479 matches
-
o făclie, se uită după umbra șchioapă cum se ducea, se tot ducea, mică, mai mică, și mai mică, până ce se înecă în ceața depărtării. Apoi, fără să mai simtă ceva, afară de un vuiet adânc, adânc, în fundul urechilor, intră în iatacul de cleștar, se trânti în pat și începu să plângă." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Poveste) Formulați enunțuri în care complementul circumstanțial de loc să fie exprimat prin: (a) pronume personal propriu-zis precedat de prepoziție; (b) substantiv în cazul dativ; (c) adverb
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
magh. glét "strat de var sau de ipsos aplicat peste tencuială" < germ. Glätt[putz] "idem" (Glätte "netezire, poleire", Putz "tencuială"); rom. grep "fruct citric subtropical cu gust acrișor-amărui" < grep[fru(i)t] "idem" (< engl. grape(-)fruit "idem"; grape "strugure"); rom. iatac "cameră de dormit, budoar" < tc. yatak [odası] "idem" (yatak "pat, culcuș", oda "cameră, odaie" + suf. de apartenență -sı); engl. jet "avion cu reacție" < jet [plane] "idem" (jet "jet, curent de gaz sau de lichid care țâșnește cu presiune printr-un
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
opoziția adjectiv / substantiv este uneori neutralizată în cazul împrumuturilor prin condensare, de vreme ce vorbitorii limbii receptoare nu au decât rareori criterii de identificare a apartenenței elementului reținut la o parte de vorbire sau alta. Pentru românii care au preluat cuvintele falț, iatac, saleu, sirec, șoș, ștaif sau șvaizer prin condensarea unor sintagme străine este indiferent dacă germ. Falz, tc. yatak, fr. salé, tc. seyrek, magh. sas, germ. Steif și schweizer sunt adjective sau substantive; ceea ce contează este exclusiv funcția de determinant (modificator
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
zi la alta"); rom. ghiveci "glastră" < tc. [çiçek] güvec[i] "idem" (çiçek "floare", güveç "vas de lut, blid, strachină"); rom. hurmuz "perlă falsă" < tc. Hurmuz [boncuğu] "idem" (Hurmuz oraș pe malul Golfului Persic, boncuk "mărgea" + suf. de apartenență -u); rom. iatac "cameră de culcare, budoar" < tc. yatak [odası] "idem" (yatak "pat", oda "cameră, odaie" + suf. de apartenență -sı); rom. mischet "un soi de struguri tămâioși" < tc. misket [üzümü] "idem" (misket "muscat", üzüm "struguri" + suf. de apartenență -ü); rom. pinir "brânză de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ghionghionea (ghiunghiunea), 146, 188, 197, 199 ghiveci, 127, 188 glet, 129, 187 gren, 186, 198 grep, 65, 90, 103, 118, 129, 156 Grigorescu, 132 hard, 107, 137, 173 havaiană, 186, 198 hurmuz, 133, 188, 191 huscă, 127, 188, 191, 198 iatac, 129, 139, 188 ie, 137, 171, 203 iepure, 132 iliș, 211 insecticid, 119 internaționali, 117 (a) închiria, 86, 143, 205 înghețată, 94, 95, 96, 163-164, 173, 204 (a) înlătura, 143, 144 (a) înmâna, 143 (a) înșira, 143 (a) întâmpina, 143
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
la ula de la tindă. A fosit, moșneagul bun, și-acum un an, Dar tu erai prea mică și nu știi: Ți-a pus sub pernuă jucării Și-un cerceluș cu piatră de mărgean. Iar când a fost să iasă din iatac, Maicuța l-a pândit de după ușă, Să nu te vâre din greșala-n sac, Ca pe-o papușă! Bine-ai venit, Moș Crăciune! Bine-ai venit, Moș Crăciune! Te așteptam cu nerăbdare, Căci păpușa mea cea mică A rămas fără picioare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
la ula de la tindă. A fosit, moșneagul bun, și-acum un an, Dar tu erai prea mică și nu știi: Ți-a pus sub pernuă jucării Și-un cerceluș cu piatră de mărgean. Iar când a fost să iasă din iatac, Maicuța l-a pândit de după ușă, Să nu te vâre din greșala-n sac, Ca pe-o papușă! Bine-ai venit, Moș Crăciune! Bine-ai venit, Moș Crăciune! Te așteptam cu nerăbdare, Căci păpușa mea cea mică A rămas fără picioare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
incluse de George Muntean în volumul al IV-lea al ediției Pagini de critică literară. În viziunea criticului, Goga este un "Whitman al conștiinței românești": "El scrie să fie auzit nu de o cititoare plimbându-se leneș printre oglinzi de iatac ci de mulțimi de plugari istoviți, de cosașii tăind incomensurabil poloage paralele, de milioanele conaționalilor "clăcași", văzuți la un loc, sub osânda muncii poruncite, masă inumerabilă de robi ai pământului a cărei suferință, a cărei revoltă, a cărei speranță de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
curg", adică în răstimpul limitat al curgerii lumii. Abia amurgul - declinul luminii - face să apară pe ecranul evacuat peisajul lăuntric al unei noi imagini, cufundată însă în inaparentul perspectivei diurne. Din nou, ceea ce scapă privirii exterioare se dă vederii interioare, iatacul lăuntric, a cărui imagine e pusă în abis, închisă în adâncul viziunii. Și atunci tot ceea ce se reflectă în sticla paharului nu mai e lumea a cărei lumină trece prin fereastră pentru a se opri în oglinda care îi întoarce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
A oglinzii ce aprinde "lumină-n inimă", în care "se întretaie/ Pe ger de ape aripe de rai" și unde zboară "foc alb prin înstelatele domnii" (Heruvim)14. Totodată, un interval al răsucirii, al răsturnării perspectivei, căci în "apele oglinzii", iatacul apare altul, "invers și clar" (Oglindiri)15. Perspectivă ce absoarbe totul în adâncul luminos, dar nu pentru a-l face să dispară în neantul neființei, ci pentru a-l deschide în cuprinsul lărgit al noii naturi. Dacă "m-aplec pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care-și tortura torționarul, într-o scurtă levitație extatică. Explorând zenitul vindicației nimerise într-o bulă de antigravitație. Îi alergau prin vine mieri de pe pajiștile cu flori otrăvite ale uitării, ce-o conduceau complice și așezau cu grijă într-un iatac necunoscut, infinit de ospitalier, al propriului trup. El se rigidiză spasmodic de câteva ori, mai înainte de a se destinde brusc și larg, a foc de artificii, până dincolo de orizonturile oricărui act de înțelegere, ca un răsărit pentru uz strict privat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru câștigarea tuturor probelor la jocurile funerare în onoarea lui Androgeus - odrasla lui Minos răpusă de taurul lui Poseidon - reușita lucrare nimeri într-o firidă obscură a palatului, afară din calea lui Minos și, poate nu întâmplător, nu departe de iatacul reginei. Puținii care văzuseră statuia spuneau că nu semăna cu Taurus decât privită dintr-o parte, iar că, rotindu-te în jurul ei, ai fi descoperit la un moment dat - cumva în felul unei semnături glyptografice - silueta meșterului atenian ce-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
refugieze în singurul loc rămas sigur - sub pielea permeabilă a intrusei, de-a lungul degetelor ei neastâmpărate și incredule, printre așteptările pulsatile ale trupului ei dornic să se abandoneze nesfârșitului joc de-a identitatea și diferența. Una din sclavele afectate iatacului său ar fi putut băga mâna-n foc că într-o noapte, răspunzând la chemările febrile ale mâinilor reginei, statuia coborâse de pe soclu și o îmbrățișase pe aceasta, făcându-i astfel voia de suverană neînvățată să ia foarte în serios
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Solicitarea comună a eroinelor în situație similară contribuie la apropierea lor peste secole. Instrumentele răzbunării sunt aceleași în cele două piese : focul și sabia. Medeea ezită o clipă la care din aceste arme să recurgă : Să le topesc în foc iatacul lor de miri/ Ori să le-nfig o dârză spadă prin ficat ? Mai apoi, îi trimite Creusei o cunună de aur azvârlind un uimitor șuvoi de foc mistuitor și își străpunge copiii cu o lamă ascuțită. În chip analog, întrebată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu știu cine ești. Ceea ce știu este că ești de neam mare, domniță. Cine s-ar fi ostenit altfel să te ucidă Într-un fel atât de ocolit? Dacă erai o femeie de rând, te-ar fi sugrumat Într-un colț de iatac sau te-ar fi aruncat Într-o temniță uitată, de unde nu se iese niciodată, și nimeni n-ar fi Întrebat de ce... Viața prostimii n-are nici un preț, dar tu n-ai de unde să știi asta. Oricum, moartea Domniei Tale trebuia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările dintr-o cameră în alta, interminabile - refectoriu, capelă, dormitoare, iatacuri de taină, odăi de consiliu, sală de ceremonii, șeminee înalte, bolți împodobite cu blazoanele Ordinului -, îmi dau o senzație de singurătate abisală; este, cu siguranță, una dintre perfidiile castelului, arătată exploratorilor impenitenți. Dacă reziști acestei încercări, ai parte de revelații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Bora și un erete. Jderul cel mic nu-i frumos, are nas cam mare și-i plac ochi castanii. călugărul cel nebun Stratonic. Anastasie Panțirul, alvanit venit cu Vodă dela Munteni, a purtat pe Alixăndrel în brațe. Face slujbă la iatacul Domnului. Grigorașcu Jora, al treilea postelnic. Când Bogdan II a fost cu Ștefan-Vodă la Atos, unde acesta a stat la învățătură grecească și slavonească, la Vatopedi. Călugărul iscoadă (Stratonic) face să se afle acestea, când se duce să ia știri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scripci sârbești, rostind în limba lor: „Ștefan, Ștefan voievod, Ștefan, Ștefan voievod a bătut pe turci, a bătut pe tătari, a bătut pe unguri, pe ruși și pe poloni”. La curtea domnului Țării Românești a văzut cum atârnă „pe peretele iatacului domnului, un chip zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroana regească pe cap... Din cauza nespusei lui vitejii îl socotesc sfânt”. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva decât să îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva decât să îl așeze pe domn acolo unde românii o făcuseră cu cinci secole în urmă. Și un amănunt interesant, pe pereții reședințelor domnești se aflau tablouri, chipul lui Ștefan cel Mare împodobind iatacul domnului Țării Românești. De altfel, mi se pare semnificativ, că în jurul persoanei domnului, se țes legende care ni-l arată predestinat să fie omul, care depășește condiția umană obișnuită prin faptele sale ieșite din comun. Ca în final, să se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
contrafăcut la minte și la suflet; capabil de toate lașitățile, lepădările, târguielile și tra fi cările cu conștiința lui, de va fi avut o, ba chiar și cu nevasta și mama copiilor lui, pe care am văzut-o de la fereastra iatacului lor, locul de adunare a cercului nostru, ieșind pe poartă anturată de ofițeri nemți, unguri și turci, cu care cocheta În costumul ei de amazoană, tolerată și Îndemnată de Mihai Berceanu, peze venghiul ei de soț și reformator moral al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sixt al IV-lea către "Illustrisimul Stephano Voyvoda Moldaviae" după izbânda de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475 3 Maria și Constantinopolul Haricleea, îngână Maria, fără să ridice ochii de pe carte, te rog...(în grecește) O dimineață mohorâtă de februarie, în iatacul Doamnei Maria de Mangop. Un vânt hain se strecoară șuierând prin meterezele Nebuisei și zgâlțâie obloanele ferestrei ce gem din balamale. Ploaia bate în geam, șiroiește prelung. În căminul placat cu plăci de faianță închipuind zodiacul, arde țiuind un foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea se oprește. O privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
într-o noapte când se prăznuia răstignirea lui Iisus, a plâns cu lacrimi, cu lacrimi adevărate. Își face cruce și se cufundă în rugăciune. Alături, o Biblie mare, ferecată în argint; de altfel, cărți se află răspândite peste tot. În fundul iatacului, un pat cu baldachin și draperii de catifea purpurie pe care e brodat același obsedant vultur bicefal. O blană de urs întinsă pe dalele de piatră. Când intră Țamblac, Maria tresare speriată și se ridică. Bună dimineața, Maria... o salută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu mă mai trezesc! Fugeam... începe ea, zbuciumată, cutremurată, să povestească coșmarul. Fugeam... Parcă aveam plumb în picioare... Și bașbuzucii veneau, veneau!... Am căzut. Erau deasupra mea! Rânjeau! Am țipat! Și m-am trezit! De frică, toată noaptea am măsurat iatacul! E cumplit, unchiule! Cumplit! Maria, de ce scormonești în tine? Dezgropi și tot dezgropi! Trecutul e mort! Și vulturul e mort! Lasă-l! Fugi! Uită-l! Războiul!... oftează el. Aista-i războiul... Parcă pot? scâncește ea sfârșită. Gândurile se țin scai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
altfel, zâmbește Țamblac cu subînțeles. E pielea noastră în joc. "Vin turcii!" repetă el înfricoșătoarea veste, se înclină și iese. Au rămas singuri... Ștefan ia de pe farfurie un fagure de miere. Își linge degetele: Numai lucruri dulci se află în iatacul ista, spune el privind-o pe Maria, care, repede, își ascunde roșeața din obraz printr-un hohot de râs. Ștefane, îți mulțumesc pentru ajutorul ce-l dai lui Alexandru! se avântă Maria cu multă căldură, recunoscătoare. N-aveți de ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]