744 matches
-
TITLURI ȘI DE CAPITOLE TITLURI DE CAPITOLE 2255 Idei proprii Giordano Bruno. Leibnitz. Kant. Timp, spațiu, cauzalitate. Antinomii (teza concretă - antiteza infinită, teza afirmare - antiteza negațiune). Laplace, cheia bolții PROIECTE DE TITLURI ȘI DE CAPITOLE [1] 2255 Încercări de metafizică idealistă a raporturilor constante în mișcarea eternă. [2] 2266 * Teoria ecuațiunii universale sau a raporturilor constante dintre finit și infinit. {EminescuOpXV 266} [3] 2263 Autorul teoriei ecuațiunii universale și al raporturilor constante între finit și infinit Raport constant = mișcare - viață [4
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pentru a sublinia faptul că este atotputernic. Punctul de interes principal în toate religiile occidentale este „viața de apoi”, iar majoritatea credincioșilor manifestă o preocupare morbidă referitoare la soarta sufletelor lor după moarte. Prin urmare, religiile occidentale sunt mai degrabă idealiste decât practice, sunt preocupate mai mult de lumea ce va să vină decât de aceasta. Taoiștii, pe de altă parte, nu vorbesc despre o ființă supremă, ci de o stare supremă a ființei - o stare sublimă care este bine ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu toate că Școala Engleză a avut o influență specială în mediile britanice de Relații Internaționale. După 1998, a crescut interesul pentru teoria Școlii Engleze asupra societății internaționale și poziția sa ca o "a treia cale" între pesimismul realismului și formele mai idealiste ale liberalismului și ale diferitelor perspective radicale incluzând marxismul. Capitolul 4 acordă o atenție specială contribuției lui Wight, Vincent și Bull la disciplină și remarcă relevanța lor deosebită pentru discuțiile contemporane despre drepturile omului, intervenția umanitară și utilizarea forței în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
implicat adoptarea a ceea ce se cheamă "etica bărcii de salvare" (Hardin 1974), adică deficitul ecologic însemna că țările bogate trebuiau să practice trierea la scară globală "să închidă ușa după ele". Acest argument, în mare o versiune ecologică a propunerilor idealiste de creare a unui guvern mondial (vezi Capitolul 2 al cărții), a fost respins de ecologiștii politici. Cea de-a treia poziție este similară cu precedenta, prin aceea că sugerează că autoritarismul ar putea fi necesar, dar respinge ideea de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
grădinilor", combinare a obiectelor naturale "corespunzătoare anumitor idei", pe același plan cu arta desenului, preferată culorii. Aceasta din urmă este indemnă și vulgară, atractivă și ornamentală, în timp ce forma desenată este nobilă "poate pătrunde mult mai departe în regiunea ideilor". Precizare idealistă care nu-l împiedică să adauge in fine: "Picturii în sens extins i-aș adăuga și decorarea camerelor cu tapete, ornamente și tot mobilierul frumos, ce servește doar privirii"51. Incongruențe elocvente, deși în general trecute sub tăcere. Estetica hegeliană
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Nu există sfârșit în absolut sau, mai trivial: sfârșitul artelor nu este sfârșitul imaginilor. Așa mamă, așa fiică Unui obiect artificial îi corespunde o istorie ireală. Iar inconsistența mitului "artei" nu se revelează nicăieri mai bine decât în examinarea fragilităților idealiste ale "istoriei artei", care-l adăpostește ca o cochilie stridia. Noțiunea de Artă a apărut, într-adevăr, în Renaștere, susținută de ideea cu totul nouă a progresului, situată în centrul unei Istorii naiv structurate de presupusul ei scop, pentru care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nivelurile sale general și individual pare a fi afectată în contemporaneitate permite o explicație adecvată atâta vreme cât deținem înțelegerea necesară. Dar, înțelegerea conceptuală a globalizării ca proces socio-istoric observabil în toate domeniile vieții cotidiene pare să reafirme o teză dragă filosofiei idealiste germane, anume dialectica. Într-adevăr, teoriile postmoderne ale globalizării, fie că vin din spațiul sociologiei, din cel al științei politice sau chiar din cel al geografiei, sunt marcate de accentul dialectic al înțelegerii proceselor istorice și sociale 509. Istoria însăși
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
unde autorii specifică fapul că "anumite lucruri nu au mai ajuns în secolul al XXI-lea. Teoria socială postmodernă pare a fi unul dintre ele". 437 Thomas Osborne, spre exemplu, susține că "modernitatea și postmodernitatea sunt în mod esențial concepte idealiste care nu sunt lucrative la nivelul societății. A avea o perspectivă sociologică realistă asupra modernității și postmodernității înseamnă a argumenta și evidenția realizarea faptului că niciuna dintre acestea nu a existat" (Thomas Osborne, Aspects of Enlightenment: Social Theory and the
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
De aici rezultă că fiecare opinie ar fi la fel de adevărată și în general orice receptare. Așadar, trebuie spus că specia inteligibila este pentru intelect cea prin care el înțelege. Într-adevăr, Toma din Aquino pare a respinge aici o formă idealista tare a reprezentationalismului, si nu doctrina act-obiect. Altfel spus, Toma nu contrazice faptul că speciile pot fi cunoscute într un anumit mod, ci doar faptul că acestea nu pot fi singurele obiecte ale cunoașterii. Dar chiar dacă Toma nu neagă posibilitatea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
atunci toate științele ar fi despre obiecte din sufletul nostru și totul ar fi re lativ, ceea ce justifica concluzia lui Robert Pasnau conform căreia nu este respinsă versiunea realistă a reprezen ta tio nalismului (II. B.2.), ci doar cea idealista (II.B.1.). Așa dar, dat fiind faptul că posibilitatea cunoașterii speciilor inteligibile nu este negata, în cazul în care acestea nu sunt singurele obiecte cunoscute, pentru a susține cealaltă va rianta a reprezentationalismului, Robert Pasnau face trimi tere la
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fizică anterioară, atunci maimuțele antropomorfe au făcut primul pas spre homo sapiens ca produs al evoluției speciilor, atunci senzația/interjecția a devenit sens/cuvânt, iar colectivitatea umană a intrat în posesia instrumentului cunoașterii și autocunoașterii prin care domină totul. Filozofia idealistă, la care se raportează și Scraba, substituie calea reală a cunoașterii de la senzație/interjecție la monada sens/cuvânt și de aici la noțiune, ca generalizare logică, cu o evoluție inversă, de la noțiune la cuvânt, eludând sensul acestuia și desființând în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vremurile vrea să-l prindă pe cât mai mult în adâncimea lui și să-l înmănuncheze, rămâne același, neschimbat, și ne supraviețuiește” (p. 87 urm.). G. D. Scraba consideră că a depășit materialitatea tuturor filozofiilor precedente, întrucât a pus în locul metafizicii idealiste, care menținea raportul cuvânt/sens - noțiune, o metafizică a noțiunilor pure, pe baza cărora a construit „Tezaurul limbii române”, reușind astfel să scoată cunoașterea din mocirla materiei. „Greșeala mare, fundamentală, a cercetărilor metafizice, afirmă el, a fost materializarea concepțiilor minții
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mărginind aspirațiile metafizice la fenomenele de conștiință. Câștigul metafizic a rămas însă fără valoare. Tiparele lui Kant, de necontestat, au dat avânt cercetărilor practice, prin materializarea fenomenelor sufletești, oprind însă în loc cercetările metafizice” (p. 92). Situat teoretic atât deasupra metafizicii idealiste, care nu se debarasează total de materie, cât și deasupra materialismului, care derivă abstractizările din cunoașterea senzorială, Scraba afirmă răspicat: „Pentru mine o teorie materialistă rămâne cu totul exclusă” (p. 8). Dacă însă zona noțiunilor ar fi preexistentă și demiurgică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lui Scraba - , ar trebui ca omenirea să aibă o singură limbă. Răspunsul cum că unică este doar metafizica limbii, către cunoașterea căreia omenirea tinde folosind diverse forme de limbă, nu face altceva decât să clarifice contradicția dintre realitate și perceperea idealistă a acesteia. Însuși Scraba nu a putut să rămână în metafizică și să opereze cu noțiuni pure. El alcătuiește „Tezaurul limbii române” în care noțiunile sunt marcate prin cuvinte românești, iar exemplificările nu vizează nemijlocit noțiuni, ci sensuri contextuale ale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Jeunesse) scrisă la ieșirea de la o reprezentație a lui Ruy Blas la Comedia-Franceză, care a dezlănțuit entuziasmul presei, Zola se adresează tinerilor pentru a le arăta că ideologia unei asemenea piese este o vastă înșelătorie, că o morală atât de idealistă nu poate fi decât mincinoasă. Zola subliniază de asemenea incoerențele și aproximările grăbite din Prefața la Cromwell. Tabloul făcut de Hugo asupra celor trei vârste ale umanității și despre cele trei etape literare care le corespund, lirică, epică, dramatică, îi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Evul Mediu și Renaștere (L'Oeuvre de François Rabelais et la culture populaire au Moyen Age et sous la Renaissance, Gallimard, coll. Tel, 1970, p. 47). El scrie: Senzația carnavalescă despre lume este cumva transpusă în limbajul gândirii filosofice idealiste și subiective, și încetează să fie senzația trăită (s-ar putea spune corporal trăită) a unității, a caracterului inepuizabil al existenței, care era în grotescul Evului Mediu și al Renașterii." 91 Rachel, comediană foarte precoce, a jucat marile roluri din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mi-au arătat ușa. —Extremist? ăștia nu prea sunt amuzanți, nu? Te fac să ieși în stradă, la marșurile alea ale lor, și au mașini nasoale. Trabanturi, Lade. Asta dacă au mașină. Dar Jack are un BMW. — În tinerețile mele idealiste, spuse el, lovind o țeavă cu ciocanul. Se poate să se fi spus despre mine că sunt socialist. Dar acum nu se mai poate spune asta, nu? întrebă Lisa alarmată. Nu, rânji el. Nu te îngrijora așa. Am renunțat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acum?“, „Are, prostule, că mi-a făcut cu ochiul, așa Îmi face de câte ori trece pe lângă noi și tu nu observi niciodată!“, „Bine, dar tu ești liberă să alegi!“ „Să aleg? Ce să aleg? În viață n-ai timp să alegi, idealistule!“; „Ce mi se cuvine mie“, i-am spus dur, „nu-mi poate lua nimeni!“; „Sigur, tu ești un generos“, a spus rotunjind frumos buzele și cântând din vocea ei inimitabilă, „mai bine ai fi un egoist!“. Am retezat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arte frumoase și graficianul. Ronnie explica toată asta, zicând că fusese „iubire la prima vedere“. Abia după ce relația lor s-a mai dezvoltat, și-au dat seama că erau perfect complementari și formau un Întreg. Ea era tânăra și pansiva idealistă, În timp ce el era mai practic și cu picioarele pe pământ. La câteva luni după ce s-au cunoscut, Ronnie a aflat că rămăsese Însărcinată. Nici unuia nu i-a trecut prin cap să nu păstreze copilul. Așa că s-au căsătorit la starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de laude și de Încurajări pentru proiectele sale literare. Declară că Portretul unei doamne era o capodoperă - mai ambițioasă și, de aceea, mai măreață decât Daisy Miller - și că Isabel Archer reprezenta triumful introspecției pentru un anume tip de tânără idealistă, cu imaginație bogată, sortită să fie nefericită. O singură dată, În tot schimbul de scrisori, călcă strâmb, când făcu referire la succesului propriului roman, Anne. Popularitatea sa În foileton fusese atât de mare, că editura Harper Îi dublase din proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să se despartă de această viață. Și totuși, când tristul eveniment avu loc, banii fuseseră În cea mai mare parte irosiți prin investiții nechibzuite și prin plata datoriilor fiilor mai mici, Wilky și Bob. După Războiul Civil, demaraseră o aventură idealistă, Încercând să conducă o plantație din Florida cu sclavi eliberați pe post de muncitori, care Însă se dovedi a fi un eșec comercial fără drept de apel. Nici unul dintre frați nu se distinse ulterior În afaceri, iar Wilky murise tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reprezentau strada Boedo, situată Într-o suburbie cenușie, sărăcăcioasă, aproape de centrul capitalei. Strada Boedo aparținea masei criolla, emigranților și revoluționarilor, care se Întovărășeau cu muncitorii, fiind Într-un fel fiii recentei Revoluții Ruse, care se mai afla Încă În etapa idealistă și promițătoare, și doreau să reformeze lumea; reprezentanții săi, Barletta, César Tiempo, Nicolás Olivari, Raúl González Tuñón, Gustavo Riccio, Enrique Amorim, Santiago Ganduglia, Roberto Mariani, au creat, cu formula artei sociale, o literatură ce a Învățat multe din Rusia. Autori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de straniu. La doisprezece ani nu auzisem termenul de „act împotriva naturii“, dar dacă aș fi auzit de el, l-aș fi îmbrățișat ca pe un frate demult pierdut. Îmi venea să plâng pentru copila inocentă care fusesem, pentru adolescenta idealistă de doisprezece ani care existase cândva în mine. Dar în același timp, habar n-avusesem ce pierdeam. O, scuze, scuze, voi vreți să aflați cum m-am înțeles cu James. Păi, nu v-am spus? James nu era la birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine nu aveam să mai îmbătrânim împreună. Chiar dacă întotdeauna îmi promisesem că mariajul meu va supraviețui, că nu va se dezintegra, acum eram în stare să accept, fără prea multă suferință, că se dezintegrase. Sigur că eram tristă. Sufeream pentru idealista din mine, pentru cea care se căsătorise și avusese niște așteptări atât de ridicate. Ba eram tristă chiar și pentru James. Chiar mă simțeam mai bătrână - și-ncă tare bătrână! - și mai înțeleaptă. Presupun că învățasem - prin metoda cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
inefabil, metaforă, capodoperă, „aclimatizează” în plan muzical noțiuni emblematice pentru opera de artă, fiecare categorie integrându-se în concepte estetice și filozofice complexe; la fel, fenomenologia interpretării muzicale, practicată și teoretizată de Sergiu Celibidache, este parte organică a doctrinei filozofice idealiste. Pe de altă parte, Liviu Dănceanu ne oferă și o ostinată expunere binomică a unor probleme, în care termenii, desemnând concepte, sunt într-o aparentă opoziție, ei fiind, de fapt, complementari. Autorul ne propune o serie de ecuații cognitive dualice
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]