou, a satisfacție deplină. - Uraaaa! Bravo, Bătrâna! a țipat Tudorel de bucurie în timp ce ateriza pe iarbă, după ce și-a desfăcut mâinile din strânsoare. S-a repezit la „căluțul lui drag” și l-a pupat pe bot, îmbrățișându-l. Iapa a stat cuminte, fremătându-și trupul, semn că-i răspunde băiatului ori că nu mai suporta muștele de pe spinarea sa. Apoi, după câteva secunde, a împins copilul cu botul, atentă, să nu-l trântească de pe picioare și, privindu-l cu
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
zici că ți-o iau, tu o mai bați? Or să o bată străinii destul! Tataie a oftat și a lăsat în jos și biciul, dar și privirea. Mă gândeam la „Fetița” noastră. În ochii mei era cea mai frumoasă iapă din sat: neagră, cu două pete mari albe ca zăpada, una în vârful frunții, între urechi și alta sub gât. Când îl auzea pe tataie vorbind sau mergând prin curte, necheza, iar el lăsa totul și intra să-i frece
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
silit să aplice dreptatea, în bunătatea lui. Ați văzut filmul „Cine leagănă copilul?”, unde arată foarte clar ce se întâmplă cu memoria genetică a uterului. Savanți ruși și americani au făcut experimente, au încrucișat armăsarul cu zebra și zebroiul cu iapa și, după cinci ani de zile, nu au reușit nimic. După alți cinci ani, iapa a fătat un mânz zebrat, iar zebra, un mânz nevărgat. - Părinte Nicolae, cum s-ar traduce acest experiment? - Sfântul Apostol Pavel reia textul din Vechiul Testament
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
foarte clar ce se întâmplă cu memoria genetică a uterului. Savanți ruși și americani au făcut experimente, au încrucișat armăsarul cu zebra și zebroiul cu iapa și, după cinci ani de zile, nu au reușit nimic. După alți cinci ani, iapa a fătat un mânz zebrat, iar zebra, un mânz nevărgat. - Părinte Nicolae, cum s-ar traduce acest experiment? - Sfântul Apostol Pavel reia textul din Vechiul Testament și îl comentează, zicând, va lăsa omul pe tatăl și pe mama sa și se
UN DIALOG DUHOVNICESC ŞI DE SUFLET ZIDITOR, NECONVENŢIONAL DAR PLIN DE SINCERITATE, REALISM, ADEVĂR ŞI MULT DISCERNĂMÂNT CU PĂRINTELE NICOLAE TĂNASE DE LA VALEA PLOPULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/357706_a_359035]
-
înainte de 1645. De fapt la 1326 regele Carol Robert de Anjou donează lui Gostolean, fiul cneazului Porboslav posesiunea Bedeu (cf. Ω, pp. 27-28), iar Mărcuș, întemeietorul acestei ramuri devenită familie, fusese consemnat deja la 1568 (ibid.), sau familia Danci de Iapa este atestată doar de la 1494 de invest. nobil. don 1752 deși primise novo donatio încă din 1467 asupra posesiunii sale Iapa, ceea ce înseamnă că familia stăpânea domneniul Iapa cu mult înainte. * Departe de a fi semnalate de noi toate implicațiile
ENCICLOPEDIA FAMILIILOR NOBILE MARAMUREŞENE DE ORIGINE ROMÂNĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358339_a_359668]
-
pp. 27-28), iar Mărcuș, întemeietorul acestei ramuri devenită familie, fusese consemnat deja la 1568 (ibid.), sau familia Danci de Iapa este atestată doar de la 1494 de invest. nobil. don 1752 deși primise novo donatio încă din 1467 asupra posesiunii sale Iapa, ceea ce înseamnă că familia stăpânea domneniul Iapa cu mult înainte. * Departe de a fi semnalate de noi toate implicațiile ce rezultă din acest material „inedit”, cititorului îi este clar și faptul că majoritatea copleșitoare a recunoașterii titlurilor de nobilitate este
ENCICLOPEDIA FAMILIILOR NOBILE MARAMUREŞENE DE ORIGINE ROMÂNĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358339_a_359668]
-
devenită familie, fusese consemnat deja la 1568 (ibid.), sau familia Danci de Iapa este atestată doar de la 1494 de invest. nobil. don 1752 deși primise novo donatio încă din 1467 asupra posesiunii sale Iapa, ceea ce înseamnă că familia stăpânea domneniul Iapa cu mult înainte. * Departe de a fi semnalate de noi toate implicațiile ce rezultă din acest material „inedit”, cititorului îi este clar și faptul că majoritatea copleșitoare a recunoașterii titlurilor de nobilitate este o urmare și a faptelor de arme
ENCICLOPEDIA FAMILIILOR NOBILE MARAMUREŞENE DE ORIGINE ROMÂNĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358339_a_359668]
-
ce preț! La purificare se putea ajunge altfel, prin lipsa de teamă în fața infernului și prin acceptarea bucuroasă a necesităților firești și instinctuale. Numai animalele se reproduc prin acel act sexual hulit de biserică în anumite perioade aproape rituale, cînd iapa este în clăduri și armăsarul rupe stănoaga, ca să scape la ea, sau cerbii se înfruntă pe viață și pe moarte pentru dreptul inalienabil de a perpetua specia. Ce învățase Adelina de la prietenele ei și de ce își refuza acea stare de
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
ce sînt eu, muieri proaste ce sînteți, fecundator universal?! La crîșmă se făcea mare caz pe chestia asta și bărbații rîdeau în hohote și îi făceau cinste cu o bere, ca să mai prindă puteri și el le zicea ceva de iepele lor de neveste, Thomas îmi făcea semn, uite la ei, asta da, viață, iar Licurișca mă certa cu blîndețe, așa sînteți toți ... cum adică așa sîntem toți?! Sigur, mă gîndeam eu, Licurișca era soluția pentru Estera, poate știa ea vreun
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]