524 matches
-
Aceeași dualitate mai este de asemenea simbolizată de piedestalul aflat pe o podea cadrilată, plasat astfel încât jumătate din el se înalță pe un pătrat negru și jumătate pe unul alb, unind principiul feminin cu cel masculin într-o perfectă contopire idealizată prin "complexul Oedip", unde dorința de a fi reunificat cu mama, de a fi complet și de a se reîntoarce la acea perfectă relație, nu-i niciodată împlinită. Narcisismul reprezintă a doua fază în teoria dezvoltării psihico-sexuale a lui Freud
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nu puteți ieși..." * În sănătatea coanii Joițichii! că e... damă bună!" IOAN SLAVICI Ioan Slavici (1848-1925) omul era un sucit, ca să nu zicem altfel, dar opera este remarcabilă. Cu percepția justă numai când se aplică la viața țărănească, el nu idealizează și nu tratează cazuri de izolare. Oamenii săi sunt dârzi, lacomi, întreprinzători, intriganți, cu părți bune și părți rele, ca orice lume comună. Limba, de obicei împiedicată în pagina de idei, e un instrument de observație excelent în mediul țărănesc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
naționalist. Preocuparea socială constituind "poporanismul" pornea ca și la Vatra din constatarea depărtării între clasele sociale, între literatură și națiune. Spre deosebire de Semănătorul, noua revistă refuză să "semene", adică să propage idei și forme pe înțelesul tuturor, precum își interzicea să idealizeze pe țăran. Ea își propunea să cultive știința și valorile artistice pure, cu condiția ca acestea să pornească de la observarea obiectivă a "vieții", oricum ar fi fost ea. Evident, dată fiind structura țării noastre, viața era mai ales rurală. Ca să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Alecsandri. Așa, după ce Iorgu se pocăiește, zice, cu asentimentul lui Alecsandri, că trăiește într-o "epocă... unde oamenii civilizați sunt socotiți de nebuni". Dar între cei care-i socotesc așa e și Enache Damian, omul pe care, totuși, Alecsandri îl idealizează. Și ce e mai curios e că această frază citată mai sus Alecsandri o pune și în gura lui Iorgu cel de la-nceput, stricat, ridicol, și în gura Gahiței, și o pune acum și în gura lui Iorgu cel cumințit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
împotriva participării ei la trebile statului. Și de aceea Alecsandri reușește atât de bine să ridiculizeze, când scrie pe Clevetici, Ultrademagogul 1 (compus în aceeași vreme cu Sandu Napoilă, Ultra-retrogradul). Dacă voind să ridiculizeze pe Sandu, a reușit să-l idealizeze, caricaturizând tot liberalismul, apoi, aci în Clevetici, scopul și rezultatul sunt identice. Clevetici este un "liberal ultra, jurnalist constituționalist", un "mare patriot", el vrea "consacrarea aptului de la 5 la 24 ghenar", "respectul convențiunii cu condițiune de a fi schimbată în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
A. Russo îl deosebește "junimismul", de C. Negruzzi îl deosebește "patruzecioptismul". Patruzecioptismul lui Alecsandri are, cum am văzut, mai mulți factori, dar factorul principal al patruzecioptismului său e naționalismul. În Românii și poezia lor Alecsandri laudă pe țăran și-l idealizează tocmai din acest punct de vedere. El nu vorbește ca democrat, ci ca naționalist. Și când s-a dus în popor "să-i culeagă" poeziile, el n-a făcut-o decât foarte puțin ca democrat (ori ca romantic), el a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
biruit-o plânsul. De multe ori a dat el să plece, și ea l-a ținut să-l mai mângâie încă..." etc.1 Ce departe suntem de toate personajele și întîmplările din Momente! Ce lume deosebită aici! Desigur, Caragiale nu idealizează pe țărani. Nu toți sunt buni, dar chiar când sunt răi sunt oameni adevărați. Dragomir din Năpasta e un asasin - nu-i vorbă, un criminal pasional! Ileana din Păcat e o ființă crudă. Dar nimene nu e ridicol! Caragiale n-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
organismului său sufletesc e altă vorbă. Așa a făcut și Eminescu, și Luceafărul nu e o poezie țărănistă. Și nici idealizarea țăranului în opera de artă nu este țărănism literar. Opera mai sus amintită a lui Turgheniev, în care el idealizează pe țăranul rus, nu e literatură țărănistă. Idealizarea poate fi cel mult țărănism politic, când nu-i romantism, ori ca la Alecsandri bergerism pseu-do-clasic. Țărănismul literar - autorul acestor rânduri l-a combătut de la început, acum douăzeci de ani. Dl Sanielevici
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
tot spațiul european originea crizelor sociale în viața privată, deși în unele cazuri această legătură se confirmă. Sunt necesare studii sociologice detaliate. Apoi, Europa de astăzi nu mai este Europa vremii lui Alexis de Tocqueville. Evident că nici nu putem idealiza paradisul conjugal American. Până la urmă, gândirea dihotomică (Europa versus America) pe care o practica cunoscutul sociolog francez este neconvingătoare, dar ideea condiționării vieții sociale de bucuriile sau dramele domestice ale vieții de familie este subtilă și merită verificată prin studii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ultima (sau cea mai bună) formă se ard ori se sparg toate celelalte „pân la al lumei fund”. În acest sens, da: ultima biografie a lui Eminescu, cea construită de G.Călinescu, ar deveni și singura... Este, însă, cazul să idealizăm? Imaginile lui Eminescu ies și reintră în istorie de peste tot, fiecare critic sau memorialist al său are una și o exhibă când îl deranjezi din somnul de veci; cum ar putea rămâne G.Călinescu singura voce în ceea ce s-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mea operă”. 5. Îndrăznește! nu te speria de noutate, nici de necunoscut, nici de risc, încearcă să înfrunți, să te lansezi, să experimentezi ceea ce nu ai îndrăznit niciodată să faci. 6. Fii realist! privește lucrurile și oamenii așa cum sunt, nu idealiza ceea ce este sordid, nici nu considera sordid ceea ce este normal, să nu crezi în mijloace magice și să știi că totul este relativ. 7. Depășește dificultățile! - nu fugi de ele, nu le nega într-un mod defensiv automat și orb
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
marelui reformator și avatarurile vieții sale rămân estompate, lăsate în umbră, de doctrina cu care - așa cum singur a dorit - s-a identificat. Biografia lui Buddha e rodul unei tradiții complexe, deoarece fantezia credinței și exigențele transmiterii fidele a mesajului au idealizat tot mai mult viața Maestrului, făcând-o în cele din urmă să reproducă o schemă abstractă de desăvârșire sacră. În ciuda lucrărilor scrise de numeroși savanți, atât orientali cât și occidentali, este încă dificil să se ajungă la o unanimitate a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
situației politice postbelice. Tac și ascult. „De la un anumit nivel uman, indivizii se Înțeleg instantaneu, să știți. Indiferent de limba, culoarea sau experiența lor”, spune profesoara de germană care lucrează cu oaspeții la DAAD. Prietena mea bibliografă intervine: „Să nu idealizezi. Dacă ar trebui să lucrezi, să trăiești viața zilnică, ai Întâlni repede și viclenia, și răutatea, și invidia”. Berlinul mă avantajează, probabil: nu sunt silit să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că v-ați mai Înseninat după zbuciumul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe Ravelstein), ideologul elitist și criticul sarcastic al decăderii democrației americane Într-un carnaval vulgar de „pop-culture”, n-ar fi nici ea străină, au susținut unii, de această situare la „dreapta” spectrului politic. Ca un veritabil romancier, Bellow nu-și idealizează eroul. Scrutarea (sau inventarea) frivolităților, ambiguităților și secretelor personajului nu este decât fireasca meserie literară, nicidecum un prilej de detașare critică „dinspre stânga”, cum sugera lectorul român. Chiar și cei obsedați de conecția dintre biografie și roman n-ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Paul Cornea „romanul” lui Dinu Păturică și „romanțul” lui Gheorghe. Pornirea justițiară a lui F., sesizabilă în orice rând al scrierii, ajunge ostentativă în acest maniheism rigid: eroi satanici și eroi serafici, primii incriminați violent, nestăpânit, cu inclemență, ceilalți idealizați până la apoteoză. Epicul suportă, de asemenea, o schematizare maximă, până când ultima scenă o întâlnește, demonstrativ, pe prima. Subsumate tendinței apăsat pedagogice, mereu în consonanță cu sentimentele nutrite de bunul cititor al vremii, clișeele, efectele melodramatice se înseriază firesc. Sunt, acestea
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
muzică? (Iar muzica se studiază foarte puțin În școli, filmul deloc). CÎt despre ideea literaturii taumaturgice, să fim serioși. Nici o boală nu se vindecă prin lectură, aceste afirmații sînt fără excepție metaforice. Printre altele, e bine să Învățăm să nu idealizăm prea mult. Or, cred că acesta este defectul esențial al culturii franceze „culte”: idealizînd, În momentul confruntării dintre realitate și ideal este cuprinsă de disperare. CÎnd vorbesc despre disperare, nu mă gîndesc numai la istorici literari sau, mai corect spus
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii taumaturgice, să fim serioși. Nici o boală nu se vindecă prin lectură, aceste afirmații sînt fără excepție metaforice. Printre altele, e bine să Învățăm să nu idealizăm prea mult. Or, cred că acesta este defectul esențial al culturii franceze „culte”: idealizînd, În momentul confruntării dintre realitate și ideal este cuprinsă de disperare. CÎnd vorbesc despre disperare, nu mă gîndesc numai la istorici literari sau, mai corect spus, astăzi, oameni de litere, ci și la scriitori Înșiși. Minimaliștii au o concepție „modestă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fotbaliștii. și, În materie de imagine, asta nu-i rău deloc. V. 3. Minimalismul Biedermeier și literatura Amélie Poulain Minimalismul soft nu are origini nobile. Ceea ce putem spune despre el este doar că ilustrează literatura provinciei, pe care o și idealizează. Minimalismul soft este sentimental, poetic, modest, aderă la suferințele celor oprimați; preia decorul din filmele lui Jacques Tati fără să poată construi un Monsieur Hulot. Pe de altă parte, „literatura Amélie Poulain” (Jean-Pierre Salgas) aduce În pagină o magie a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care par mai la îndemână decât un viitor nesigur. La 18 ani, un tânăr a petrecut mai mult timp la TV decât cu prietenii sau cu părinții. Deficiențele în cunoașterea adevăratelor valori și norme comunitare accentuează receptivitatea față de modele intens idealizate de la TV, iar oferta de alcool și droguri cultivă un fals hedonism. Nu mai există nici substituenții părinților atât de ocupați (bunici, mătuși, frați mai mariă, iar dragostea a pierdut mult teren, pentru că familiile se modernizează și se izolează în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cazuri regăsim o soluționare speculativă a problemelor reale cu mijloace existente sau probabile și câteva extrapolări la limita veridicității. Luna într-un caz, planeta Marte în celălalt sunt locul proiectării fantasmelor și ideologiilor imperialiste cărora li se adaugă, pentru a idealiza realitatea, peisajele exotice. Pentru unii dintre colonizatorii marțieni, mijloacele tehnologice oferite de Terra trebuie să servească la crearea de altceva, căci planeta Marte nu are vocația de a se transforma într-o clonă a Terrei. Asta în primul rând pentru că
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
un vast program de "poetizare" a istoriei și a realității românești, de fapt o operațiune de dramatizare a tuturor narațiunilor de viață pe care le furnizează documentele și actualitatea patriei. Orice personaj al istoriei recente sau mai vechi poate fi "idealizat" și astfel transformat în model "profetic", care să fie urmat și dublat de realitate. Poeți contemporani, poeți ai venitorelui, câți veniți în lume cu misiune de a crea omul ideal, măriți pe Mirci și pe Vlazi, măriți eroii României înălțați
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ca mijloc de realizare personală - această interpretare în context naționalist are o particularitate: nu se sprijină pe specificitatea muncii. Nu e o viziune economică a profesiilor diferențiate create printr-un sistem de schimb pe o piață capitalistă liberă, care să idealizeze diviziunea muncii și specializarea. Indiferent dacă predau, dacă funcționează într-un minister, dacă reprezintă țara ca deputați, dacă redactează un ziar acești autori își desfășoară acțiunile într-un unic spațiu comun, guvernat mistic de apelul național. Angajamentul lor public nu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
încercat din ce în ce mai activ să-și deschidă căi către clasa muncitoare ungară. Vizitând întreprinderile din Budapesta, ei făceau o propagandă puternică în favoarea căii iugoslave. Și comuniștii-reformatori unguri activau în aceeași direcție. Ei se interesau de modelul economic iugoslav cu toată seriozitatea (idealizându-l, chiar, într-o anumită măsură) și vedeau în Iugoslavia modelul statului socialist care a reușit în condiții deosebit de grele să-și mențină suveranitatea. în pofida influenței crescânde a factorului iugoslav asupra vieții politice interne din Ungaria, atrage atenția consecvența cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1956, a dus la o nouă răcire evidentă a relațiilor sovieto-iugoslave. Nu doar în Ungaria, dar peste tot comuniștii reformatori, criticând practica epocii staliniste, adeseori opuneau modelului sovietic (în aceeași măsură și modelului țărilor de democrație populară) modelul socialismului iugoslav idealizat de ei. Lucru menționat deseori în rapoartele ambasadorilor sovietici din majoritatea capitalelor țărilor din Europa de Răsărit. Și în URSS forțele reformatoare au manifestat interes pentru experiența iugoslavă. Din multe documente reiese că încă din vara anului 1956 conducerea PCUS
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mă va decupa atent și mă va transforma într-un fel de Alice din Țara Minunilor, poftind la un borcan cu dulceață de portocale. Lucrările Lorettei Lux sunt, de fapt, „portrete imaginare care ilustrează ideea Copilărie. Copilăria a fost deseori idealizată drept Grădina pierdută a Raiului în care nu ne mai putem nicicând întoarce. Suntem veșnic excluși din această lumea a nepăsării, a inocenței. Dar tărâmul imaginar nu este altceva decât o proiecție a ideilor și preocupărilor adulte în imagine, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]