772 matches
-
și cea mai frecventată enciclopedie a gândirii medievale, datând din secolul al VII-lea, povestea unicornului ispitit cu ajutorul unei fecioare se răspândește pretutindeni, cunoscând minime variații; nu doar textele abundă, ci, poate într-o mai mare măsură, reprezentările grafice și iconografice. Bestiarele medievale care au imitat Fiziologul, de la cel al lui Guillaume Le Clerc de Normandie, din secolul al XI-lea, la cele redactate de Philippe de Thaon, Richard de Fournival, Brunetto Latini, Jean de Beauvais, au contribuit al răspândirea legendei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în diferitele versiuni ale Fiziologului, nici în romanul popular Varlaam și Ioasaf, nici în Învățăturile lui Neagoe Basarab, nici în alte cărți populare, precum Alexandria, nici în vechile cosmografii tălmăcite parțial și la noi, în jurul anului 170037 ori în reprezentările iconografice. Doar Floarea darurilor conservă legenda occidentală, dar îi atribuie o interpretare total diferită: "Și poate să se închipuiască nesocotința spre o gadină ce se cheamă leoncorn, ce are multă dragoste și pohtă să vadză feate. Și când va vedea vreo
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
s-au temut?"45 Gestul săvârșit din neștiință are, indiscutabil, o clară încărcătură erotică. Hameleonul a gustat, în mod paradoxal, din laptele unei fecioare. Imaginea nu are cum să nu mă trimită cu gândul la foarte multe texte și reprezentări iconografice medievale ale unicornului, care suge ca un prunc din sânul "care nu poate fi prea hrănitor", după cum notează cu umor Jean-Pierre Jossua 46, al unei fecioare. În fine, în cele din urmă se arată și fecioara. Numită, deloc întâmplător, Biruința
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de pildă, la Carl Robert, o meticulozitate a începuturilor în felul în care, în cartea sa Bild und Lied , formulează întrebări fundamentale despre narațiune, despre tipuri de strategii narative, despre relația între literatură și artă în povești, despre studiul problemelor iconografice și despre dezvoltarea istorică a narațiunii. Robert stabilește o tipologie a schemelor narative utilizate de către artiști, referindu-se la kompletive Verfahren sau narațiunea completă, Situationsbilder sau narațiunea situațională și Bildercyklen sau Chroniken-Stil sau narațiunea ciclică . Această categorizare inițiată de Robert
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
narațiunilor despre pasivitatea ei. Ele arată, de asemenea, că secvențele basoreliefale: . În felul acesta, narativitatea imaginii basoreliefale devine un spațiu expresiv mai amplu decât cel oferit de modelele textuale în care apare imaginea feminității și are calități care depășesc reprezentarea iconografică. În 1856, revista Punch prezenta crinolinomania ca pe:. Medicii vremii ofereau, în articole de specialitate și imagini ilustrative, exemple de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
accent, ca și Lister, pe elementele tematice ale picturii. În Narrative, Lewis prezintă evoluția cercetării despre pictura narativă ca pe o dezvoltare lentă, care trece de la sistemele clasificatorii la Weitzmann și Wichoff, prin formalismul lui Kemp și Riegl și modelul iconografic al lui Panofsky pentru a ajunge la tehnica montajului lui Eisenstein. Contribuțiile lui Corrain și Beayert se raportează însă altfel la descendențe și continuități, pentru că se plasează în câmpul unei altfel de istorii, care problematizează specificitățile, formele singulare și relațiile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
vine, curba căii ferate spre Giurgiu și racordul ei spre vest, faci geografia aparentă a țării cînd geografia ei secretă ești tu! la nivel de călătorie paradoxul călătorului care stă, locomoția psihologică, mușchii utilizați excesiv în permanente redresări din cîmpurile iconografice, blocați într-o stație, au trecut două trenuri pe lîngă noi, acceleratul de la Tîrgu Jiu și un mărfar cu vagon de însoțire, mai trece unul, mărfar, vagoanele cu deșeuri de fier, firma "Maersk", sculpturi în fier boghiurile, transport feroviar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
care le aneantizează, eventualele supraviețuiri fiind împinse în afara vieții religioase culte. Acesta este punctul nostru de vedere teoretic în jurul căruia ne vom structura ideile. O primă problemă asupra căreia ne-am hotărât să ne oprim este aceea a originii reprezentării iconografice a elementului masculin, cu cele două aspecte ale sale: plastic și simbolic. Imaginea taurului legată de anumite practici religioase, după unii cercetători de natură șamanică (ELIADE 1981, 18), apare încă din paleolitic, și, sub diferite forme, rămâne o constantă de-
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
19 lucrări reproduse în catalogul expoziției, alături de lucrări ale unor renumiți iconari din țară precum: Lucreția Crăciun, Vladimir Midvichi, Elena Constantin, Valeriu Stoica, Costel Bogatu, Stela Costache, Georgeta Maria Iuga și alții. Iconarii aveau o experiență destul de mare în domeniul iconografic, mărturie fiind și bogatul c.v. artistic pe care îl dețineau fiecare. Am considerat-o dovadă și m-a determinat să nu iau în seamă chiar toate vorbele celor ce se ocupă cu așa zisa critică de artă și jurizările pentru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Editorial, debutează în 1907, cu volumul de poezii Flăcări. Culegere de „poezii erotice”, în realitate conținând și versuri de caracter contemplativ, elegiac, prima carte a lui M., și în măsură sporită cele următoare, procură bucurie estetică mai ales prin proiecția iconografică. Declamațiile de orice fel, patriotice, morale, filosofice, erotice, sunt aproape comune în pofida versificației impecabile, în schimb memoria reține „tablouri” ca acela, nocturn, al cetății fără viață din Pustietate („În hlamida nopții, stropită cu aur și foc,/ Cetatea-și îmbracă cuprinsul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
fata libelli! Texte înmănunchiate (era să scriu "între cele două coperți"!) în culegerea adnotată de Eliade sunt cvasi-necunoscute, fiindcă, repet întrebarea de la început, cine-l mai citește azi pe Hasdeu? Iar surprizele apar încă de la primele pagini, unde începe schița iconografică "Filosofia portretului lui Țepeș". Dacă Hasdeu ar scrie în zilele noastre, ar fi încadrat între protocroniștii puși pe demonstrații idealizante, întrucât izbutește să ducă până la capăt o argumentație-model pentru exaltate "reconstituiri" aduse din condei și trase de păr. Adevărat, pornite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
trecători prin Târgu' Ieșului", de C. Ostap și I. Maftei. Cei doi autori, cărora li se adaugă și C. Mitican, alcătuiesc o adevărată (și productivă!) instituție de cercetare a istoriei Iașului: scormonesc arhive, solicită mărturii, identifică documente, adună vechi material iconografic, scotocesc uitate cotloane ale târgului, participă la simpozioane, editează cărți într-un cuvânt, gestionează istoria Iașului, deși cu totul alta le este profesia și pregătirea. Fac parte din stirpea funcționarului N.A. Bogdan, cel care, între 1904 și 1912, a publicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Pedro despre Juan” cu „imaginea lui Juan despre Pedro” (<endnote id="330"/>). Înlocuind cele două personaje ale parabolei cu evreul și românul, de exemplu, vom Înțelege cât de complexă și multietajată este ecuația imagologică. Am colecționat referiri folclorice, etnologice și iconografice, oricât de umile și de, aparent, neimportante, pentru ca - prin punerea lor Împreună, ca Într-un puzzle - să obțin o imagine cât mai nuanțată, mai completă și mai bine conturată atât a „evreului real”, cât și a celui „imaginar”, În Încercarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
subjugă supușii cu ajutorul băuturii - era receptat cârciumarul evreu În cultura tradițională poloneză <endnote id="(368)"/>. Imaginea stereotipă nu diferă substanțial de modul cum era perceput evreul cârciumar În cultura est-europeană, În general, și În cea românească, În special. În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi de pe zidurile bisericilor românești În secolele XVII-XVIII, „crâșmarul” arde În „râul de foc”, alături de „fermecător” <endnote id="(3, p. 217)"/>. Interesant este că la „chinurile Iadului” nu este osândit anume cârciumarul necinstit, ci cârciumarul pur și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la Mănăstirea Rila din Bulgaria, apare o imagine asemănătoare, mai puțin „legarea la ochi” : un grup de „iudei” este legat cu o funie și tras de demoni În „râul de foc” al Iadului <endnote id="(180, planșa 109)"/>. Un motiv iconografic similar este zugrăvit (În anul 1537) În scena Judecății de apoi de la Mănăstirea Moldovița, din nordul Moldovei. Revenind la Dionisie din Furna, voi constata faptul că imaginea propusă de acesta este „ideologizată” la maxim, fiind departe de repre zentarea vizuală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o miniatură dintr-un manuscris francez din secolul al XII-lea <endnote id="(63, p. 120)"/>. Este o imagine mentală care va supraviețui secole de-a rândul, devenind un loc comun atât În legendele populare, cât și În reprezentările iconografice, atât În imaginarul oamenilor de rând, cât și În cel al nobililor. În 1689, de exemplu, Într-o scrisoare În care povestește Încercarea ratată a reginei Franței de a-i converti pe evreii din Avignon, Marchiza de Sévigné - după ce Își
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu „tunul” (tunetul), cu fulgerul și cu cuvântul, Isus Își Învinge adversarii, alungându-i În același loc : „Pe gura Iadului,/ Pe la para focului” <endnote id="(358, pp. 87 și 94)"/>. Imagologie vizuală Motivul literar a supraviețuit În paralel cu cel iconografic. În vestul Europei, În miniaturile din secolele XII-XIII, evreii sunt adesea figurați În scena Judecății de apoi. De regulă, ei sunt torturați de demoni, fiind Împinși fie În gura căscată a monstrului ofidian care personifică Iadul, fie Într-o imensă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trei cercuri - cele mai apropiate de Demones Puteus („Puțul demonilor”), din centrul Infernului - sunt, În ordine : Heretici, Iudei Infideles și Idolatre (cf. gravură din Thesaurus Artificiosae Memoriae de Cosmas Rossellius, 1579). Cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher este convinsă că astfel de reprezentări iconografice sunt specifice artei medievale vest-europene, nu și celei bizantine : „Arta bizantină nu cunoaște fenomenul prezenței evreilor În scenele «Judecății de apoi» - fenomen atât de uzual În arta occidentală -, și totuși, originea acestor reprezentări se află În Bizanț” <endnote id="(136
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ai bisericilor de lemn din Maramureș (cca 1800). La Biserica-din-deal din Ieud, de exemplu, În stricta vecinătate a Iadului sunt reprezentate „niamu jidovesc”, „niamu turcesc”, „niamu tătăresc” și „niamu harapilor” <endnote id="(13, p. 93)"/>. Interesant este că, În reprezentările iconografice ale Judecății de apoi, cei damnați pe criterii etnice (sau confesionale) se adaugă celor damnați pe criterii etice („mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, „fermecătorul”, „care ia mana vacilor” etc.). Cei dintâi Însă sunt zugrăviți lângă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cum se plâng acum/ De-a lumei necredință,/ De spin, de cruce, de Judei.../ Dar s-a deschis mormântul/ Și Crist acum e dus În cer/ Și judecă pământul”. Evident, În spațiul cultural românesc, acest motiv a fost reprezentat și iconografic. Pe frescele bisericii ortodoxe din satul Țichindeal (lângă Sibiu), de exemplu, realizate la Începutul secolului al XIX-lea, chinurile la care este supus Cristos sunt similare celor Îndurate În 1514 de răzvrătitul transilvan Gheorghe Doja (tron și coroană Înroșite În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întuneric mare și viermi neadurmiți și smoală clocotind ca focul”, așa cum apare descris Iadul Într-o versiune românească - din secolul al XVI-lea - a legendei apocrife Călătoria Maicii Domnului la Iad <endnote id="(9, pp. 256-258)"/>, dar și În reprezentările iconografice ale scenei Judecății de apoi de pe frescele bisericilor românești. Unele legende și texte apocrife sunt și mai explicite, fixând fiecărui trib evreiesc pedeapsa corespunzătoare patimii pe care acesta i-a provocat-o lui Isus. Este cazul textului apocrif intitulat Pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din care preoții obișnuiau să citească legenda apocrifă În biserică, după slujbă, la 15 august, când se sărbătorea ziua Adormirii Maicii Domnului („Sfânta Maria Mare” - sărbătoare mare, „cu roșu la calendar”, pentru toată creștinătatea). Nu numai povestea, dar și reprezentarea iconografică a evreului cu mâinile tăiate, Înconjurat de apostoli În fața catafalcului Sfintei Marii, l-a impresionat pe țăranul român. Acest motiv iconografic s-a bucurat de un mare succes, fiind reluat frecvent atât pe icoane de lemn <endnote id="(145, fig
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Domnului („Sfânta Maria Mare” - sărbătoare mare, „cu roșu la calendar”, pentru toată creștinătatea). Nu numai povestea, dar și reprezentarea iconografică a evreului cu mâinile tăiate, Înconjurat de apostoli În fața catafalcului Sfintei Marii, l-a impresionat pe țăranul român. Acest motiv iconografic s-a bucurat de un mare succes, fiind reluat frecvent atât pe icoane de lemn <endnote id="(145, fig. 7- 11)"/>, cât și pe fresce ale bisericilor din Țările Române <endnote id="(146, p. 100)"/>, inclusiv pe cele ale bisericii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
apostoli și sfinți episcopi” etc. <endnote id="(11, p. 179)"/>. Așa cum a observat o cercetătoare a artei bizantine, prima secvență a acțiunii (Încercarea lui Iefonias de a răsturna catafalcul) este presupusă, cea de-a doua secvență (sancționarea profanatorului) este reprezentată iconografic, iar secvența a treia (creștinarea evreului și vindecarea mâinilor) lipsește complet, nefiind nici măcar sugerată. „Nimic nu sugerează posibilitatea convertirii evreului și, În final, de a-i fi ridicată sancțiunea. Intenția [motivului iconografic] este, În mod evident, negativă.” Dar aceeași cercetătoare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de-a doua secvență (sancționarea profanatorului) este reprezentată iconografic, iar secvența a treia (creștinarea evreului și vindecarea mâinilor) lipsește complet, nefiind nici măcar sugerată. „Nimic nu sugerează posibilitatea convertirii evreului și, În final, de a-i fi ridicată sancțiunea. Intenția [motivului iconografic] este, În mod evident, negativă.” Dar aceeași cercetătoare subliniază faptul că În iconografia bizantină, spre deosebire de cea occidentală, nu este folosit nici un element care să-l valorizeze negativ sau caricatural pe Iefonias, cu toate că - din punct de vedere teologic - personajul era predestinat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]