1,611 matches
-
Debutul editorial al lui C., cu prozele scurte din volumul Ciudățenii de familie (1968), este marcat de încercări și exerciții narative și stilistice pe tema vârstei adolescenței. Modalitățile scriiturii alternează metaforizări lirice cu îngroșări caricaturale, în funcție de trăirile extreme ale pesonajelor - idealism sau iluzie spulberată. Ca un fel de urmare a acestor preparative, romanul Cancerul blond (1970) narează etapele evoluției unui adolescent, Val Steriadi, de o sensibilitate aparte, trecând prin întâlniri intelectuale formative și tribulații sentimentale care pot fi alăturate probabilului model
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
și 6 martie 1932. O Precuvântare fixează cele două îndemnuri din care se năștea publicația: „gândul tainic de bună credință” și „idealul de superiorizare a procesului de unificare sufletească”. Altfel spus, „vibrația unică” a specificului spiritului bucovinean în atmosfera de idealism „curat și izbăvitor” al întregii societăți românești. Obiectivele periodicului sunt în primul rând politice: denunțarea „dușmanilor țării și credințelor ei”, oprirea tendințelor de „anarhizare” și apărarea „comorilor de simțire strămoșești”. Într-un scurt apel publicat în primul număr, programul e
CRAINICUL BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286470_a_287799]
-
suflet agonizant. „Joc de hypnoze și magie”, doar poezia are virtuți consolatoare. Iubirea apare ca o experiență mai degrabă traumatizantă. Camera, patul, oglinda constituie recuzita evocatoare a unei intimități defuncte. Reflex al deziluziei, căderea în desfrâu mai păstrează urmele unui idealism corupt. Erotica lui B. e indecisă între viciu și himeră. De fapt, poetul e un bacovian, care preia din lirica marelui „pontif al poeziei de atmosferă”, deturnându-le în poncif, nu doar tenta întunecată a unei viziuni sau o anume
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
Relația dintre turism Și mediul înconjurător a traversat de-a lungul timpului patru etape (Sharpley, 2006: 122): 1) coexistență: în perioada apariției primelor activități turistice, impactul fiind minim; 2) conflict: turismul de masă văzut ca un distrugător de natură; 3) idealism: posibilă simbioză, prin dezvoltarea unui turism „verde”; 4) realism: abordări diferite ale dezvoltării, care pun în balanță nevoile turiștilor Și localnicilor Și mediul înconjurător. Pe de o parte, Swarbrooke (1999) Și Holden (2009: 22) consideră că mediul natural a avut
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
la Facultatea de Medicină și Farmacie (1948-1952), și după doi ani de ostracizare politică e acceptat cercetător în institutul filologic ieșean al Academiei Române. Primele versuri ale lui C. (Rosalia) apar în 1920, în „Curentul nou”, iar cel dintâi articol (Criza idealismului), în 1921, în „Viața studențească”. În afara studiilor publicate în reviste de specialitate, colaborează, destul de sporadic, cu versuri, articole, eseuri, recenzii și cronici la „Facla literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Revista română”, „Pasul vremii” (unde semnează rubrica „Din lumea cărților”), „Viața
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
privește intuitiv. Cauza din care această obiecție se face atât de unanim, și-ncă de acei ce nu pot replica nimic evident contra teoriei idealității spațiului, este aceasta. Realitatea absolută a spațiului nu sperau s-o poată dovedi apodictic, căci idealismul li se-mprotivește, după care realitatea obiectelor exterioare nu-i capabilă de o probați strictă; pe când realitatea obiectului simțurilor noastre interioare (realitatea [mea] și a stării mele) e vădită clar și nemijlocit prin conștiința de mine însumi (cogito, ergo sum). Acele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
partidului liberal, au contribuit a aduce o discompunere totală a actualei majorități parlamentare, iar că împrejurările stau astfel nu se poate atribui decât agitațiunii partidului rusesc. Rosetti, a cărui ambiție de șef de partid merge adesea mai departe decât chiar idealismul său, pare a trece cu totul cu vederea că deocamdată vecinul de la nord vrea înlăturarea lui Brătianu (? ) și că, în caz dacă acest om eminent ar cădea jertfă intrigelor aripei stânge a naționalilor liberali, ce ține cu Rosetti, și atacurilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dezamăgirii, dar fiecare din ei se poartă cu totul altfel; pe Critil [î]l indignează ceea ce vede, pe Andrenio-l atrage de intră-n danț. A fost din partea Delfinului o trăsătură de satiric de-a sfătui pe conservatori să lase focului idealismul lor politic și să imiteze pe roșii. - Dar daca ne vor imita, zic onorabilii, ne răstoarnă?! Și c-o furie dictată de instinctul de conservare foile lor se aruncă asupra articolului Delfinului să-l sfâșie, nu altceva. Se 'nțelege că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aceea că religiosul poate proteja și chiar servește unei persoane, pe cînd raționalul este rece și servește la ceva. A nu folosi la nimic sau a nu folosi nimănui, alegerea e dificilă. Ar trebui să fii ca Voltaire, orbit de idealismul premediologic al Luminilor, pentru a spune că Faima este "mesagerul adevărului ca și al minciunii". Zeița Fama a crescut de atunci, și toată lumea știe că ea are o preferință aparte pentru minciună. Cînd scrieți o carte, țineți o conferință sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cum spunea Augustin Cochin, care mai adăuga ceva, cu valabilitate de maximă: Nimic nu face mai rău progresului rațiunii decît cultul său; nu ne putem servi de ceea ce adorăm."34 Trei autori ai secolului al XIX-lea, eliberați de postulatele idealismului progresist, s-au familiarizat cu problemele care ne preocupă, întrebîndu-se despre "energia de expansiune a ideilor revoluționare": Tocqueville, Taine și Cochin. Trei reacționari ai progresului (cunoașterii), trei iluminați mediologic. Cine vrea să explice un fenomen oarecare are tot interesul să
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
articolele, cărțile, strigătele și manifestele au o valoare, nu s-ar putea explica nici cenzura, nici surîsurile, nici pîrjolurile, nici invitațiile la cină, omagii aduse de Prinți "puterii materiale a cuvintelor" (Edgar Poe). Trebuie să-i acuzăm pe despoți de idealism, pe cei care, luîndu-i pe făcătorii de idei drept potențiali incendiatori, îi plasează fie la Curte, fie în închisoare? Trei mii de ani de neliniște și de controale pentru nimic? E greu de crezut că Cetățile, Principii și miniștrii de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
tipografiei fără plumb, băncii fără bancnote, geografiei fără hărți, muzicii fără solfegiu. Pe scurt, dematerializarea generalizată ca triumf al spiritului asupra lucrurilor. Aceasta este versiunea vizionară: prin mașinile sale, omul încetează a se alinia lumii. Triumf al pozitivismului, triumf al idealismului. Cele două se argumentează și se comunică. Descrierea Noii Ordini va însemna descrierea oscilării între uluire și precauție. Între rezultatele teledetecției spațiale (ca superpoziționare a imaginilor pancromatice multitemporale, care restituie concretul unui teren în evoluție pe o hartă fixă) și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nd magistral teorii ce vor analiza specificul legilor sociale nuanț(nd ideea determinismului social absolut, Eminescu recunoaște importanța elementelor specifice fiecărei epoci istorice. "Judec(nd lucrurile (n legătură cu (ntreagă cugetarea lui Eminescu ș( (n mijlocul junimismului, determinismul evoluționist opus idealismului revoluționar liberal neagă puterea de cauzalitate imediată a rațiunii ca formă de cunoaștere, dar admite intrarea ca factor (n lanțul cauzal a ideologiei unei epoci, luate ca fenomen" (Călinescu, 197: 15, vol.2). Modul (n care Eminescu (ș( construiește fundația
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
propria existență; acesta a fost unul din marile merite ale lui Socrate și este legat de "Cunoaște-te pe tine însuți". După Socrate, Platon a devenit principalul reprezentant al filosofiei elene. Dialogurile sunt expresia filosofiei de tip "mintea înaintea materiei" (idealismul). Aristotel a orientat filosofia spre materialism. El era cel mai strălucit elev al lui Platon și la rândul său, a avut un elev (Alexandru cel Mare), creatorul celui mai mare imperiu cunoscut până în acea epocă. "Apărarea lui Socrate" ("Apologia") lui
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
filosofia antică nu și-a mai revenit niciodată". Dialogurile lui Platon, completate cu Aristotel, stoici și neoplatoniceni, au pus bazele filosofiei grecești și au contribuit la dezvoltarea istorică a creștinismului (V. Soloviov). Platon a elaborat o nouă concepție despre lume: idealismul platonician. Pentru Socrate, ordinea vieții reale era convențională. Ea era bună dacă se punea de acord cu binele în sine și rea dacă era în contradicție cu el. Socrate coborâse filosofia din cer pe pământ. Socrate considerase binele ca norma
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
spuneam, în miezul concepției filosofice elaborate de Platon stă doctrina despre Idei care, în fața conștiinței culturale europene cele mai comune, se confundă cu platonismul însuși. Doctrina despre Idei este cea care va asigura lui Platon titlul de părinte necontestat al idealismului în gândirea occidentală. Să examinăm, așadar, pe scurt doctrina despre Idei. Doctrina despre Idei avansează un dualism radical, conform căruia realitatea se despică în două lumi polar opuse: o lume imperfectă, trecătoare și schimbătoare, a lucrurilor și o alta perfectă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
funcția sa și arta sau știința pe care o posedă. Ideea indistincției între individul angajat în guvernare, ca entitate biologică și sociologică, funcția de guvernare pe care o exercită acesta și știința politică pe care o posedă ține de specificul idealismului platonic. Ea permite toate diviziunile, chiar dacă, cel puțin aparent, sau terminologic, obiectul nu este același. În primul rând, omul politic se distinge de celelalte realități ca individ biologic, ca om. Apoi, dintre oameni, pe baza diviziunii științelor sau a artelor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în arta „țesutului” având ca materie primă membrii comunității și ca scop prosperitatea comună. Dar suntem totuși departe, mult prea departe de o societate democratică bazată pe libertate și pe drept individual, pe care noi o considerăm astăzi de dorit. Idealismul politic platonician a declanșat și reacții critice, din perspectiva teoriilor realiste și liberale. Karl Popper, în primul volum din Societatea deschisă și dușmanii ei, dedicat în întregime lui Platon, găsește o formă de radicalism extrem în descrierea conducătorului ca țesător
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
redefinit, în funcție de reorganizarea termenilor discuției, iar aceasta se și întâmplă ulterior în Legile, unde Platon caută să asigure universalitatea instituției politice prin legi. Nu vrem să ne opunem aici teoriei după care dialogul Omul politic este un text intermediar între idealismul utopic din Republica și realismul politic (atât cât e posibil la Platon) din Legile. Faptul că gândirea lui Platon urmează un drum evolutiv de la dialogurile de tinerețe până la cele de bătrânețe a fost demonstrat suficient. Dacă filosoful antic nu își
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
drumul cunoașterii ducea obligatoriu de la real către posibil, acum posibilul devine categoria supraordonată. Drumul gândirii de la posibil către real este deschis, realul fiind una dintre variante, dar nu singura (în viziunea lui Piaget, în acest salt cognitiv își are rădăcinile idealismul adolescenței). Modelul piagetian a primit, în timp, numeroase confirmări, dar și infirmări parțiale. Principalele critici care i se aduc se axează pe: a) limitarea studierii ontogenezei cognitive la perspectiva logicii clasice, care nu acoperă, totuși, spațiul cogniției; b) neluarea în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
mult, profesorii cu experiență se declară într-o mai mare măsură de partea ideii ineiste decât cei novici sau decât studenții ce urmează să profeseze în învățământ, ceea ce ilustrează o întărire progresivă a atitudinilor autodefensive. O evoluție paralelă cunoaște și „idealismul” debutanților: credința lor în posibilitățile nelimitate de a influența performanța copiilor dispare treptat, lăsând locul unui scepticism, dublat adesea de elitism. Influența contextului normativ al instituției educative se vădește și în acestă privință: adoptând criteriile de evaluare ale autorităților școlare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
medicinii sociale, pp. 78-79. 13. Vezi Ernö Gall, Sociologia burgheză din România. Studii critice, București, 1958, În special pp. 206-215, pentru o imagine a ceea ce reprezenta tratarea tipică a acestor subiecte. 14. Victor Preda, Din istoria luptei dintre materialism și idealism În biologie, București, 1960. 15. Tematica politicilor pronataliste ale României a atras tot mai mult interes din partea cercetătorilor În istorie, antropologie și psihologie. Cea mai importantă lucrare până În acest moment este cea a lui Gail Kligman, The Politics of Duplicity
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
nr. 1, primăvara 1993, pp. 131-145. Pernick, Martin S., The Black Stork: Eugenics and the Death of Defective Babies in American Medicine and Motion Pictures Since 1915, Oxford University Press, New York, 1996. Preda, Victor, Din istoria luptei dintre materialism și idealism În biologie, București, 1960. Provine, William B., The Origins of Theoretical Population Genetics, University of Chicago Press, Chicago, 1971. Rabinow, Paul, French Modern, MIT Press, Cambridge, 1989. Rafter, Nicole Hahn, Creating Born Criminals, University of Illinois Press, Urbana 1997. Roberts
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
el... Numărul lui Pitagora? Nu crede în el, după cum nu crede nici în atomii lui Epicur. Niște ficțiuni, niște amuzamente... Merge până la a se îndoi că aceștia trei au putut crede asemenea baliverne. Montaigne recuză gândirea speculativă, latura teoretică și idealismul sub toate formele lor. Și atunci cum să-ți găsești fericirea la greci? în Apologia lui Raymond Sebond, Montaigne își bate joc de opțiunile pitagoriciene privitoare la metempsihoză și metensomatoză. Deci și de cele ale lui Platon care preiau aceste
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
niște pirați și, de fapt, aceeași mică lume a Atenei. Dușmanul comun rămâne Platon, Comandorul cu veleități piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau a altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]