131,805 matches
-
care să justifice menționarea acestui scriitor/ critic? Oare autorul tălmăcește cu acuratețe, în cele câteva cazuri, răspunsul la aceste întrebări e negativ. Unul din exemple ar fi citarea și interpretarea lui Karl Mannheim (pag. 43): Insistența lui Mannheim asupra aplicabilității ideilor utopice exclude orice accepție negativă a utopiei. Pentru a demonstra eroarea de care autorul se face vinovat afirmând acestea, cititorul conștiincios se poate raporta la Ideologie, volumul lui Terry Eagleton (o autoritate în materie). Acesta îi dedica ceva mai mult
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
cu ideologia; concluzia lui e că teoreticianul mai-sus-menționat consideră utopia prematură și nereală și ca denigrând utopia, care e în mod similar " distorsiune a realității", el este pur și simplu orb la felul în care "cerințele epocii" pot fi tocmai idei ce trec dincolo de ea (adică dincolo de epoca în discuție). Carevasăzică, Mannheim denigrează utopia dar îi și exclude accepțiile negative (?!). Binefacerile galopului bibliografic include și irelevanța citatelor: o pildă în acest sens ar fi Donna Haraway, amestecată pe nedrept în discuția
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
al proiectului e frumoasă. De la Nostradamus încoace, eclipsa din 1999, ai cărei martori am fost, i-a tot sperit pe astrologi. Panica s-a întins în preajma evenimentului și, se pare, ne-a cuprins pe toți. Să vină sfîrșitul lumii? În ideea că așa ceva nu e de ignorat, cei care au lucrat la cartea aceasta s-au hotărît să salveze ce se poate și au adoptat o soluție veche, dar sigură: au construit o arcă. Aici apare însă o întrebare de o
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
viață, în 1924, ziarului "Cuvântul", păstrându-i-se director până la plecarea din țară și rămânerea în exil, înainte de 23 august 1944. Scriind despre el, unul din apropiații săi din epoca exilului, René A. de Flers, oferă foarte multe date, în ideea că "generațiile de astăzi trebuie să cunoască acest fapt". În realitate, multe fapte prin care Pamfil Șeicaru se înfățișează posterității interesate de adevăr, în complexitatea personalității sale. A ținut piept trupelor germane, ca sublocotenent comandant al unei companii de mitraliori
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
două eseuri despre avangardă, însă într-un moment și un loc nu foarte propice libertății în felul în care o înțelegea Ionescu. Note și contranote e o carte extrem de interesantă nu doar pentru exegeții dramaturgului, dar și pentru dezbaterea de idei din Europa occidentală a perioadei imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Eugen Ionescu e un înotător împotriva curentului, care curent e stîngist, populist, sociologizant, ideologizat. Autorul lui Macbett nu numai că refuză să scrie așa cum i se recomandă
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
avis. Disciplinele facultative merg în altă direcție, considerată mai modernă, decît acelea de aplicație propriu-zis filologică. Poți încheia Literele actuale fără să fi auzit de paleografie chirilică, fără să fi urmat un curs de tehnica cercetării sau fără să ai idee de istoriografia literară. Cu o brumă de limbi clasice și de cultură umanistă. A doua cauză ține de ofertele de după absolvire. Deloc tentante sînt tocmai acelea care ar presupune, de exemplu, stabilirea textului în vederea unei ediții critice ori descifrarea unor
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
fani ai computerului să citească și cărți. E nevoie de o acuratețe a textului, specifică dintotdeauna cărții, dar de care computerul se dispensează destul de ușor, care să-i determine să observe măsura în care cartea se sprijină pe o anumită idee de corectitudine și de severitate profesională. Există o deontologie a reproducerii și lecturii textelor literare fără de care întreaga noastră civilizație n-ar fi fost posibilă.
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
e presiunea traducerilor, chiar dacă indirectă, pentru că este vorba mai ales de transpunerea structurii englezești easy to... (în Internet, la o căutare cu motorul Google, aceasta apare cu peste 6 milioane de atestări!). în textele publicitare care recomandă diverse mijloace tehnice, ideea ușurinței de mînuire - easy to use, easy to learn etc. - revine cu o frecvență extremă. în acest caz, substituția sinonimică ușor / facil nu are însă nici o funcție de dezambiguizare: construcția sintactică privește doar sensul abstract al lui ușor, folosirea lui facil
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
chinezului din curtea interioară a muzeului Luvru ar putea să ți se pară un melc stilizat conceput more geometrico. E clar că din acest punct începe să lucreze magia formei piramidale ascuțind orice așezi la temelia ei, chiar și o idee... Un melc, în primul rând, - ca idee - exemplarul din natură silit să umble cu casa în cârcă: între el și ce-i afar'/ Strejuia un zid de var... Interioritate absolută. Confort faraonic exemplar. Cunoscând pe din afară multe din versurile
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
ar putea să ți se pară un melc stilizat conceput more geometrico. E clar că din acest punct începe să lucreze magia formei piramidale ascuțind orice așezi la temelia ei, chiar și o idee... Un melc, în primul rând, - ca idee - exemplarul din natură silit să umble cu casa în cârcă: între el și ce-i afar'/ Strejuia un zid de var... Interioritate absolută. Confort faraonic exemplar. Cunoscând pe din afară multe din versurile matematicianului vizionar, mai pot să spun, că
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
-i afar'/ Strejuia un zid de var... Interioritate absolută. Confort faraonic exemplar. Cunoscând pe din afară multe din versurile matematicianului vizionar, mai pot să spun, că dacă, în loc de poet, ar fi fost un arhitect de renume, comandându-i-se o idee, așa cum i s-a comandat chinezului, Ion Barbu ar fi fost în stare să edifice la Luvru un OU DOGMATIC... Pe care poetul bucureștean, atât de apropiat lumii lui Brâncuși, îl definește de la bun început ca pe un Palat de
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
introducea în planul edificării și legenda, avertismentul, punerea în gardă: Și mai ales te înfioară/ De acel galben icusar,/ Ceasornic fără minutar./ Ce singur scrie când să moară/ Și ou și lume. Te-nfioară/ De ceasul galben, necesar... E drept că ideea Oului-monument ar fi putut să-i aparțină și lui Salvador Dali cu efectul suprarealist știut. Plagiatul nu e însă în firea lui Ion Barbu, - cred că ar fi și cronologic exclus. în orice caz, inspirația poetului român, cert originală, este
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
mă potriveam cel mai bine cu Dan. În vreme ce prietenele noastre dormeau, mai mult sau mai puțin satisfăcute, noi doi ne adunam în întuneric la fereastră, deslușindu-ne fețele când trăgeam din țigară, și povesteam în șoaptă. Eu aveam schelete de idei, lucioase și reci! Dan găsea întotdeauna continuarea, le îmbrăca în carne, le coafa, le punea să vorbească. Pe urmă, ne apucam amândoi să le tundem, le vivisecționam, făceam transplanturi. Culmea relației între două ființe omenești este să facă împreună o
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
un concept depășit de viață. Pentru mine, literatura e și în ziar, și în ce spun sau tac la televizor, și într-o întâlnire cu studenții. O sclipire în ochii unui tânăr, când reușesc să-l fac să simtă o idee, este literatură. Cu privire la literatură există un subînțeles de un crunt simplism, pe care mulți nu pot sau nu vor să-l vadă: literatura trebuie să vorbească despre trecut, mai mult sau mai puțin apropiat. Dacă scrii despre ceva ce se
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
scria Nicolae Manolescu... Pentru mine nu a existat niciodată o obligativitate a scrisului. Nu am luat niciodată pixul în mână cu gândul că trebuie să scriu ceva pentru că sunt scriitor sau gazetar. De aceea, mi-e greu și să concep ideea editorialului zilnic, mi se pare ceva esențialmente aberant. Eu am scris numai când ceva din afara mea m-a făcut să tresar. Nu am cum să sufăr de bovarism. Nu m-a preocupat niciodată faptul că aș scrie prea puțin, nu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
pentru maimuță, bântuie umanitatea. După 11 septembrie 2001 cred că și cea mai dementă construcție imaginară a autorilor de SF poate deveni într-o zi realitate. Când pătrunde în viață, fluviul literaturii nu cunoaște zone privilegiate, nici interzise. De fapt, ideea veșniciei operei de artă ca producție individuală nu este decât oglinda antropocentrismului care-i chinuie pe mulți de la Renaștere încoace. "Dumnezeu" (ghilimelele sunt necesare pentru un ateu ros de metafizică) a făcut omul. Opera lui "Dumnezeu" e cât se poate
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
fi mai conformiști și mai alunecoși decât bătrânii. Ar fi totuși o sărbătoare a vieții mele să vină clipa în care un tânăr îmi va spune calm și limpede un lucru la care eu nu m-am gândit niciodată. O idee pe care n-aș fi putut s-o concep. Un altceva. Îmi imaginez ușurarea, împăcarea din sufletul meu, când mă voi așeza în ultima bancă, așa cum se întâmplă într-o povestire a lui Crohmălniceanu, și voi încerca să înțeleg...
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Cristian Teodorescu Nu cred că dl Constantinescu a făcut bine adunînd într-o singură carte, de dimensiuni dezarmante, memorii, documente de tot felul și analiza sa la ce face noua guvernare. Se poate accepta ideea că e o carte pentru istorie, dar istoria poate că are și alte treburi decît să citească din scoarță în scoarță uriașul op al fostului președinte al României. Istoria mai are și prostul obicei că nu se scrie singură, așa că
Opera domnului Constantinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14706_a_16031]
-
loc de cei vii, printre care îl integrează și pe fostul președinte Constantinescu pe care îl consideră "Emil C. pe numele său de scriitor". Totuși să fim serioși, oricît de scurt ar fi un editorial, nu ne putem rezolva absența ideilor prin prescurtarea numelui celui despre care scriem. în CURENTUL, Tia Șerbănescu constată că politicienii tranziției "nu ne-au umplut buzunarele sau cămările. în schimb au avut grijă să ne umple rafturile bibliotecilor cu scrierile lor. Zilele trecute și dl Constantinescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14707_a_16032]
-
făcut!), nici n-au avut accente critice, fie și periferice, menținîndu-se într-o neutralitate morală asupra căreia e preferabil să păstrăm o pioasă tăcere. Chestiunea e ridicată și de dl Lászlo Alexandru în STEAUA nr. 4. D-sa nu împărtășește ideea, răspîndită și înainte de 1989 și după a-ceea, că scriitorii deceniilor 7-9 din secolul trecut au avut un destul de pronunțat spirit critic, permis paradoxal de cenzură, motiv pentru care la noi nu s-a dezvoltat un samizdat propriu-zis. Dl Lászlo
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
paradoxal de cenzură, motiv pentru care la noi nu s-a dezvoltat un samizdat propriu-zis. Dl Lászlo Alexandru crede că "in-telectualii deceniilor 7, 8 și 9 [...] n-au avut de spus mai mult decît le permitea cenzura." Mai subtil, aceeași idee era exprimată de dl Patapievici (în Politice), citat de dl Lászlo Alexandru: dictatura s-a impus din clipa în care intelectualii au acceptat ca valabile doar mijloacele și tonurile permise de oficialitatea comunistă și de cînd ei n-au mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
s-ar lăsa redusă la o singură întrebare. Dar studiul de față se numără printre cărțile greu rezumabile. Din motivul că, într-un anume sens, detaliul pare să devină subiectul cărții. Comentariul urmărește, cu puterea de a convinge, nuanțe de idee. întrebarea de mai sus primește de la bun început un răspuns: "Spațiul e un termen ce se propune numai pentru a fi lăsat în urmă. E un reper a cărui depășire indică orientarea noetică justă." E reluat răspunsul acesta, în formulări
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
axiomaticii. A fost o adevărată piatră de hotar, marcând trecerea de la știința clasică la cea modernă. Una dintre consecințele acestei lecții a fost o corespondență, pe tot parcursul anului 1942, între Dan Barbilian și Simion Stoilow, un memorabil schimb de idei, care arată cu câtă incandescență își pot trăi căutările oamenii de știință autentici. (Am reprodus o parte a scrisorilor lui Barbilian către Stoilow în cartea "Simion Stoilow", publicată în colaborare cu Cabiria Andreian Cazacu, la Editura Științifică și Enciclopedică, 1983
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
consecințele ei filosofice și culturale. Am mai prins câte ceva din atmosfera acestor lecții de deschidere în anii care au urmat imediat celui de al doilea război mondial. Cum aș putea uita lecția de deschidere a lui Barbilian "Evariste Galois și ideea de grup", din 1945, cu paralela dintre Galois și Rimbaud? Dar pe aceea a profesorului Miron Nicolescu, din 1945, cu recomandarea imperativă: "Faceți tabula rasa din tot ceea ce ați învățat în școală!". Exemplele ar putea continua iar colegii mei de
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
nu-și scoate ochii din hârtii sau care, chiar vorbind liber, reproduce fără schimbări semnificative cursul scris și multiplicat. Studenții din anul întâi apreciază cursul la care se pot lua notițe bune, dar puțini sunt cei care știu să noteze idei, nu cuvinte. Unii profesori monologhează, alții intră în dialog cu sala; unii fac și glume, alții preferă o stare de permanentă gravitate. Dincolo de această bogată tipologie a profesorilor, lecția de deschidere este necesară. O bună lecție de deschidere pretinde, desigur
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]