533 matches
-
al XIX-lea aduce din nou În atenție problema tipurilor umane, după criteriul valorilor culturale pe care le exprimă. În sensul acesta, Nietzsche descrie tipul apolinic și tipul dionisiac, la care, O. Spengler va adăuga ulterior tipul faustic. Th. Carlyle idealizează aceste tipuri umane după criterii pur valorice, descriind „tipologiile eroice”. În psihanaliză, C.G. Jung face o sinteză a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
semnificația umanului Dacă În centrul umanismului se află persoana umană, iar aceasta este prin natura ei o ființă a contrastelor, putem considera umanismul ca o doctrină a persoanei sau ca pe o construcție utopică despre persoană, care caută să o idealizeze? N. Berdiaev răspunde la această Întrebare cu argumentele antropologiei creștine, conform căreia „omul este o ființă creată de Dumnezeu, o ființă liberă care, prin această libertate, se desprinde de Dumnezeu păcătuind, dar se regenerează prin grația care o salvează” (De la
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
A învățat la Mont Noir deprinzând greaca și latina și alte limbi moderne (engleza, gemana, italiana și ceva spaniolă) de la tatăl ei, Michel. Favorita tatălui ei, Marguerite l-a transformat într-un personaj eroic cu o personalitate puternică, nu numai idealizându-l ci și imaginându-l ca pe un descendent de viță nobilă, dintr-o familie străveche a cărei creștere și decădere din Evul Mediu doar ea era destinată să o recupereze în memoriile sale. Cele mai timpurii manifestări de afecțiune
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
primele ore ale dimineții unul în brațele celuilalt, fără ca apoi să se mai întâlnească vreodată... Poezia lui Cavafis este simplă, realistă, fără metafore dar intens lirică și cu o încărcătură emoțională deosebită. Unii îl apreciază pentru elenismul generalizat care a idealizat tot ce este grec; alții, ca Yourcenar, au înțeles că a fost îndrăgostit de civilizațiile în declin, după ce acestea își atinseseră zenitul, în special culturile antice elenistică și bizantină, pe care Cavafis le-a preamărit. Și Yourcenar a fost atrasă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
altfel, și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc în universul meu scăldat în lumina admirației.” Despre copilăria sa P. va scrie în repetate rânduri, în opera de ficțiune, în publicistică și, direct, în proza confesivă. Nu o idealizează, nici nu o ponegrește. „Se spune - remarcă prozatorul în aceeași convorbire - că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria; în realitate copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile.” Copilul P. nu este, într-o familie de țărani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
și Hloe al lui Longos, Aventurile lui Leucippe și Clitophon al lui Ahile Tatius) care, fără să ignore descrierile documentare în special cele de peisaje 1 continuă să acorde un loc aparte descrierilor ornamentale. Ele prezintă peisajul drept un loc idealizat cu referire la un "locus pictural"2. Iată două exemple, extrase din Aventurile lui Leucippe și Clitophon, respectiv Dafnis și Hloe: (2) Eram deci pregătit să vizitez orașul și mă uitam cu interes la niște iconițe, atunci cînd zării atîrnat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să asigure izbânda actului politic pus la cale, comuniștii, fie aceștia personaje fictive, ca Ilie Dragomir, prezență centrală în toate episoadele evocând momente istorice, sau personalități reale, unele doar menționate (Lucrețiu Pătrășcanu, Emil Bodnăraș ș.a.), sunt portretizați fără a fi idealizați. Când în case conspirative, când în localuri publice, Ilie Dragomir are întrevederi și cu lideri ai partidelor istorice, cu intelectuali de prestigiu, și cu exemplare de la periferia societății. După cum specifică autorul, intenția sa a fost de a-i prezenta pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
adevărata lui temelie populația țărănească. În noile condiții, urma să se acorde prioritate ridicării satelor, dar nu imitîndu-se orașele, ci numai din inițiativă țărănească. Nu se poate spune că multe critici ale lui Motru la adresa capitalismului nu erau întemeiate; el idealiza însă relațiile de tip feudal și nesocotea direcția obiectivă de dezvoltare a societății. Făcînd constatarea întemeiată că țărănimea era "tratată vitreg", nu se oprea și asupra lumii din mediul urban. Întemeiate erau și unele aspecte ale criticii îndreptate împotriva politicii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
simț al universalului. Pe de altă parte, recenta conștientizare a singularităților civilizației noastre și a neajunsurilor pe care aceasta le-a adus lumii nu trebuie să ne determine să reținem doar trăsăturile respingătoare ale istoriei și cuceririi europene, sau să idealizăm orice cultură și orice religie doar pentru faptul că nu sînt europene. Cînd vine vorba despre Europa, este așadar dificil să nu oscilezi între o prea mare îngăduință și masochism. Cu toate acestea, căutarea unei poziții intermediare care să fie
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
prozei tradiționaliste: - revigorarea temelor identitare, legate de existența rustică, de condiția țăranului: satul, familia, salvarea prin credință, iubirea și datoria, războiul/jertfa în războiul întregirii neamului, urmările nefaste ale dezrădăcinării, orașul ca cetate a pierzaniei etc. - viziune prin care se idealizează modelul existențial arhaic - comunitatea rustică, civilizația pastorală, ocrotitoare a valorilor neamului și a valorilor creștinortodoxe, apărând un cod de valori morale, ființând în comuniune cu natura, în ritmuri cosmice etc. - tiparele narative tradiționale: narațiunea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fază a animismului, în care societatea abia formată este încă grupată în familii izolate, omul primitiv manifestă timid o atitudine care subliniază dorința lui de a se refugia în starea de siguranță instinctivă din care a fost alungat. El nu idealizează și nu divinizează numai animalul, ci se identifică cu animalul divinizat, îl mimează, crezînd că va dobîndi, că va recupera prin simpatie magică forța senină a spiritului instinctiv care animă animalul. Magia mimetică precede magia imploratoare. Dar pe lîngă liniștirea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
experiențe amprentate de teamă. Este inflexibil și evitant (decât să rănească din nou, mai bine pretinde că nu e interesat de acea relație, în care este sigur că va eșua din nou și acest lucru i se pare de netolerat). Idealizează relația cu părinții, este incoerent și inconsistent în relatarea amintirilor despre copilărie, persistă obsesiv în afirmațiile standard pozitive despre rolurile parentale. Tinde să idealizeze copilăria, descriind-o ca sigură, minunată, dar imaginile evocate nu constituie suportul pentru protecție și îngrijire
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
care este sigur că va eșua din nou și acest lucru i se pare de netolerat). Idealizează relația cu părinții, este incoerent și inconsistent în relatarea amintirilor despre copilărie, persistă obsesiv în afirmațiile standard pozitive despre rolurile parentale. Tinde să idealizeze copilăria, descriind-o ca sigură, minunată, dar imaginile evocate nu constituie suportul pentru protecție și îngrijire, care, de fapt, reprezintă portretul actual idealizat al persoanei în cauză. * Adultul cu atașament preocupat În copilărie corespunde unui atașament anxios rezistent, este invadat
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
copil mic, fată mare, flăcău, bătrân, văduv, ba chiar pentru animalele domestice. Transmiterea urării se face indirect, printr-o alegorie în care cel colindat este pus în situații favorabile și i se atribuie calități excepționale. De pildă, c. pentru flăcău idealizează frumusețea, iscusința și vitejia tânărului, pe când c. pentru fată cuprinde portrete delicate ale unor fete harnice, înțelepte și neasemuit de frumoase. În ambele tipuri de c. se urează tinerilor, sub formă aluzivă sau directă, să se căsătorească. Cea mai frecventă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
simbolizează spațiul închis, securizant și cald. Exprimă dorința de protecție sau de reîntoarcere la copilărie. Astfel, în vis, prezența unui leagăn indică fie dorința de a avea un copil, fie nevoia de a se întoarce la rădăcini, la o epocă idealizată din viața sa. Păstor Păstorul simbolizează în mod ideal ghidul. În Biblie are tocmai această funcție de păzitor. El stabilește legătura dintre oameni și Dumnezeu, care veghează și îi însoțește până în împărăția cerurilor. În vis, are aceeași semnificație de ghid spiritual
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
din apropierea coastei de N-V a Mării Moarte și care practica celibatul, și un altul care însă era răspândit în toată țara și permitea căsătoria membrilor săi. Autorii clasici care ne-au furnizat primele informații despre esenieni tind să-i idealizeze printr-o interpretare de tip moralist și edificator, dându-i exemplu de virtute într-o lume coruptă, astfel că imaginea transmisă rezultă cel puțin tendențioasă. Acum însă, grație scrierilor de la Qumran publicate după descoperirea lor (a fost publicat circa 85
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
interior, eroina și victima (a bărbatului, a familiei, a modei sau a propriei senzualități). Identitatea pariziana este schimbătoare, înșelătoare, un "semn flotant". Împovărata de toate neajunsurile, femeia de la sfârșitul secolului al XIX-lea este concepută în contradicție totală cu portretul idealizat de la începutul secolului. În românul realist/naturalist se constată o demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare a eroinei, pe parcursul jumătății a doua a secolului al XIX-lea. Parcursul narativ al acestui personaj în spațiul românului este sinuos, urmând
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de mare circulație ca The New York Times, The Washington Post și The Wall Street Journal. În plus, așa cum vedem chiar din Societatea monocromă, Etzioni este unul dintre savanții din generația vârstnică fascinați de ubicuitatea și impactul Internetului, pe care tinde să-l idealizeze. Situl său, găzduit de The George Washington University și animat în colaborare cu unul dintre fiii săi, Oren, profesor de informatică la aceeași instituție, este numit Communitarian Network și colportează esențialul informației necesare studierii și, eventual, adoptării comunitarismului. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ridica în Stilul Carol II, cum se grăbiseră să numească lăudătorii vremii maniera locală a clasicismului epurat. Pandantul său "civil" era însă Bucureștiul modern; unii cercetători, legănați de visări dulci și senine, încercând să îndrepte trecutul spre a-1 putea idealiza, îl numesc de-a dreptul modernist 25. Bulevarde, de felul celui numit Magheru/ Bălcescu astăzi, bordate de îndelungi block-haus-uri, apar în anii treizeci ca din pământ și dau seama mai degrabă despre un mod de viață al boemei aristocrației tinere
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
dorescă reinstaurarea comunismului ca sistem de guvernământ în societatea actuală. Nucleul dur al nostalgicilor fundamentaliști (restauratorii, cei care doresc statu quo ante) pot fi considerați falanga activă a rezistenței nostalgice, întrucât preferă o reîntoarcere efectivă în trecutul pe care îl idealizează. Pe de altă parte, există o categorie populațională mai cuprinzătoare în termeni demografici dar și mai pasivă în termeni de intensitatea convingerilor, care deși valorizează pozitiv fostul regim, nu dorește reinstaurarea comunismului ca sistem de guvernământ. Așadar, rezistența nostalgică este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
p=.000]. Cu cât elevul are o medie școlară mai mare, cu atât acesta va tinde să evalueze pozitiv perioada actuală și să devalueze trecutul comunist. În schimb, elevii cu note mici prezintă cea mai mare probabilitate statistică pentru a idealiza perioada comunistă. Totuși, deși în mod vizibil aprecierea comunismului variază în funcție de performanța școlară, trebuie de asemenea observat că majoritatea elevilor (chiar cei a căror medii școlare intră în prima quartilă) consideră că perioada actuală este preferabilă celei comuniste. Adițional capitalului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a simbolismului, Bruges la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
reguli, mai precis le ignoră voit. Violenței personajului îi lipsește orice urmă de echilibru. Prologul și povestirea ei oferă cititorilor două posibile versiuni ale atitudinii femeilor față de violența domestică. Atmosfera aristocrată din povestirea pe care o narează pentru ascultătorii săi idealizează rolul femeilor ca forță civilizatoare în societate, încercând să înfrâneze violența masculină. Această imagine a femeii a fost dictată de clasa nobiliară, plină de curtoazie și deținând puterea politică. Prologul însă, sugerează o perspectivă mult mai subversivă, dar mai realistă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
planul acțiunii și al operei în general.913 Alison personifică rebeliunea și independența, asemenea târgoveței din Bath, ambele personaje împart nu doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând de acasă câteva zile, nu este supărat din cauza
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cei ce clevetesc/ și să-i împac spre-a nu mă mai bârfi!/ Căci ei și fără de temei găsesc/ Tot rău în orice semn prietenesc;/ Dar cum să pui guri rele sub lăcat,/ Sau dangătul când clopotele bat?” 972 ). Troil idealizează iubirea, nu este conștient întru-totul de riscurile la care o expune pe femeia îndrăgită, nu realizează pericolul iminent ce se abătea asupra cetății. În cele din urmă, „Troil, pentru a realiza o reconciliere între marea sa dragoste, pierderea suferită, arbitrariul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]