492 matches
-
-se biruința noului în luptă cu vechiul și rolul determinant al factorului uman pozitiv. În centrul operelor literare și artistice se preconizează a sta eroul ce incarnează virtuțile „omului nou”, etica și mentalitatea comunismului. Se precizează că acesta nu trebuie idealizat, zugrăvit fără defecte, ci înfățișat în complexitatea lui, în mediul căruia îi aparține, sub a cărui influență benefică se autodepășește. O asemenea situare a creației exclude obiectivismul, apolitismul; arta socialistă e incompatibilă cu neutralitatea ideologică, ea implică ideologicul prin propria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
municipalitatea se îngrijește și de comunicarea instituțională, care promovează imaginea colectivității. Efectuarea acestei munci ar consta în organizarea informației, în consultarea populației, în stabilirea unor dialoguri cu asociațiile și în transformarea primăriei într-o instituție mai transparentă 73. Acest tablou, idealizat puțin, pare a corespunde mai degrabă unui orizont decît unei realități concrete. În schimb, difuzarea tehnicilor, credința în viitorul societății informaționale și redistribuirea competențelor și mijloacelor prin aplicarea descentralizării au contribuit la dezvoltarea explozivă a unei piețe a comunicării locale
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
al societății. Acest discurs a suscitat în rândul membrilor și simpatizanților AC o atitudine destul de ambiguă față de partidele politice de opoziție, pe care simțeau nevoia să le tuteleze și să le îndrume la limită chiar să le controleze din exterior. Idealizate ca paradigme ale luptei contra dictaturii, dar mustrate cu o exasperare afectuoasă în măsura în care propria lor voință de putere era considerată blamabilă în realitatea ei cotidiană, partidele nu sunt, în viziunea Alianței Civice, parteneri egali. Liderii Alianței Civice erau în genere
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fiind de la sine înțelese și neproblematice. În schimb, fundamentalismul, ca fenomen reactiv împotriva schimbării, implică dorința de întoarcere în lumea pierdută a tradițiilor din trecut; c) este o tentativă de restaurare sau recuperare a tradiției periclitate, prin reîntoarcerea la trecutul idealizat (Berger și Zijderveld, 2009, pp. 71-73). Indivizii care preferă restaurarea comunismului în România printr-o cădere în trecutul la modul ceaușist întrunesc toate cele trei atribute pentru a putea fi calificați drept fundamentaliști nostalgici. Cu toate că reprezintă un procent minoritar, indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un loc elevat, pe un piedestal, însă, percepându le mereu într-o atitudine pasivă, le-a limitat la simplul rol de obiecte frumoase a căror unică funcție era să inspire forța activă în bărbați.”21 În romanele cavalerești, personajul feminin, idealizat și venerat, ocupa un rol marginal în acțiune, pierzându-și autonomia și puterea, bărbatul se comporta ca un vasal pentru a-i câștiga atenția, grațiile, dragostea.22 Atitudinea misogină nu era generală în Evul Mediu, au fost și scriitori medievali
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o lume care biruie orice, vrea cu orice preț să glorifice omul, și nu acceptă să trăiască decât frumos, în armonie și destindere. „Construirea unei noi societăți este prima sarcină pe care și-o asumă brigata în momentul sosirii în idealizatul decor toscan. Nu este nicio îndoială că părăsind Florența, grupul celor zece de fapt părăsește realitatea. Călătoresc doar două mile în afara orașului, și, deși în paragrafele anterioare ale cărții efectele ciumei erau prezentate ca fiind devastatoare mai ales în împrejurimile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înțelegere față de păsările din poziții inferioare. 672 și chiar dacă finalitatea poemului nu este foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și posibilitatea de exprimare a emoțiilor (Yalom, 1983; Whitaker, Lieberman, 1964; Pinney, 1970). Terapia de susținere își are originea în scrierile analitice ale anilor ’30, în cadrul cărora accentul era pus pe transferul trăsăturilor infantile, masochiste și feminine asupra imaginii paterne idealizate și carismatice ale terapeutului. Acest transfer, spune L.H. Rockland, era necesar pentru ca hipnoza sau sugestibilitatea să poată fi făcute cu succes (Rockland, 1989, pp. 23-39). Edward Glover consideră că cel mai eficient terapeut al metodei de susținere este doctorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de castă, un spirit marcat de instinctul puternic al posesiei pământului, atitudinea de frondă, de reexaminare a preceptelor și valorilor, adesea în opoziție deschisă față de legi ș.a.m.d., toate alcătuind mentalitatea sudică, unde se raportează mereu prezentul la trecutul idealizat, unde individul se simte frustrat - ceea ce constituie una din principalele teme ale literaturii Sudului. Ampla analiză, întreprinsă descriptiv, dar nuanțat, este completată cu câteva profiluri de scriitori - Ellen Glasgow, Thomas Wolfe, William Styron, Mary Flannery O’Connor, Tennessee Williams și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
de prezența unui eu. Un eu care ordonează elementele lumii și, prin simpla sa prezență, scrie un text, certifică o prezență. O realitate, un nume, un subconștient, dincolo de care se profilează o ființă. Autorul - negând realul, negând evidența, de dragul eului idealizat. Trei bariere Cunoașterea de sine se vede pusă În dificultate de câteva piedici clar determinate. Cea dintâi, confuzia dintre subiect și obiect. Ea suprimă distanța minimă necesară 25, fără de care nu e posibilă privirea. Adică analiza, autoscrutarea. Voința de autocunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lucrul prețios au, pentru el, aceeași valoare. Aceeași democratică semnificație. O posibilă explicație a mecanismelor care declanșează nevoia confesiunii se află În dorința de confruntare a scriitorului. O confruntare cu lumea, cu exteriorul, dar și cu ceea ce psihanaliza numește eul idealizat. Nu arareori, individul ajunge să se identifice cu propria-i imagine visată În secret. Nu e vorba de o simplă figură de stil, ci de o imagine reală, construită pas cu pas, de dorință, de acțiune, de experiența sinelui. Treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
eul se poate privi pe sine. Copleșit de amorful zilei fără semnificație, scriitorul se opune uniformizării, refugiindu-se În ceea ce va deveni eul său adevărat. Raportările nu se mai fac la ceea ce se află În imediata apropiere, ci la proiecția idealizată a existenței. Din perspectivă a existentului, el devine perspectivă a potențialității. Nu mai vorbește cel care este, ci disponibilitatea, posibilitatea, dezirabilitatea din el34. Asumându-și noua imagine, el pătrunde, metaforic vorbind, În stadiul oglinzii 35, identificându-se cu un ideal
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
intim face parte, ca orice proces de exacerbare a eului, dintr-o soluție nevrotică lărgită 45 din panaceul pe care și-l oferă sinele confruntat cu diversele conflicte, de la cele de apărare, la cele iscate de dorință. Confruntarea cu eul idealizat 46 plasează subiectul Într-o linie a ficțiunii 47 ireductibilă la un singur individ. Aspirând la Înălțarea pe un piedestal abstract, autorul de jurnale Își pierde identitatea prin banalul aspirației. Nu Înălțimea pe care-și propune s-o escaladeze Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Municipal din Curtea de Argeș. Descoperindu-și de cîțiva ani Înclinația către artă naivă, lucrînd cu real talent atît În ulei cît și În tempera, pe diferite suporturi (lemn, carton, pînză, coji de ouă sau sticlă), Valentina Acasandrei emerge dintr-un spațiu idealizat, dar fără a zugrăvi o strălucitoare lume iluzorie, așa cum fac mulți artiști naivi. Lucrările ei degajă o sobrietate generatoare de liniște interioară, ea nefiind În căutarea paradisului pierdut, ci a virtuții de reechilibrare a visului cu culori, atît de promițător
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
că-i venea să plângă." (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț) (f) "...și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii." (Ion Creangă, Povestea porcului) (g) "Soarele însuflețea, cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad; ierburile subțiri și mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, își plecau molatic fruntea lor înspre pământ
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
obiceiuri, tradiții), prin care membrii grupului etnic se distanțează de alte grupuri; * Un set comun de valori culturale subiective (credințe, mituri, stereotipuri despre propriul grup), prin care membrii grupului etnic se distanțează de alte grupuri; * Un set de interacțiuni sociale idealizate și care formează un cod ce ghidează relațiile intrași interetnice între indivizi. Și în definirea identității etnice intervin aceleași două puncte de vedere: pe de o parte primordialismul ce susține că identitatea etnică este înnăscută, stabilă de-a lungul timpului
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
După 1989, ceaușizarea din ultimele decenii a devenit și mai evidentă. Libera exprimare a ideilor și a regrupărilor sociale scotea tot mai mult în evidență realitatea brutală, uneori atroce, a celor două Românii: cea reală, profundă, ceaușizată și cea mitică, idealizată, naivă și sentimentală, rămasă la stadiul iluziilor și nostalgiilor, de o imensă bună credință. Dar și a enormelor frustrări acumulate într-o lungă perioadă de sălbatică represiune. Acest tip de traumatizare, pentru vechea generație, este linia de foc a celor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adevărații cărturari, detașați de materialismul vieții și preocupați de aflarea adevărului sunt specii rare, eventual lipsite de curajul de a se manifesta 33. Cu toate acestea, generația antebelică de intelectuali - care corespunde mai mult sau mai puțin modelelor ideale sau idealizate - nu poate fi contestată. Pentru intelectualii din vechea gardă, dezideratul suprem a constat în unirea provinciilor într-un stat național unitar, toate acțiunile în câmp politic și cultural fiind dedicate acestui scop. Prin raportare la această generație, intelectualitatea interbelică se
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
avut succes la apariție, în 1943, a trezit totuși entuziasmul ciberneticienilor. Autorii acestui articol considerau logica drept disciplina potrivită pentru înțelegerea creierului și a activității mentale. Caracteristicile fiziologice și chimice ale neuronilor erau lăsate deoparte pentru a face loc neuronilor idealizați, considerați aparate cu anumite praguri, ce puteau fi activi sau inactivi în funcție de impulsurile excitante și inhibante pe care le primeau. McCulloch și Pitts au creat un calcul boolean al impulsurilor rețelelor neuronale ale căror elemente, neuronii formali, se declanșau la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a disciplinei relațiilor internaționale, așa cum o cunoaștem de astăzi. Dezbaterea între idealism și realism este considerată prima dezbatere din relațiile internaționale. Dar ea înseamnă mai mult decît atît: realismul își derivă logica internă din opoziția constantă față de un idealism adesea idealizat. R.N. Berki (1981) și Martin Griffiths (1992: 159) merg chiar pînă la a susține că realismul constă pur și simplu în susțineri negative. Într-adevăr, filosofic vorbind, realismul nu poate fi conceput în afara raportului său cu o poziție idealistă anterioară
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
scopul de a ne oferi un mare tablou de umanitate, scriitorul ne înfățișează câteva nuclee adunate într-o curte și încadrate în mahala, insistând asupra aspectului scabros al existenței, pe dimensiuni nesfârșite, și dîndu-ne, sub înrîurirea lui Dostoievski, o mahala idealizată, prea cultivatoare în prostituție de idei morale. Scriitorul aplică o metodă poetică, intolerabilă în roman, analizând prin divagații metaforice. El numește asta "a muzicaliza". N. M. Condiescu a lăsat un pasabil jurnal de călătorie în Orient, onuvelă satirică, Enache, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mulți interpreți i-au conferit postura de fază târzie a gândirii moderne. Paradigma nostalgică concepe postmodernismul ca pe o încercare de reconciliere cu trecutul, nu doar cu cel modern, ci și cu cel premodern; nostalgia este aceea după un trecut idealizat, probabil situat înaintea oricăror fisuri majore în societate și cultură. În acest sens, se caută în special ceea ce modernismul a pierdut în momentul în care a început să reprezinte o goană după nou, postmodernismul fiind ocazia de a reflecta asupra
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dat. Dacă ne raportăm la etimologia vocabulei "carnaval", există un înțeles (carrus navalis, car naval, alegoric) care ne poate duce cu gândul la ideea că postmodernismul concepe modernismul sub forma unui car alegoric care se autodenunță prin reliefarea structurilor sale idealizate și presupune ideea de purificare și renaștere. Carnavalescul culturii postmoderne îmbrățișează deci fragmentarea, indeterminarea, polifonia, jocurile de limbaj și de interpretare, care par să subîntindă ideea reevaluării trecutului și a "primenirii" sale de toate exagerările sau falsele poziționări și idealuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termenii asemănării cu discursul poetic, și deși se situează pe cu totul alte aliniamente teoretice decât Jean Baudrillard, concluziile studiilor lor despre publicitate au fost receptate sub semnul congruenței, ambii gânditori subliniind rolul discursului publicitar în ceea ce privește adeziunea la "valorile subiacente, idealizate. Chiar dacă nu determină cumpărarea pe loc a produsului, strategia influenței publicitare creează și întărește cel puțin o dispoziție permanentă spre participarea la visul unei lumi mai bune"365. Această participare neîngrădită, "democratică" la acest tip de discurs induce ideea unui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nici întruchiparea figurii manipulatorului și nici măcar un nesincer. În concluzie, problematica seducției la Jean Baudrillard trebuie înțeleasă ținând cont de cele patru etape pe care acesta le teoretizează. Astfel, etapele rituală și estetică ale seducției îi oferă acesteia o imagine idealizată, ce poate fi corect abordată din perspectiva interpretării realizate de Herman Parret, în care este susținută ideea conform căreia seducția nu este sinonimă manipulării, nesincerității sau minciunii, precum și ineficiența teoriei actelor de limbaj în a o explica adecvat (seducția fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]